Papa Leon: Oboseala vieţii este boala timpurilor noastre

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Leon: Oboseala vieţii este boala timpurilor noastre

[2025-06-25]

foto: Vatican Media
„O boală foarte răspândită în timpul nostru este oboseala vieţii: realitatea ni se pare prea complexă, grea, dificil de înfruntat”, dar existenţa „trebuie înfruntată şi împreună cu Isus putem face acest lucru bine”. Papa Leon XIV a încurajat la credinţă în puterea lui Cristos în cateheza rostită astăzi, 25 iunie, în timpul audienţei generale, a şasea din pontificatul său şi ultima înainte de pauza de vară (audienţele vor fi reluate miercuri, 30 iulie).

Continuând ciclul despre vindecările lui Isus ca semn de speranţă, Sfântul Părinte a observat că adesea, în faţa necazurilor vieţii, „adormim, cu iluzia că la trezire lucrurile vor fi diferite” şi „uneori ne simţim blocaţi de judecata celor care pretind să pună etichete despre ceilalţi”. Dar Suveranul Pontif s-a oprit asupra a două episoade din Evanghelia după Marcu pentru a arăta cum, intrând în relaţie cu Isus şi cunoscându-l în profunzime, se poate extrage „o forţă” care vindecă rănile cele mai adânci, răstoarnă situaţiile cele mai dificile şi chiar trezesc sufletele moarte.
Acţiunile unui tată şi ale unei femei bolnave
„În Evanghelia după Marcu se întreţes două episoade”, „cel a unei fete de 12 ani, care zace bolnavă în pat şi este pe punctul de a muri, şi cea a unei femei care, de 12 ani, suferă de hemoragii”, a explicat Papa. Atât tatăl acestei tinere, cât şi femeia bolnavă acţionează şi se mişcă pentru a găsi o soluţie la dificultăţile lor. Primul „nu rămâne în casă să se plângă de boala fiicei sale, ci iese şi cere ajutor” şi nu se foloseşte de poziţia sa de conducător al sinagogii pentru a trece înaintea altora. „Nu îşi pierde răbdarea şi aşteaptă”, a continuat Sfântul Părinte. Femeia cu hemoragie, în schimb, „cu mare curaj”, decide să îşi schimbe viaţa, în ciuda faptului că „toţi îi spuneau să stea la distanţă, să nu se arate”, „o condamnau să rămână ascunsă şi izolată”. „Uneori, şi noi putem fi victime ale judecăţii altora, care pretind să ne îmbrace într-o haină care nu este a noastră. Şi atunci ne simţim rău şi nu reuşim să ieşim din această situaţie.”
Actul de credinţă al femeii
Dar ambele persoane se bazează pe credinţa lor în Isus. Tatăl, când „vin să îi spună că fiica lui a murit şi că nu are rost să îl deranjeze pe Învăţător”, continuă „să aibă credinţă şi să spere”, a subliniat Papa. Femeia „intră pe calea mântuirii când în ea încolţeşte credinţa că Isus o poate vindeca”. Pontiful s-a întrebat cum de atâţia din mulţime îl atingeau pe Cristos, dar numai ea este vindecată în momentul în care îi atinge haina. „Unde este diferenţa?”, a întrebat el. Şi a răspuns explicând că „de fiecare dată când facem un act de credinţă îndreptat către Isus, se stabileşte un contact cu El şi imediat iese din El harul Său”. Uneori „nu ne dăm seama”, dar Papa a insistat că „în mod secret şi real, harul ne ajunge şi din interior transformă încet viaţa”. „Poate că şi astăzi multe persoane se apropie de Isus în mod superficial, fără a crede cu adevărat în puterea Lui. Păşim pe podeaua bisericilor noastre, dar poate că inima noastră este în altă parte! Această femeie, tăcută şi anonimă, îşi învinge temerile, atingând inima lui Isus cu mâinile ei considerate necurate din cauza bolii. Şi iată că imediat se simte vindecată. Isus îi spune: «Fiica Mea, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.»”
Importanţa la a fi aproape de tineri
Suveranul Pontif a continuat amintind cuvintele pe care Isus le spune tatălui, şi anume „nu te teme” şi să ai credinţă, când descoperă că fiica lui a murit. Cristos intră apoi în camera tinerei şi îi spune: „Talitŕ kum – Fetiţă, ridică-te!” şi ea „se ridică în picioare şi începe să umble”. „Acest gest al lui Isus ne arată că El nu numai că vindecă orice boală, ci şi trezeşte din morţi”, subliniază Papa. „Pentru Dumnezeu, care este Viaţa veşnică, moartea trupului este ca un somn.” El ne avertizează însă asupra „morţii adevărate”, adică „cea a sufletului: de aceasta trebuie să ne temem!”
Pontiful a subliniat, de asemenea, că Isus le spune părinţilor să hrănească fetiţa după ce a înviat-o, un „alt semn foarte concret al apropierii lui Isus de umanitatea noastră”, dar şi un semn de întrebare mai profund cu privire la modul în care trebuie să le vorbim tinerilor de astăzi, adesea primii care se simt pierduţi sau descurajaţi de viaţă. „Când copiii noştri sunt în criză şi au nevoie de hrană spirituală, ştim să le-o dăm? Şi cum putem să o facem dacă noi înşine nu ne hrănim cu Evanghelia? Dragi fraţi şi surori, în viaţă sunt momente de dezamăgire şi descurajare, şi există şi experienţa morţii. Să învăţăm de la acea femeie, de la acel tată: să mergem la Isus – El ne poate vindeca, ne poate face să renaştem.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 136, Ultimul acces: 2026-08-11 01:16:42

Timp total: 0.04s...

[1]:1