Cum l-au convins monahii athoniţi români pe Nicolae Ceauşescu să ajute înnoirea obştilor lor din Sf. Munte[2025-03-28]de Ştefana TotorceaMonahul Nectarie Munteanu de la Chilia „Sf. Ipatie” din Sfântul Munte Athos semnalează, într-un material trimis la redacţie, că în 28 Martie se împlinesc 49 de ani de la întâlnirea istorică dintre delegaţia monahilor români athoniţi şi preşedintele de atunci al României, Nicolae Ceauşescu. Redăm în continuare materialul. File de istorie athonită: Călugării români în audienţă la preşedintele Nicolae Ceauşescu Această întrevedere, hotărâtoare pentru viitorul călugărilor români la Athos, i-a avut ca protagonişti pe Arhimandritul Dometie Trihenea (†1985), stareţul Chiliei „Sfântul Ipatie”, Ieromonahul Veniamin Popa (†1994), stareţul Schitului Românesc Prodromu şi pe Ierodiaconul Neofit Negară (†1999), reprezentantul Schitului Lacu. Toate nădejdile erau puse pe seama Arhimandritului Dometie, originar din Tilişca Sibiului, cunoscut pentru calităţile sale duhovniceşti, cărturăreşti şi, mai cu seamă, pentru demnitatea unică pe care a ocupat-o un român în istoria recentă a monahismului aghiorit: aceea de egumen al uneia dintre cele 20 de mănăstiri, în cazul său al Mănăstirii Zografu. Context istoric Începând cu anul 1926, Republica monahală a adoptat o nouă carte statutară care aducea cu sine limitări drastice asupra străinilor care doreau să rămână în Sfântul Munte Athos iar evenimentele care s-au succedat atât pe plan internaţional, cât şi naţional, primejduiau situaţia din ce în ce mai delicată a călugărilor români. Vieţuirea monahală se transmite şi este întărită prin tradiţie, astfel încât, riscul de a nu exista ucenici care să ia contact cu experienţa duhovnicească a bătrânilor athoniţi era dublat de cel al pierderii aşezămintelor româneşti şi a odoarelor acestora, agonisite cu multă trudă şi osteneală de către înaintaşi. Chiar dacă problema românilor la Muntele Athos a fost adusă în discuţie la Sărbătoarea Mileniului Athonit din 1963, când Patriarhul Justinian Marina a participat la festivităţile organizate atunci în peninsula athonită, cu greu s-a putut concretiza ceva, în mare parte din pricina regimului politic din România. Pregătirea şi desfăşurarea întâlnirii Vizita anunţată a preşedintelui Nicolae Ceauşescu în Grecia din anul 1976 şi proaspăta legătură închegată între ambasadorul Ion Brad din Athena cu monahii români din Muntele Athos a adus o fărâmă de nădejde că, printr-o intervenţie a unei delegaţii de călugări, statul român va permite, dimpreună cu autorităţile locale, stabilirea unor novici români la Sfântul Munte. Astfel, prin mijlocirile ambasadorului Ion Brad, delegaţia formată din călugării români mai sus-amintiţi s-a înfăţişat conducătorului Nicolae Ceauşescu. Aducând cu ei câteva daruri („o icoană nouă – n-aveau voie să le înstrăineze pe cele vechi – şi câteva obiecte de lemn – un potir, o cutie plină de smirnă şi tămâie – cioplite de mâinile meşterilor de la Sfântul Munte”), punctul forte al întâlnirii l-a constituit cuvântarea ţinută de Arhimandritul Dometie Trihenea, un meşter al condeiului. Pe lângă situaţia descrisă în mod onest, sunt incluse şi câteva elemente destinate să atingă sensibilitatea preşedintelui, cel mai probabil la recomandările ambasadorului. În acest context, este necesar să precizăm că niciunul dintre cei trei călugări nu ar putea fi acuzat de simpatii politice, întrucât se aflau la Muntele Athos din tinereţea lor iar doi dintre ei, părintele Dometie şi diaconul Neofit, de când aveau doar 13 ani, ajunşi acolo în anul 1922, respectiv 1926. A fost netezită calea novicilor către obştile athonite româneşti Cu ajutorul lui Dumnezeu, roadele acestei întâlniri nu au întârziat să apară, iar calea spre Sfântul Munte a doritorilor de viaţă călugărească a fost înlesnită, patrimoniul românesc de la Athos începând să fie văzut prin prisma interesului naţional al conducerii de la acea vreme. Momentul crucial pentru situaţia românilor la Athos din 28 Martie 1976 avea să fie televizat, după cum aflăm