Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la începutul Postului Mare: Perioadă binecuvântată de trezvie şi călătorie cu Domnul[2025-03-03]de Ştefana TotorceaPatriarhul Ecumenic Bartolomeu a transmis un cuvânt la începutul Postului Mare, pe care l-a numit „o perioadă binecuvântată de post şi pocăinţă, de trezvie duhovnicească şi o călătorie împreună cu Domnul, Care merge de bunăvoie spre pătimire, pentru a ajunge să cinstim strălucita Sa Înviere”. Patriarhul Ecumenic a reamintit că în Biserica primară, Postul Paştilor era o perioadă de pregătire a catehumenilor care urmau să fie botezaţi în timpul Sfintei Liturghii Pascale. Sanctitatea Sa a subliniat şi faptul că libertatea creştină nu implică „o asceză tristă, o viaţă fără har sau bucurie”, iar postirea nu este doar o abţinere de la mâncare, ci o renunţare la păcat, o luptă împotriva egoismului, o îndepărtare de sine şi apropiere de aproapele în nevoie. Text integral: † Bartolomeu Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic Întregii Plerome a Bisericii Har să fie şi pace de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar de la Noi bună dorire, binecuvântare şi iertare Preacinstiţi fraţi arhierei şi binecuvântaţi fii întru Domnul, Intrăm din nou, cu purtarea de grijă şi harul lui Dumnezeu, Dăruitorul tuturor bunătăţilor, în Sfântul şi Marele Post, o perioadă binecuvântată de post şi pocăinţă, de trezvie duhovnicească şi o călătorie împreună cu Domnul, Care merge de bunăvoie spre pătimire, pentru a ajunge să cinstim strălucita Sa Înviere, învrednicindu-ne în această trecere a noastră de la cele lumeşti la „cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit” (1 Cor. 2,9). În Biserica Primară, Sfântul şi Marele Post a fost o perioadă de pregătire a catehumenilor pentru Botez, care se săvârşea în cadrul Sfintei Liturghii a Învierii. Legătura cu Botezul implică şi perceperea sau trăirea Sfântului şi Marelui Post ca perioadă de pocăinţă prin excelenţă, care e caracterizată drept „redescoperire a Botezului”, ca „al doilea botez”, ca „repoziţionare faţă de Dumnezeu în perspectiva unei noi vieţuiri”, adică o reînnoire a darurilor Botezului şi a făgăduinţelor faţă de Dumnezeu pentru începerea unei noi vieţi. Slujbele şi cântările acestei perioade asociază strădania duhovnicească a credincioşilor cu aşteptarea Paştilor Domnului, prin care acest post de patruzeci de zile constituie o pregustare a bucuriei pascale. Sfântul şi Marele Post constituie o oportunitate de conştientizare a profunzimii şi bogăţiei credinţei noastre ca „întâlnire personală cu Hristos”. Pe drept cuvânt se subliniază că religia creştină este „profund personală”, fără ca aceasta să însemne că este „individualistă”. Credincioşii „Îl întâlnesc, Îl recunosc şi Îl iubesc pe Unul şi Acelaşi Hristos”, Care „Primul şi Singurul… l-a arătat pe Omul adevărat şi perfect” (Sf. Nicolae Cabasila). El cheamă în mod personal pe fiecare om la mântuire, astfel încât răspunsul fiecăruia va fi întotdeauna „înrădăcinat în credinţa comună” şi „în acelaşi timp unic”. Ne amintim de minunatele cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel: „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Gal. 2,20). Aici, „în mine”, „a mea” şi „pentru mine” nu sunt spuse în contrast cu „în noi”, „a noastră”, şi „pentru noi” în perspectiva „mântuirii comune”. Recunoscător pentru darurile cereşti ale renaşterii sale în Hristos, Apostolul libertăţii „cele ale firii noastre comune le face”, astfel încât Cuvântul Cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu să se întrupeze, să se răstignească şi să învieze din morţi „pentru el, în mod personal”. Trăirea credinţei noastre este „unică” şi „profund personală”, ca libertate dăruită de Hristos, fiind în acelaşi timp „fundamental eclezială”, „experiere a libertăţii comune”. Această adevărată libertate în Hristos se manifestă ca iubire şi sprijin nemijlocit faţă de semenul nostru concret, după cum aceasta este descrisă în Parabola Samarineanului milostiv (Lc. 9, 30-37) şi în pasajul evanghelic despre Înfricoşătoarea Judecată (Mt. 25, 31-46), dar şi ca respect sau grijă faţă de creaţie şi de folosirea acesteia în mod recunoscător (euharistic). Libertatea în Hristos are un caracter personal şi deplin, care se descoperă în mod deosebit pe parcursul Sfântului şi Marelui Post în modul de înţelegere al ascezei şi postului. Libertatea creştină nu cunoaşte, ca stare de autenticitate şi plinătate profundă, o asceză tristă, o viaţă fără har sau bucurie, „ca şi când Hristos nu a venit niciodată”. Iar postul nu este „o reţinere doar de la mâncăruri”, ci „părăsire a păcatelor”, nevoinţă împotriva iubirii de sine, ieşire prin iubire din noi înşine spre nevoia aproapelui, „o inimă arzătoare pentru întreaga creaţie”. Autenticitatea spiritualităţii se hrăneşte din experienţa Sfântului şi Marelui Post ca parcurs spre Înviere şi părtăşie „la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8,21). Rugându-ne Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne învrednicească pe toţi să parcurgem perioada Sfântului şi Marelui Post în asceză, pocăinţă, iertare, rugăciune şi libertate dumnezeiască, încheiem cu cuvintele părintelui nostru duhovnicesc, vrednicul de pomenire Mitropolit Meliton de Calcedon, rostite la Sfânta Liturghie din Duminica Lăsatului Sec de Brânză a anului 1970 la Catedrala Mitropolitană din Atena: „Intrăm în Sfântul şi Marele Post având la orizont perspectiva, minunea şi trăirea Învierii, trăirea prin excelenţă a Bisericii Ortodoxe. Să păşim spre acest eveniment şi această trăire primind şi dăruind iertare, nu prin postire doar de carne şi ulei, nu într-un duh ipocrit, ci în libertate dumnezeiască, în duh şi adevăr, în duhul adevărului şi în adevărul duhului”. Sfântul şi Marele Post 2025 † Bartolomeu al Constantinopolului Fierbinte rugător către Dumnezeu pentru voi, toţi Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 237, Ultimul acces: 2026-09-24 02:35:25
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1