© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Claudiu Bene, despre greutăţile preotului de la sat: Cea mai mare bucurie e să-mi văd credincioşii venind la biserică[2025-03-25]de Andrei Ursulean„Cea mai mare bucurie e să-mi văd credincioşii venind la biserică”, a spus pr. Claudiu Bene, parohul unei mici comunităţi din judeţul Sălaj, în cadrul unui interviu realizat de Revista Formula AS. Părintele Claudiu Bene a vorbit despre dificultăţile pastorale întâmpinate în mica comunitate din Inău, Sălaj, unde preotul trebuie să fie prezent constant în viaţa credincioşilor. „În orice parohie, sunt şi lucruri bune, şi lucruri rele, multe te deranjează, dar trebuie să ştii să treci peste ele, să ierţi, chiar dacă nu-ţi convin toate, să ai mereu vorba blândă. Cred că asta trebuie să facă un preot, să se facă de toate pentru toţi. Dacă faci asta, poate fi bine oriunde ai fi”. „Eu am fost învăţat de acasă să-l respect pe ţăran”, a adăugat clericul, „pentru ţăranul ăla care-ţi pune pâinea pe masă trebuie să ai un adevărat cult. Pentru că el, în neştiinţa lui de carte, are o bunătate şi o înţelepciune pe care cei care ajung la un nivel intelectual superior nu le au şi nici nu le vor putea avea vreodată. Oamenii sunt aproape de biserică Vorbind despre viaţa comunităţii din Inău, pr. Claudiu Bene a afirmat că, în continuare, vârstnicii rămân cel mai aproape de Biserică şi de Dumnezeu. „Oamenii în vârstă sunt şi astăzi trup şi suflet ancoraţi în biserică şi de Dumnezeu, nici nu cred că şi-ar putea imagina viaţa altfel, fără Dumnezeu şi fără biserică”. „La puţin timp după ce am venit la Inău, m-a şocat o întâmplare. Renovam biserica la exterior şi fiecare aducea ce şi cât putea. Noi aici nu avem taxe, doar taxa de cult, care e şi ea modică. Şi, într-o zi a venit la noi tanti Jenica, are 94 de ani acum. Ploua, era rece, dar ea era desculţă. Ne-am mirat de ea, dar a zis că nouă, mie şi preotesei, poate să ne spună, că n-o vom judeca. Ne-a spus că are doar o pereche de papuci şi pe aia o ţine pentru biserică… Toată bogăţia ei”, a adăugat clericul. Bucuria găsită în greutăţile vieţii Întrebat de ce tinerii absolvenţi de Teologie fug de parohiile de la sate, pr. Claudiu Bene a subliniat faptul că foarte mulţi dintre ei se tem de provocările financiare şi de lipsa confortului. „Preoţii de azi se gândesc că nu se pot descurca într-o parohie mică, că poate nu-şi scot salariul, iar asta e o problemă. În Domnin, de exemplu, abia dacă-mi scoteam salariul patru-cinci luni pe an. În rest, cultivam roşii, ardei, făceam ce puteam ca să ne descurcăm. Era greu, nu spun nu. Şi s-ar putea să fie şi problema confortului, pentru că, într-un sat mic, cu siguranţă nu ai utilităţi ca la oraş sau ca într-o parohie mai mare, mai bogată”. Suferinţele şi bucuriile vieţii la sat „Tristeţea că nu-şi văd copiii întorşi acasă, asta îi doboară pe cei mai mulţi”, a mărturisit pr. Claudiu Bene, subliniind că pentru cei rămaşi în sate, singurătatea devine o povară greu de purtat. „Eu mă consider pe mine însumi în primul rând ţăran. Vorbesc deci în cunoştinţă de cauză când spun că nu am tristeţi, ci am bucurii. Bucuria de a mă trezi dimineaţa, de a mulţumi lui Dumnezeu că am de toate, o familie extraordinar de frumoasă, o comunitate de oameni vrednici şi dragi, că suntem cât de cât sănătoşi. Pentru mine, cea mai mare bucurie e să fiu aici, în biserica mea, cu credincioşii mei, să-i văd că vin la biserică – aşa ştii cu adevărat că biserica e vie şi trăieşte”, a adăugat clericul. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 116, Ultimul acces: 2026-09-30 22:19:52
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
