Patriarhul Daniel despre cele 16 sfinte femei românce: Sunt mamele duhovniceşti ale poporului nostru (Cuvânt integral)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel despre cele 16 sfinte femei românce: Sunt mamele duhovniceşti ale poporului nostru (Cuvânt integral)

[2026-02-06]

de Mihail Pătrăşcanu

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit vineri un cuvânt în care afirmă că cele 16 sfinte femei românce „sunt mamele duhovniceşti ale poporului nostru”.
„Tematica anului omagial şi comemorativ îşi propune să sublinieze rolul esenţial pe care îl au familia şi femeia în formarea şi păstrarea identităţii creştine, precum şi în transmiterea credinţei ortodoxe de la o generaţie la alta”, a evidenţiat Patriarhul României la Catedrala Patriarhală.
Despre sfintele proclamate, Preafericirea Sa a spus că reprezintă „modele de evlavie, dragoste jertfelnică şi curaj mărturisitor”.
Textul integral:
Sfintele Femei Românce sunt modele de evlavie, dragoste jertfelnică şi curaj mărturisitor
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,
Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi,
Preacuvioase maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2026 să fie declarat Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine şi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiţe, muceniţe, cuvioase, soţii şi mame) în Patriarhia Română.
Tematica anului omagial şi comemorativ îşi propune să sublinieze rolul esenţial pe care îl au familia şi femeia, în formarea şi păstrarea identităţii creştine, precum şi în transmiterea credinţei ortodoxe de la o generaţie la alta.
Cele 16 Sfinte Femei Românce, canonizate în anul 2025 şi proclamate astăzi în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, sunt repere duhovniceşti importante din trecutul istoric al Bisericii Ortodoxe Române, care ne arată, ca nişte mame spirituale ale poporului român, calea care duce către Hristos. Ele şi-au sfinţit viaţa prin smerenie şi dragoste de aproapele, prin credinţa lor puternică şi curajul mărturisitor, prin răbdarea necazurilor, prin nevoinţe şi rugăciune.
Sfinţenia în viaţa de familie
Multe dintre aceste sfinte au fost soţii şi mame, transmiţând copiilor lor o educaţie profund creştină care a rodit în sfinţenie. De pildă, Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu a crescut unsprezece copii, cultivând în sufletele lor credinţa în Dumnezeu şi curajul mărturisitor. După ce, la 15 august 1714, la Constantinopol, a văzut pe soţul ei, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, şi pe cei patru fii ai săi decapitaţi de otomani, ea a fost deportată în exil, în Anatolia, de unde a revenit apoi în ţară cu fiicele sale, păstrându-şi demnitatea şi credinţa creştină nezdruncinată.
Similar, Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeş (fostă Despina Miliţa), soţia Sfântului Voievod Neagoe Basarab şi mamă a şase copii, le-a oferit pruncilor ei o educaţie aleasă, bazată pe învăţăturile scripturistice şi patristice. După moartea soţului, s-a călugărit la Schitul Ostrov, dedicându-se înfrumuseţării sfintelor lăcaşuri şi ajutorării celor nevoiaşi.
Între aceste sfinte femei, avem şi mame devotate, care au fost femei simple din popor, ce şi-au crescut pruncii în iubire de Dumnezeu, precum Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mamă a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ea crescând patru copii, iar doi dintre ei au îmbrăţişat viaţa monahală în Mănăstirea Cernica.
Un alt exemplu luminos este Sfânta Olimpiada din Fărcaşa, mama Sfântului Cuvios Petroniu de la Prodromu şi a altor şapte copii. Ea ajuta săracii, bolnavii şi pe cei aflaţi în suferinţă din satul ei, practicând nevoinţe duhovniceşti tainice chiar în mijlocul vieţii de familie.
