Fondatoarea La Blouse Roumaine: Să redescoperim ia nu doar în muzee, ci în familie, în şcoală, în Biserică!

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Fondatoarea La Blouse Roumaine: Să redescoperim ia nu doar în muzee, ci în familie, în şcoală, în Biserică!

[2025-06-24]

de Diandra David

Andreea Tănăsescu, fondatoarea comunităţii La Blouse Roumaine, a acordat de Ziua Universală a Iei, un interviu, pentru Basilica.ro, despre trecutul şi viitorul iei româneşti.
„Să redescoperim ia nu doar în muzee, ci în familie, în şcoală, în Biserică!”
La Blouse Roumaine este comunitatea care a declanşat una dintre cele mai importante mişcări culturale în ultimii 30 de ani, în România şi în lume, promovând ia românească, patrimoniu mondial imaterial UNESCO, într-un simbol al rezistenţei, în vremuri de continuă schimbare.
Andreea Tănăsescu este cea care în anul 2013 a iniţiat Ziua Universală a Iei Româneşti, sărbătorită astăzi în peste 60 de state.
Într-o estetică a vremurilor ce amintesc de costumul tradiţional purtat în semn de nobleţe, de la Regina Maria până la Maria Tănase, româncele considerau ia un imago mundi, o moştenire a artei meşteşugului popular, împletită cu rugăciune, răbdare şi iubire.
În cele ce urmează, cititorii Basilica.ro vor afla mai multe detalii despre cea care a redat României, prin cămaşa cusută din firul istoriei ancestrale, ADN-ul cultural al poporului.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
Rugăciune, de la răsărit la apus
Basilica.ro: Undeva, demult, în Ţara Făgăraşului, într-o casă cu 12 copii, bunica dvs. broda o hartă a simbolurilor româneşti. Mai târziu, dvs. aveaţi să o redaţi lumii, transmiţând mai departe acest meşteşug. La ani distanţă, apăraţi prin activism munca mâinilor înţepate de ace şi a glasurilor care cântau imnul răbdării cândva…
Deşi aţi descoperit valoarea imaterială a iei de la o japoneză, aţi moştenit de la bunica datina româncelor care se trezeau la răsărit pentru a lumina casa şi care trăiau după principiul: poţi să iei fata de la sat, dar nu poţi lua satul din fată.
Care este rânduiala ce v-a fost transmisă de bunica şi când aţi descoperit cu adevărat valoarea iei româneşti?
Andreea Tănăsescu: Am avut privilegiul să cresc într-o familie în care bunica mea, Eugenia Judele (născută Lie), a adus cu ea, la Bucureşti, toate rânduielile, rosturile şi valorile lumii în care s-a născut – satul Mărgineni, de la poalele Munţilor Făgăraş.
Bunica Eugenia. Foto credit: Andreea Tănăsescu
Bunica Eugenia Judele, născută Lie. Foto credit: Andreea Tănăsescu
Era o femeie cu o credinţă care muta munţii din loc. De la răsăritul soarelui şi până la apus, îşi începea şi îşi încheia ziua în rugăciune. Nimic nu era întâmplător în viaţa ei: totul funcţiona după un cod nescris, moştenit din generaţie în generaţie, o lege a firii, a credinţei şi a lucrului făcut cu rost.
Mă fascinau mai ales obiceiurile din preajma sărbătorilor – modul în care pregătea cozonacii, pasca sau colacii, avea un caracter aproape ceremonial.
Purta haine alese, cânta pricesne sau colinde cu o voce extraordinară, transforma bucătăria într-un spaţiu sacru. Punea atâta iubire în tot ce făcea, încât uneori ne copleşea.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Sursă foto:: Dieudonne Lancelot / Mănăstirea Horezu, 1860
Durerea desprinderii de sat
Paradoxal, deşi păstra cu sfinţenie două cămăşi ţesute de mama ei, străbunica Maria, şi cusute de ea – împreună cu întregul ansamblu al portului popular – bunica nu a vorbit niciodată deschis despre ie sau despre costumul tradiţional. Le păstra în lada de zestre, bine ascunse.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Foto credit: La blouse roumaine / Muzeul Naţional Militar „Regele Ferdinand I”, 2022
Azi, când vorbim mai des despre traume, cred că durerea desprinderii de sat, de familie, viaţa grea din timpul şi de după război, statutul ţăranilor mutaţi la oraş în acea perioadă – toate au făcut ca ea să-şi interiorizeze identitatea culturală, să n-o mai afirme în public.
