PS Varlaam Ploieşteanul: Demnitatea cea mai înaltă în Biserică este slujirea semenilor[2025-04-06]de Alexandru BobocEpiscopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul a oficiat duminică Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală, unde a subliniat că demnitatea cea mai înaltă în Biserică este slujirea semenilor. Preasfinţia Sa a explicat textul celor două pericope evanghelice citite la Sfânta Liturghie. Prima dintre acestea relatează un moment petrecut cu câteva zile înainte de intrarea în Ierusalim a Domnului, iar a doua pericopă, închinată Duminicii Sfintei Maria Egipteanca, relatează întâmpinarea Mântuitorului Iisus Hristos de către o femeie păcătoasă, dar cu credinţă puternică, în casa unui fariseu pe nume Simon. „Prima Evanghelie ne vorbeşte despre faptul că Mântuitorul se apropia de Ierusalim în ultima lui călătorie pentru Paştele iudeilor, ocazie cu care avea să pătimească multe din partea bătrânilor, care îl vor condamna la moarte şi Îl vor da pe mâinile păgânilor”, a explicat Episcopul vicar patriarhal. Mântuitorul Iisus Hristos le-a arătat ucenicilor cu ce moarte avea să moară, subliniind de fiecare dată că a treia zi va învia din morţi. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. (Mc. 10:35-37) „Deşi Mântuitorul vorbeşte despre lucruri atât de grave care se vor întâmpla, cei doi ucenici, rămânând încă oameni obişnuiţi, până la îmbrăcarea lor cu putere de sus, prin coborârea Duhului Sfânt în ziua Cenzecimii, doresc lucruri pur omeneşti, demnităţi şi slavă deşartă”. Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. (Mc. 10:42) „Demnităţile împărăteşti, conducerea neamurilor nu se face decât cu voia lui Dumnezeu. Oamenii doar se socotesc sau se cred a fi cârmuitori peste neamuri”, a evidenţiat Preasfinţia Sa. Conducerea lumească şi cea bisericească Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul a continuat explicând diferenţa dintre conducerea lumească şi cea bisericească. „Sfântul Apostol Pavel ne spune că nu există cârmuire decât de la Dumnezeu, dar arată că dacă în lumea profană acesta este firescul ca oamenii să se străduiască, să dobândească demnităţi din cele mai importante, în Biserică realitatea este cu totul alta”. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. (Mc. 10:43-44) „Iată că demnitatea cea mai înaltă în Biserică este slujirea semenilor. Mântuitorul însuşi este numit de către profeţi ca fiind robul sau sluga Domnului. Sfântul Apostol Pavel le scrie filipenilor că Iisus s-a deşertat pe sine chip de rob luând, ascultător făcându-se până la moarte şi încă moarte pe cruce”. „De aceea şi încheie Mântuitorul această discuţie cu ucenicii zicând următoarele cuvinte: Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”. Sfânta Maria Egipteanca Femeia păcătoasă care s-a pocăit şi a spălat picioarele Mântuitorului Iisus Hristos şi le-a şters cu părul capului ei a fost model pentru Sfânta Maria Egipteanca. „Această femeie păcătoasă, care prin lacrimile pocăinţei şi prin credinţă, primeşte de la Hristos Domnul iertarea păcatelor, ea este un model pentru noi, aşa cum a fost un model pentru Maria Egipteanca”. „Femeia care este pomenită astăzi, în tinereţile ei a fost foarte păcătoasă, dar care, în urma unui semn primit de la Dumnezeu pe când era în Ţara Sfântă dorea să intre în Biserica Sfântului Mormânt, însă o forţă nevăzută a împedicat-o, s-a retras în pustiul Iordanului unde vreme de 47 de ani şi-a plâns păcatele, învrednicindu-se să atingă înălţimi duhovniceşti foarte rar atinse”, a explicat Preasfinţia Sa. „Preotul Zosima, care a văzut-o rugându-se în pustiu, a văzut-o sub forma unei coloane de foc care se înălţa spre cer, arătând la ce putere a rugăciunii a ajuns această femeie care s-a pocăit aproape jumătate de secol”. „În timpul rugăciunii, trupul ei transfigurat, devenit mai ales duh, unit cu Dumnezeu, şi părăsind cele pământeşti, se înălţa de la pământ, şi lucrul acesta arată transformarea ei uluitoare prin pocăinţă şi prin credinţă”. La finalul predicii, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a evidenţiat că: „Pomenirea Sfintei Maria Egipteancă astăzi, spre finalul postului, ne arată că oricât de păcătoşi am fi, oricât de mari ziduri am fi ridicat între noi şi Dumnezeu, prin pocăinţă stăruitoare şi prin credinţă neclintită, putem dărâma aceste ziduri şi ne putem împăca cu Dumnezeu, prin taina pocăinţei, prin mărturisirea dreptei credinţe şi prin împlinirea în viaţa noastră a Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 129, Ultimul acces: 2026-09-26 15:28:41
|
Timp total: 0.04s...
[]:1