O altă mamă care s-a remarcat prin educaţia oferită copiilor ei este Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeţ, mamă a doisprezece copii, între care şi a Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv. Ea a trăit în smerenie adâncă, confruntându-se cu multe lipsuri şi necazuri, şapte dintre copii ei murind la vârste fragede. După ce a rămas văduvă, a intrat în obştea Mănăstirii Râmeţ. Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul a mărturisit despre ea, că după moarte s-a înălţat ca un serafim la cer.
Reflectând la vieţile acestor femei duhovniceşti, ne dăm seama că ele au fost mame nu doar prin naştere biologică, ci şi prin influenţa benefică în formarea copiilor lor, care la rândul lor au devenit mari duhovnici misionari, astfel ele fiind mame duhovniceşti ale poporului român. Dragostea jertfelnică a acestor femei sfinte s-a manifestat prin suferinţele asumate cu încredere în Dumnezeu şi prin dăruirea totală pentru ajutorarea aproapelui.
Evlavia sfintelor femei românce faţă de Sfânta Biserică
Evlavia profundă faţă de Biserică reprezintă o trăsătură centrală a vieţilor sfintelor femei românce. Aceste femei au văzut Biserica nu doar ca un lăcaş de cult, ci mai ales ca trup tainic al lui Hristos şi centru al vieţii lor spirituale.
Devotamentul lor s-a manifestat prin fidelitatea faţă de învăţătura ortodoxă, participare constantă la sfintele slujbe şi prin grija faţă de sfintele lăcaşuri, soţiile de domnitori remarcându-se şi ca mari sprijinitoare ale mănăstirilor şi bisericilor din Ţările Române şi din Sfântul Munte Athos.
Monahiile proclamate azi ca sfinte şi-au arătat evlavia prin smerenie, post şi rugăciune. Astfel, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, mare povăţuitoare isihastă, Sfintele Cuvioase Nazaria şi Olimpiada de la Văratec, ucenicele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ, Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea au vieţuit în deplină smerenie şi ascultare, dobândind harisma rugăciunii neîncetate şi darul facerii de minuni.
Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec, a avut mare râvnă în înfrumuseţarea sfintelor lăcaşuri, şi în ajutorarea bolnavilor şi a săracilor. La chilie, îşi împlinea cu rigurozitate canonul de rugăciune, ajungând la mare sporire duhovnicească.
Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, ucenica Cuviosului Orest Baldovin, a luptat împotriva curentului secularizant de la începutul secolul al XX-lea şi a reintrodus masa de obşte în Mănăstirea Hurezi, reorganizând mănăstirea după principiile vieţuirii chinoviale (de obşte).
Curajul mărturisitor al sfintelor femei românce
Curajul mărturisitor străluceşte în vieţile sfintelor femei românce, mai ales în perioadele de prigoană. Ele au refuzat lepădarea de Hristos, apărând credinţa ortodoxă. De pildă, Sfânta Cuvioasă Evloghia de la Samurcăşeşti, singura muceniţă dintre cele 16 sfinte, a fost o mare misionară a Asociaţiei „Miron Patriarhul”.
A vestit Evanghelia prin satele din Muntenia, trezind conştiinţele, luptând împotriva învăţăturilor sectare şi readucând oameni în comunităţile lor euharistice ortodoxe. În satele în care ea ajungea să vorbească, mulţi oameni au părăsit cârciumile şi participau la slujbele din biserici.
Sfânta Blandina de la Iaşi, învăţătoare, soţie şi mamă, care a fost o vreme deportată în Siberia, se ataşase atât de mult de Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde se află moaştele Sfintei Parascheva, încât atunci când fiul ei a pus-o să aleagă între familie şi Biserică, ea a ales Biserica, fiind alungată din casa fiului ei, care se temea de autorităţile comuniste.