Dar ea a transmis tradiţia în cel mai profund mod: prin iubire, prin credinţă, prin valori pe care nu le-a trădat niciodată. Aşa am înţeles ce înseamnă, cu adevărat, ia: un dar nepreţuit al unei lumi adânci, păstrate în suflet, dincolo de vorbe.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Foto credit: Ioana Standavid Gubenart, Chicago, 2023
Cu cât mai român, cu atât mai universal
Basilica.ro: De la George Enescu până la Constantin Brâncuşi, s-au adeverit vorbele că un român, cu cât este mai român, cu atât este mai universal.
Dumneavoastră aţi ţesut dintr-o cămaşă românească o mişcare culturală cu o direcţie internaţională. Deşi aţi locuit o perioadă la Londra, aţi crezut în frumuseţea iei româneşti pe care aţi purtat-o pe cele mai înalte culmi.
Care este povestea din spatele conceptului La Blouse Roumaine şi cum aţi reuşit ca data de 24 iunie să devină Ziua Universală a Iei?
Andreea Tănăsescu: Povestea a început cu dorinţa mea de a realiza un proiect media inovativ intitulat „10 (zece)”, prin care copiii şi adolescenţii să poată învăţa, în era social media, cum să creeze filme inspirate din cultura lor. Am observat că, după 1989, nu s-au mai produs filme şi seriale pentru copii şi pentru familii, deopotrivă.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Pe vremea când am demarat acel proiect, lucram ca director de casting la studiourile de film de la Buftea şi colaboram cu regizori şi producători internaţionali care au observat acelaşi lucru ca şi mine, inclusiv faptul că noi, ca ţară, nu ne valorizăm corect talentele.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Oana şi Athanasios Ioan, Foto credit: Cristian Ardeleanu, Galeria Galateca, 2015
Aşa am început să caut, să cercetez un ansamblu de poveşti interconectate, cu rădăcini în mitologia poporului român, care să servească obiectivului nostru. Însă, pe parcurs, am descoperit că aceste poveşti nu au fost scrise, ci ţesute, cusute, cioplite, pictate, cântate – şi lista poate continua. A fost o adevărată revelaţie.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Colaj foto: La blouse roumaine
Ia, cămaşa noastră de Lumină
Iar peste toate, ia – cămaşa noastră de lumină – are funcţia de matrice culturală, care, iată, în momente de mari transformări, exact ca în riturile de trecere, ajunge din nou la noi pentru a ne reda sensul, identitatea şi protecţia, căci rolul ei apotropaic rămâne nealterat, indiferent de timpurile istorice pe care le trăim.
Silviu Oravitzan, denumit şi Pictorul Luminii, care se inspiră, printre altele, şi din portul popular. Alături de Gina Oravitzan. Foto credit: Silviu Oravitzan
Silviu Oravitzan, Pictorul Luminii, alături de Gina Oravitzan. Foto credit: Silviu Oravitzan
Când am descoperit aceste lucruri, mi-am dorit să le împărtăşesc, să creăm o reţea în jurul lumii care să ne conecteze din nou la valorile noastre, oriunde ne-am afla.
Am avut şi şansa să lucrez la un documentar produs de Ridley Scott, intitulat „Viaţa într-o zi” (Life in a Day), prin care s-a documentat în premieră o zi din viaţa oamenilor de pe Planetă, cu ajutorul filmelor trimise de ei şi selectate pentru a construi, în final, o poveste colaborativă. Se întâmpla în 24 iulie 2011.
Coasta de Azur văzută prin ochii comunităţii româneşti de la Nisa. Foto credit: La Blouse Roumaine
Fotografie de la sfinţirea Casei Maramureşului. Sursă foto: Ioniţă Fecioru şi Elena Irina / Biserica Ortodoxă Română din Nisa
La doi ani distanţă, imediat ce am fondat comunitatea La Blouse Roumaine, inspirată de semnificaţiile extraordinare ale zilei de 24 iunie în cultura şi spiritualitatea noastră, am ales 24 iunie – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele şi Drăgaica – ca zi pentru a sărbători şi ia cu scopul foarte clar de a completa cadrul sărbătorilor cu haina, cu veşmântul care ne pune în starea de sărbătoare.
