Papa Leon a aprobat decretele pentru doi noi fericiţi şi patru venerabili[2026-01-22]foto: FreePikJoi, Papa Leon al XIV-lea l-a primit în audienţă pe Cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, şi a autorizat promulgarea decretelor referitoare la două persoane care vor fi beatificate şi patru noi venerabili. Decretele au recunoscut martiriul pr. Augusto Rafael Ramírez Monasterio, preot al Ordinului Fraţilor Minori, şi un miracol atribuit mijlocirii sr. Maria Ignazia Isacchi, fondatoare a Congregaţiei Ursulinelor ale Sfintei Inimi a lui Isus din Asola. Ambii vor fi proclamaţi fericiţi. De asemenea, a recunoscut virtuţile eroice ale lui Nerino Cobianchi, un laic, şi ale surorilor Crocifissa Militerni, Maria Giselda Villela şi Maria Tecla Antonia Relucenti, care au fost proclamate venerabile. Preot şi martir guatemalez Augusto Rafael Ramírez Monasterio s-a născut în Guatemala City la 5 noiembrie 1937, într-o familie numeroasă şi devotată catolică. După ce şi-a descoperit vocaţia religioasă, a început noviciatul franciscan în Jumilla, Spania, unde, după ce a terminat studiile de filozofie şi teologie, a fost hirotonit preot la 18 iunie 1967. În 1978, a slujit ca gardian şi paroh al bisericii San Francisco el Grande din Antigua, Guatemala, dedicându-se vieţii pastorale a parohiei şi celor săraci şi lipsiţi de apărare, în timp ce ţara era sfâşiată de războiul civil. Arestat pe 2 iunie 1983, a fost torturat şi apoi eliberat, dar a fost plasat sub supraveghere specială şi a primit numeroase ameninţări cu moartea. Pe 7 noiembrie 1983, a fost capturat din nou de soldaţi şi ucis în timpul unui transfer la periferia oraşului. Decretul recunoaşte că a fost ucis din ură faţă de credinţă. Superioară generală italiană a Surorilor Ursuline din Somasca Maria Ignazia Isacchi – născută Angela Caterina şi cunoscută sub numele de „Ancilla” – s-a născut la 8 mai 1857, în Stezzano, în provincia italiană Bergamo, şi a intrat în Ordinul Surorilor Ursuline din Somasca la puţin peste vârsta de 20 de ani. Aleasă superioară generală, a mutat casa mamă la Asola şi a continuat să conducă institutul de acolo până în 1924, când, din motive de sănătate, a fost nevoită să se retragă; cu toate acestea, a primit titlul de „superioară generală pe viaţă ad honorem”. A murit la 19 august 1934, la Seriate, iar în 2022 a fost declarată venerabilă. Mijlocirii sale i se atribuie vindecarea miraculoasă, în 1950, a sr. Maria Assunta Zappella, care suferea de dureri abdominale severe din cauza unei „enterocolite de natură probabil tuberculoasă”. În ultima zi a novenei, sora s-a simţit brusc mai bine; a doua zi, o radiografie toracică a arătat regresia bolii, iar medicii curanţi au observat o îmbunătăţire neaşteptată şi bruscă, cu progrese rapide şi vindecare completă câteva zile mai târziu. Noi venerabile din Italia şi Brazilia Nerino Cobianchi – declarată venerabil joi – s-a născut în provincia italiană Pavia la 25 iunie 1945, într-o familie de agricultori profund religioasă. După ce s-a mutat cu familia la Cilavegna în 1974, s-a implicat în comunitatea parohială, s-a dedicat tinerilor şi a fost printre fondatorii unui grup de cercetaşi. A organizat grupuri de rugăciune, s-a oferit voluntară după cutremurul din Irpinia din 1980 şi a desfăşurat numeroase iniţiative caritabile, extinzându-le şi în alte ţări din regiunea Sahel. Diagnosticată cu cancer pancreatic în octombrie 1996, şi-a continuat iniţiativele până la moartea ei, survenită la 3 ianuarie 1998. Viaţa i-a fost marcată de o intensă activitate caritabilă, înrădăcinată într-o credinţă fermă, alimentată de rugăciune, Liturghia zilnică, citirea Bibliei şi recitarea Rozariului. Crocifissa Militerni (n. Teresa) s-a născut la 24 decembrie 1874, în Cetraro, în regiunea italiană Calabria, şi de la o vârstă fragedă a arătat o puternică înclinaţie pentru o viaţă de rugăciune şi muncă apostolică îndreptată către tineri. A contribuit la crearea grădiniţei „Prinţesa Mafalda” şi s-a dedicat îngrijirii bolnavilor, ajutorării săracilor, bătrânilor şi muribunzilor. Umilă şi detaşată de bunurile materiale, a înfruntat cu seninătate suferinţele cauzate de grave probleme de sănătate şi a murit pe 25 martie 1925. Maria Giselda Villela, născută în Brazilia pe 12 ianuarie 1909, a dus o existenţă marcată de boală şi a devenit stareţă a mănăstirii carmelite din Pouso Alegre. Poreclită Măezinha („micuţa mamă”) pentru ospitalitatea şi bunătatea ei, a devenit un punct de referinţă spiritual pentru mulţi. Deşi trăia în clauzură, a ştiut să se deschidă lumii, primind pe cei care băteau la uşa salonului în căutare de alinare sau sfaturi. A murit la 20 ianuarie 1988, animată de o mare credinţă şi încredere în Providenţa Divină. Maria Tecla Antonia Relucenti, născută în oraşul italian Ascoli Piceno la 23 septembrie 1704, a îmbrăţişat proiectul de a fonda Congregaţia Surorilor Muncitoare Pioase ale Neprihănitei Zămisliri şi a fost numită superioară pe viaţă la 8 decembrie 1744. S-a dedicat educaţiei şi formării, a colaborat la redactarea constituţiilor şi a murit pe 11 iulie 1769, fiind amintită pentru credinţa sa neclintită şi spiritul de caritate. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 288, Ultimul acces: 2026-09-26 15:14:59
|
Timp total: 0.03s...
[]:1