Spăla pardoseala catedralei, cu smerenie, zi de zi, iar foştilor colegi care o judecau, considerând că se înjoseşte, le răspundea curajos: „Mie nu mi-e ruşine să spăl picioarele Mântuitorului”.
Sfânta Anastasia Şaguna, mamă a Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, a lucrat mult pentru educaţia ortodoxă a celor trei copii ai ei, după ce soţul său s-a convertit la catolicism. Ea a rămas neclintită în apărarea Ortodoxiei, cu tact şi înţelepciune reuşind să contribuie decisiv la formarea ortodoxă a copiilor ei, în pofida presiunilor exercitate de autorităţile vremii.
Sfânta Magdalena de la Mălainiţa, o femeie văduvă din Banatul Sârbesc, mergea la biserică indiferent de vreme, cânta la strană şi mărturisea credinţa în Dumnezeu în perioada comunistă, încurajându-i pe oamenii care îi cereau sfatul şi le spunea adesea, spre mângâierea credincioşilor greu încercaţi de politicile atee comuniste, „Vede Dumnezeu!”.
De-a lungul timpului, sfintele femei românce au arătat că drumul spre sfinţenie nu depinde de apartenenţa la o anumită categorie socială, ci de conlucrarea persoanei umane cu harul divin.
Aceste noi sfinte femei românce ne arată că Biserica Ortodoxă Română a fost totdeauna binecuvântată cu femei credincioase şi evlavioase, care au dus lupta cea bună a credinţei şi au săvârşit în sfinţenie călătoria lor pământească (cf. 2 Timotei 4, 7) în multe forme de slujire: mame ai căror copii au devenit sfinţi, care şi-au sfinţit viaţa prin dragoste şi jertfă în mijlocul familiei, al comunităţii eclesiale şi al societăţii, muceniţe care au apărat credinţa ortodoxă cu sângele lor, monahii care s-au nevoit în smerenie, post şi neîncetată rugăciune în mănăstiri şi în pustie, femei mărturisitoare care au îndurat persecuţiile pentru numele lui Hristos şi soţii de voievozi sau domnitori care au sprijinit Biserica şi neamul românesc.
Astăzi, la acest moment binecuvântat al proclamării generale a canonizării celor 16 Sfinte Femei Românce, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră faţă de ierarhii, clericii, monahiile şi credincioşii mireni care, cu multă dragoste, au venit să le cinstească pe acestea.
Aducem mulţumiri deosebite Sinoadelor Mitropolitane care au contribuit la documentaţiile necesare pentru canonizarea celor 16 sfinte femei românce, persoanelor care au întocmit argumentele de canonizare, în mod deosebit, domnului consilier patriarhal Răzvan Clipici, imnografilor care au realizat slujbele Sfintelor Femei Românce, între care îi amintim pe ieroschimonahul Iosif Cismaş de la Mănăstirea Gai, diac. Sabin Preda şi schimonahul Gavriil Bănculescu de la Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte Athos, pictorilor iconari Răzvan şi Mihaela Bădescu, care au realizat icoanele de canonizare şi maicilor ostenitoare în atelierul de broderie al Mănăstirii Copou, coordonate de stavrofora Maria-Magdalena Vrânceanu, stareţa mănăstirii, care lucrează la realizarea acoperămintelor care vor îmbrăca moaştele Sfintelor Femei Românce.
Totodată, mulţumim şi delegaţiilor mănăstirilor Pasărea, Samurcăşeşti, Durău, Văratec, Râmeţ, Tismana şi Hurezi care au fost prezente astăzi în Catedrala Patriarhală, cinstind pe sfintele care s-au nevoit în mănăstirile din care provin. Mulţumim şi membrilor familiilor Sfintelor Elisabeta de la Pasărea, Olimpiada din Fărcaşa şi Filotimia de la Râmeţ, care au fost prezenţi astăzi aici.
Ne rugăm Sfintelor Femei Românce ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor pace şi bucurie, sănătate şi mântuire.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 228, Ultimul acces: 2026-09-30 04:53:15

Timp total: 0.05s...

[]:1