Aş vrea să mulţumesc, pe această cale, celor care m-au ghidat şi m-au sfătuit să iau deciziile cele mai bune, care au generat ceea ce astăzi noi celebrăm cu atâta ardoare.
Foto credit: La Blouse Roumaine
O imagine pentru istorie. Concertul primului cor de colinde format de românii din Marea Britanie la Londra, în Trafalgar Square. Sursă Foto: La Blouse Roumaine
Cămaşa cel mai greu de cusut, nu cea mai scumpă rochie
Basilica.ro: Inspirată de pictura lui Henri Matisse, prin mişcarea culturală creată, putem spune că astăzi, chipul şters de timp al muzei din tablou – Lydia Delectorskaya – care paradoxal nu era româncă, este înlocuit cu chipul oricărei femei care poartă ia românească. Prin La Blouse Roumaine, femeile din orice colţ de lume se deosebesc, fiindcă educaţia este cea care dă lumii sens şi valoare.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Foto credit: Ana Maria Boghean / Muzeul de Artă Modernă, Paris
Ştiu că militaţi puternic pentru educaţie, susţinând adesea că ţelul dvs. va fi atins de abia atunci când fetele se vor întoarce la cămaşa cel mai greu de cusut, şi nu la cea mai scumpă rochie. Mai pot fi educate frumos tinerele fete într-o eră digitală, în care valorificarea patrimoniului imaterial este înlocuită cu luxul şi cu etalarea ţinutelor promovate de branduri?
Andreea Tănăsescu: Frumuseţea autentică nu se pierde, ci trebuie doar reamintită. Fetele au nevoie de repere. Dacă le arătăm că o ie sau o cămaşă cusută cu mâna poate spune o poveste mai profundă decât orice rochie scumpă, vor alege conştient.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Foto credit: Mihaela Noroc – Atlasul Frumuseţii / Ştefania Ileana din Gorj
Educaţia este un act de iubire şi de răbdare. Nu le putem cere tinerelor să iubească ceea ce nu înţeleg. Dar dacă le oferim contexte vii – experienţe, ateliere, povestiri şi modele reale – vor înţelege. Ia nu este doar un obiect, ci o formă de apartenenţă şi un mod de a te conecta cu cine eşti cu adevărat.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Foto credit: Paula Hriscu
Luxul se transformă
Luxul se va transforma extraordinar de mult în anii ce vor urma. Cred că, în prezent, se destramă ca sistem, pe măsură ce tehnologia se imersează tot mai mult în viaţa noastră, aidoma unui scenariu de film SF.
Vom rezista ca umanitate doar prin creativitate şi comunitate. Iar IA noastră (inteligenţa ancestrală) are aici un rol hotărâtor, pentru că este expresia imaterială şi materială a ceea ce înseamnă: creativitate, familie, comunitate, credinţă, relaţia cu cosmosul şi natura – exact ceea ce avem nevoie pentru a rezista în aceste timpuri.
Anul acesta, mai mult ca niciodată, am văzut multe fete tinere dornice să descopere, să poarte şi să-şi coasă propria ie sau cămaşă. Se împlinesc 13 ani de când existăm, deci mămicile şi-au împlinit cu brio misiunea: cunoaşterea se transferă următoarei generaţii.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Foto credit: Arhivă personală – Oana Cristina Tănase
Mişcarea Give Credit
Basilica.ro: Sunteţi prima femeie din lume care a luptat pentru drepturile patrimoniului imaterial, adresând un mesaj industriei de modă de lux. Fără teamă, aţi lansat ceea ce azi la nivel global se numeşte mişcarea Give Credit. Exemplul v-a fost urmat de mexicani, care-şi apără patrimoniul chiar cu preţul vieţii.
Odată cu prima cămaşă românească purtată în 2012, de renumita cântăreaţă Adele, care a pozat pentru coperta Revistei Vogue, aţi contestat drepturile de patrimoniu imaterial românesc, care cel mai adesea nu sunt protejate legal. Câte case de modă de lux au încercat să fure conceptul iei româneşti şi să şi-l însuşească pe nedrept şi ce efecte are mişcarea Give Credit la ora actuală, la nivel global?
Andreea Tănăsescu: Sunt mai multe cazuri decât pot enumera. De la case de modă celebre la branduri de ultra fast fashion, mulţi au luat fără să întrebe, fără să înţeleagă. Cel mai grav nu este inspiraţia în sine – care poate fi legitimă atunci când este însoţită de respect şi transparenţă – ci ştergerea originii, negarea comunităţilor care au creat, transmis şi păstrat acest patrimoniu viu.
