UCENICIA DEFICITARA A LUI XI JINPING

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

UCENICIA DEFICITARA A LUI XI JINPING

[2026-01-15]

Ucenicia deficitara a lui Xi Jinping

La 36 de ani de la prabusirea comunismului in Romania revenim cu un material relevant pentru cei care stiu prea putine despre comunism, nu au trecut prin experienta comunista asa cum au trecut parintii si bunicii nostri, dar si pentru a aduce si mentine in atentia publicului detalii privind cel mai infam si crunt sistem politic cunoscut istoriei: comunismul marxist, socialismul stiintific, secularismul extremist fara Dumnezeu. Facem lucru acesta focalizindu-ne astazi pe China comunista si liderul ei actual, Xi Jinping.

Aparitie editoriala

Autoritarul lider al Chinei comuniste, Xi Jinping (Xi fiul), descinde dintr-o familie de comunişti, al cărui tată, Xi Zhongxun (Xi tatăl) a fost, pentru o vreme, un aliat apropriat al lui Mao, dictatorul comunist al Chinei si contemporan a lui Stalin. Spre deosebire de tatăl lui, Xi fiul deţine o personalitate autoritară şi intransigentă, secretivă şi opacă pe a cărui faţă nu se citesc niciodată emoţii ori sentimente. Ceea ce, spun experţii, l-a ajutat să supravieţuiască politic, dar este şi o provocare pentru interlocutorii lui.

Puţin se ştie despre Xi tatăl, dar aflăm multe detalii interesante despre el, familia, viaţa şi gândirea lui din cartea recent publicată (2025) a lui Joseph Torigian, The Party’s Interests Come First: The Life of Xi Zhongxun, Father of Xi Jinping / Interesele Partidului Primează: Viaţa lui Xi Zhongxun, Tatăl lui Xi Jinping. In toamnă, Foreign Affairs a publicat o recenzie a cărţii, lungă de 716 pagini: https://www.npr.org/.../in-the-partys-interests-come...

Romanticismul comunist a lui Xi tatal

Xi tatăl a avut un ataşament mai mult emoţional decât intelectual faţă de marxism-leninism. A fost atras de marxism datorită sărăciei familiei şi lipsei de oportunităţi. Născut în 1913, într-o familie foarte săracă, a devenit interesat de comunism încă din anii adolescenţei. Partidul Comunist Chinez (PCC) a fost înfiinţat în 1921, anul în care a fost înfiinţat şi Partidul Comunist Român (PCR).

Încă de la 20 de ani Xi tatăl a fost întemniţat şi torturat de tovarăşii lui comunisti de partid, fiind acuzat de exces de „compasiune şi milă” faţă de „duşmanii de clasă”. Xi tatăl refuză să ucidă chiaburii ajunşi sub autoritatea comuniştilor chinezi. A scăpat uşor şi cu viaţă din această epurare internă din PCC, sute din tovarăşii lui acuzaţi de aceleaşi metehne fiind executaţi.

În 1935, Mao ajunge cu armata lui în zona lui Xi tatăl şi-i obţine eliberarea, fiind apoi desemnat să lupte împotriva ocupanţilor japonezi. După 1942 lucrează împreună cu Mao la deconspirarea „duşmanilor” din interiorul PCC, fiind apoi desemnat lider de partid într-o provincie din nord-vestul Chinei.

În 1944, Xi tatăl divorţează de soţia cu care avea 3 copii şi se căsătoreşte cu o fată de 17 ani (cu 14 ani mai tânără decât el), cu care are 4 copii, printre ei şi Xi fiul.

După victoria comuniştilor asupra naţionaliştilor în 1949, Xi tatăl devine ministru de propagandă în cabinetul lui Mao, iar apoi trimis special a lui Mao pe lângă Stalin pentru a gestiona relaţiile între URSS şi China.

Xi tatal in temnita

In 1956 Xi tatal devine membru în Comitetul Central al PCC, iar în 1959 Vice-Premier. În poziţia de Vice Premier Xi tatăl primeşte informaţii privind atrocităţile comise de Mao şi comunişti în zonele rurale, colectivizarea forţată şi moartea a zeci de milioane de ţărani chinezi inocenţi. Xi tatăl devine un oponent al politicii de colectivizare, un „reformist”, crezând că revoluţia comunistă se poate face cu mai puţină vărsare de sânge.