din corespondenţa Arhimandritului Dometie Trihenea. În acest sens, Protosinghelul Caliopie Apetrei, fost stareţ al Mănăstirii Sihăstria, îi scria: „Ce mult m-am bucurat de cei trei părinţi care au fost la Atena în întâmpinarea lui dl. N. Ceauşescu şeful României – din care cred că unul aţi fost desigur cuvioşia voastră aţi fost daţi de vreo două-trei ori la televizor şi ce bucurie a fost la toţi românii care v-au văzut, aţi făcut un gest f. frumos şi naţional şi cred că va fi cu rod… cred că în acest an se va hotărî mai mult ca oricând viitorul românilor de la Athos – vom vedea”. De asemenea, una dintre nepoatele sale din Sibiu, Dana, îi transmitea: „Când v-am văzut la TV vorbind cu preşedintele nostru toţi am plâns”. Arhim. Dometie: „Ducem lipsă de oameni” În încheiere, ataşăm fragmente din cuvântarea Arhimandritului Dometie: „Mult Stimate domnule Preşedinte Nicolae Ceauşescu, Vă rugăm să ne daţi voie să ne alăturăm şi noi, trei călugări români de la Muntele Athos, la bucuria poporului grec prieten, care v-a primit cu căldură şi deosebită stimă, ceea ce adevereşte că Domnia Voastră, cu deplină credinţă şi demnitate, lucraţi nu numai pentru binele României, dar şi pentru binele, pacea şi buna învoire a popoarelor din Balcani. (…) Suntem aici de faţă, domnule Preşedinte, trei călugări din trei provincii româneşti: întâiul este stareţul Schitului Prodromul, Veniamin Popa din Iaşi; al doilea Neofit Negară, din Schitul Lacu, de loc din Basarabia, care ştim că este pământ românesc; al treilea sunt eu, Arhimandritul Dometie Trihenea, carele a ocupat postul de stareţ 10 ani la Mănăstirea Zografu, fiind eu de loc din Tilişca, jud. Sibiu. Desigur, ar fi venit cu noi aici şi alţi monahi, reprezentanţi din celelalte provincii româneşti, dar nu le-a îngăduit etatea, fiind prea bătrâni. Cu toate că şi noi am albit, noi suntem cei mai tineri, domnule Preşedinte. (…) Iubirea de Ţară am purtat-o în suflet pe plaiurile Muntelui Athos, unde am păstrat aşezămintele româneşti, credinţa şi limba noastră. Pentru a duce mai departe viaţa monahală, dar mai ales pentru a păstra valorile artistice şi documentele istorice, care interesează naţia noastră, dar care sunt şi valori ale întregii umanităţi, avem lipsă de oameni tineri. Ei trebuie să facă, aşa cum fac fraţii lor greci, cu grijă şi osteneală, aşa fel ca să nu se strice nimic din ceea ce scrie cronica: «Prin darul şi osârdia domnilor români s-au zidit din temelie ori s-au renovat multe mănăstiri, s-au zugrăvit biserici, paraclise şi trapeze, s-au făcut ziduri de apărare, turnuri de veghe, s-au dăruit cărţi de slujbă şi odoare de preţ, icoane ferecate în aur şi argint, epitafe cusute în fir de aur şi împodobite cu pietre scumpe şi mărgăritare care, împreună cu bibliotecile, alcătuiesc azi tezaurul de mare preţ şi comorile de artă ale Athosului». Venim cu deosebit respect să vă rugăm ca această necesitate să fie cunoscută şi de guvernul grec, pentru ca aşezămintele româneşti din Sf. Munte să se bucure de aceleaşi drepturi egale de care se bucură fraţii monahi greci – să aibă libertatea de a veni la viaţa monahală mai mulţi novici români. Aceasta ar întări şi mai mult prietenia dintre România şi Grecia, pentru care Dumneavoastră, împreună cu preşedintele Greciei şi cu domnul prim-ministru Karamanlis faceţi eforturi cu adevărat istorice. (…) Vrem să mulţumim, domnule Preşedinte, şi pentru faptul că, în sărăcia noastră, am fost ajutaţi în ultima vreme cu pâine din ţărâna Ţării Româneşti, cu haine şi cu altele trebuincioase traiului. Ne vom ruga fierbinte ca Pronia să dăruiască Domniei Voastre sănătate, putere de muncă şi de luptă, ca să ne apăraţi ţara şi s-o îmbelşugaţi, ca să vă pomenească întotdeauna urmaşii în fruntea întemeietorilor de ţară. Cu aceste gânduri încheind, vă rugăm să primiţi, stimate domnule Preşedinte, respectele, plecăciunile şi mulţumirile din partea a 50 de călugări români din Athos.” Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 149, Ultimul acces: 2026-09-30 07:17:02
|
Timp total: 0.06s...
[]:1