Camilla Belle, Kirsten Dunst, Adele, Ali MacGraw, Anne Hathaway. Sursă Foto: La Blouse Roumaine
Ştergerea originilor
Când o piesă tradiţională este copiată şi vândută în mod anonim, fără niciun fel de recunoaştere sau beneficiu pentru comunitatea de origine, se produce o formă profundă de injustiţie culturală. Comunităţile nu doar că îşi pierd sursele de venit, dar sunt şi excluse din naraţiunea globală care le foloseşte moştenirea ca decor.
În acelaşi timp, tinerele generaţii pot ajunge să creadă că moştenirea lor nu are valoare, fiindcă o văd reambalată şi comercializată de alţii, sub alt nume, fără ca cineva să le spună: „aceasta este creaţia ta”.
Nevoia de dreptate
Mişcarea Give Credit s-a născut dintr-o nevoie de dreptate – nu doar pentru ia românească, ci pentru toate culturile lumii care au fost marginalizate sau reduse la „inspiraţie” exotică. Am cerut recunoaştere, consultare şi, mai ales, responsabilitate.
De atunci, mesajul s-a propagat în diverse colţuri ale lumii, acolo unde comunităţile locale au început să-şi apere moştenirea, uneori cu preţul vieţii. Artizanii au început să-şi creeze propriile branduri, să-şi revendice rolul de creatori. În România, ne aflăm la începutul acestui proces – dar este un drum pe care trebuie să îl continuăm, cu curaj, cu răbdare şi cu multă claritate.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Femeia de pe Valea Jaleşului în zi de târg la Târgu-Jiu, anii 1930, Foto credit: Josph Fischer
Astăzi, există mai multă conştientizare, mai multă solidaritate, mai mult curaj. Vedem o reconfigurare a felului în care patrimoniul este înţeles, negociat şi respectat. Dar Give Credit nu este doar o campanie: este o mişcare de redefinire a raporturilor dintre global şi local, dintre artă şi origine, dintre creaţie şi responsabilitate.
Este o mişcare care abia a început – şi care, în esenţă, propune un nou model economic şi cultural: bazat pe recunoaştere, echitate şi regenerare comunitară.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Foto credit: Andreia Photographer, Comăneşti, Bacău, 2925.
Viitorul iei româneşti
Basilica.ro: De-a lungul istoriei, ia a cunoscut schimbări semnificative. De la ia cu altiţă, încreţ şi râuri, specifică în Oltenia, Muntenia şi Moldova, pâna la ia cu tablă, purtată de femeile din Hunedoara şi Banat. Ororile Războielor Mondiale şi opresiunile regimului comunist au declanşat adevărate crize identitare, cămaşa devenind începând cu secolul trecut mijloc de propagandă sau piesă de uniformă.
Astfel, contextul a favorizat la substituirea florilor şi a culorilor cu rigiditatea şi absenţa simbolurilor prin care româncele îşi câştigau cândva răgazul şi răbdarea. Care este cea mai gravă schimbare pe care a suferit-o ia românească şi cum vedeţi viitorul ei?
Andreea Tănăsescu: Cea mai gravă schimbare pe care a suferit-o ia românească este pierderea sensului. În multe contexte, ia a devenit un obiect de decor sau de spectacol – frumos la vedere, dar golit de seva care i-a dat viaţă. S-a industrializat, s-a globalizat, a fost reinterpretată fără rădăcini şi reprodusă fără respect pentru comunităţi.
Foto credit: Arhivă Basilica.ro
Această pierdere a sensului nu este doar rezultatul globalizării, ci şi al instrumentalizării politice sau simbolice. De-a lungul secolului XX, ia a fost folosită de elite şi de regimuri politice pentru a-şi construi o imagine de apropiere faţă de popor sau de autenticitate naţională.
Uneori, aceste gesturi au fost oneste, de pildă în cazul Reginei Maria, care a iubit sincer portul tradiţional şi l-a purtat cu demnitate. Alteori însă, a fost folosită strict ca un instrument propagandistic, ca o uniformă identitară fără conţinut spiritual sau cultural real.
După 1989, acest fenomen a continuat, într-o altă formă: ia a fost redescoperită de elitele culturale şi de industria modei, dar nu întotdeauna într-un mod care onorează comunităţile care au creat-o. A devenit simbol de statut, de apartenenţă la un cerc „cultivat,” dar de multe ori lipsit de legătură cu rostul şi rânduiala din care ia şi cămaşa s-au născut.