Zilele de graţie ale lui Xi tatăl încetează în 1962, când URSS demarează perioada de de-stalinizare. Xi e învinuit de „contaminare sovietică” şi e expulzat din partid. În 1966 e transferat ca muncitor la o uzină de metale, iar apoi întemniţat, torturat şi forţat să se declare „duşman al tovarăşului Mao”. Din închisoare, Xi tatăl îi scrie lui Mao încercând să-şi dovedească inocenţa, dar fără succes.

Viata dificila a lui Xi fiul

Între timp, familia lui Xi tatăl se lărgeşte. Xi, fiul, se naşte în 1953, având doar 9 ani când tatăl lui e expulzat din partid, exilat, iar apoi întemniţat. Trăieşte fără tată în anii aceia grei, timp de 16 ani. Este ostracizat la şcoală, poreclit, iar în 1969, la 16 ani, e trimis la ţară să „înveţe adevărata viaţă de la ţărani”.

Au fost ani ai foamei pentru tânărul Xi. Uneori fugea de la şcoală acasă să găsească de mâncare. Mama refuza să-l hrănească şi îl aducea înapoi la şcoală, unde îl făcea de ruşine în faţa colegilor şi autorităţilor. Au fost ani ai umilinţei pentru Xi fiul care, afirma el mai târziu, i-au generat „răni psihologice”. Cu toate acestea, Xi fiul solicita insistent şi deseori să devină membru în liga comuniştilor tineri, dar e respins – de 8 ori.

Aceşti 16 ani de dificultăţi, spun politologii, l-au format emoţional şi profesional pe Xi. În 1976, Mao moare, conducerea PCC se schimbă, Xi tatăl e eliberat din temniţă şi restabilit într-o funcţie înaltă în partid. E însărcinat să revitalizeze organizaţiile de partid dintr-o provincie a Chinei distruse de politicile lui Mao.

Xi tatăl primeşte încrederea liderilor PCC şi în 1980 e trimis în SUA, în fruntea unei delegaţii, pentru a negocia investiţii americane în China. Acest eveniment a fost, probabil, punctul culminant al vieţii lui Xi tatăl. A fost anul care a demarat redirecţionarea politică, dar mai ales economică a Chinei. A fost şi anul în care America a devenit interesată de China pentru a contra-balansa influenţa URSS.

De asemenea, anul în care China a început politica de deschidere înspre Occident devenind, după doar 20 de ani, a doua putere economică a lumii.

În 2002, Xi tatăl moare la 89 de ani.

Xi fiul isi inlocuieste tatal

10 ani mai târziu, în 2012, Xi fiul devine liderul suprem al Chinei şi al PCC. De atunci au trecut 13 ani. Spre deosebire de tatăl lui, Xi nu este un „reformator”, ci un „autocrat” – spun politologii. Un autocrat crud care nu tolerează dizidenţii. Despre tatăl lui, Xi vorbeşte rar şi puţin. Unul dintre comentariile făcute este „my father entrusted me with two things: don’t persecute people and tell the truth. The first is possible, while the second is not / Tatăl meu mi- încredinţat două lucruri: să nu persecuţi oamenii şi să spui adevărul. Primul lucru este posibil, dar al doilea nu”.

Şi tatăl şi fiul au avut parte de persecuţii. Dacă tatăl a învăţat din experienţele lui aspre să aibă compasiune pentru semeni, fiul a învăţat să tacă, să facă planuri în mintea lui fără să le facă publice, pentru a da la o parte potenţialii rivali. Fiul se încadrează perfect în paradigma lui Mao prin afirmaţia „without destruction, there can be no construction / fără demolare nu poate exista reconstrucţie”.

Dar marea enigmă pentru chinezi, privindu-l pe Xi fiul, este, cum un autocrat autohton poate să asuprească o întreagă ţară în numele libertăţii? Întrebarea are sens: în trecut asupritorii Chinei erau străinii (colonizatorii, comercianţii, japonezii, ruşii, occidentalii), dar azi nu mai sunt străinii, ci chinezii.

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 215, Ultimul acces: 2026-08-11 06:39:22

Timp total: 0.03s...

[]:1