Ia, martor al unei culturi integrale
Există riscul unei forme de elitism cultural în care ia este venerată ca obiect estetic, dar ignorată ca document de memorie vie, ca martor al unei culturi integrale. Şi totuşi, viitorul iei poate fi luminos – dacă ne întoarcem cu smerenie la sursă.
Dacă o redescoperim nu doar în muzee, ci în familie, în şcoală, în biserică, în comunitate. Dacă îi redăm sacralitatea, fără a o îngheţa într-o vitrină. Ia nu trebuie protejată doar ca o relicvă, ci trăită ca un legământ: între generaţii, între om şi natură, între trup şi suflet.
Ia este un text sacru cusut cu mâna. Şi, ca orice text sacru, nu cere doar admiraţie, ci înţelegere, asumare şi viaţă.
Foto credit: La Blouse Roumaine
Ia, poveste de dragoste internaţională
Basilica.ro: Yves Saint Laurent, unul dintre cei mai apreciaţi designeri ai secolului al XX-lea, a fost fascinat de frumuseţea şi simbolistica iei româneşti, pe care a integrat-o în creaţiile sale couture.
Potrivit site-ului lablouseroumaine.io Didier Grumbach, decanul Institutului Francez de Modă şi Preşedinte al Camerei Sindicale de Haute Couture, a rezumat în câteva cuvinte pasiunea lui Yves pentru ia românească: „A fost, în mod clar, o poveste de dragoste. Când a decis să facă o colecţie românească, a fost cu totul neaşteptat. La vremea aceea locuia în Marrakesh, dar a fost oricum o dorinţă reală. S-a inspirat din ceva ce îi plăcea extrem de mult”.
Ce amintiri păstraţi cu Yves Saint Laurent şi ce impact credeţi că a avut alegerea iei în colecţia sa?
Andreea Tănăsescu: Yves Saint Laurent a avut marele merit de a conecta opera lui Henri Matisse, La Blouse Roumaine, cu moda haute couture – acel pas necesar de care aveam nevoie pentru ca, mai târziu, La Blouse Roumaine să se poată întoarce la adevărata sa sursă de inspiraţie: arta femeilor românce.
Foto credit: Andreea Tănăsescu
Andreea Diana Tănăsescu, Foto credit: Adrian Murgea, 1 dec. 2023
Faptul că Yves Saint Laurent a creditat sursa – atât pictura originală, cât şi cultura românească tradiţională – este extrem de important şi reprezintă o moştenire valoroasă pe care a lăsat-o industriei modei, o moştenire deseori ignorată în epoca în care trăim.
În perioada respectivă, anii ’70–’80, iile create special pentru piaţa internaţională se produceau în România şi se vindeau în toate colţurile lumii. Dar, în afara etichetei „Made in Romania,” aceste piese nu aveau ataşată nicio informaţie culturală – cu atât mai puţin un brand sau un concept de marketing autentic.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
Recunoaşterea iei româneşti de YSL
Aici cred că Yves Saint Laurent a contribuit major: i-a oferit iei o origine recunoscută şi o valoare certă, într-o lume în care efemerul este regula. A avut viziunea de a vedea în ia românească nu doar un obiect decorativ, ci un simbol atemporal al eleganţei.
A şi menţionat faptul că bluza românească nu va ieşi niciodată din modă, tocmai pentru că, asemenea tuturor veşmintelor tradiţionale, se transmite din generaţie în generaţie. Este un act de continuitate culturală şi de memorie colectivă, care transcende trendurile şi se ancorează în identitate.
Foto credit: Alex Comănescu
Colecţia Marius Matei, Foto credit: Petar Desic
Basilica.ro: Care este mesajul Andreei Tănăsescu de Ziua Universală a Iei?
Andreea Tănăsescu: Reconectaţi-vă cu rădăcinile. Acolo este seva noastră!
La mulţi ani iei româneşti, cu dragoste şi recunoştinţă neţărmurită pentru femeile care au creat, transmis, păstrat şi îmbogăţit veşmântul nostru de lumină — şi cu speranţă pentru cele care vor urma, astăzi şi întotdeauna.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 73, Ultimul acces: 2026-08-15 13:01:49

Timp total: 0.04s...

[]:1