© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Nu este cinstea mea, ci a întregii Biserici: Patriarhul Miron la dezbaterea privind Legea înfiinţării Patriarhiei Române[2025-02-17]de Sorin IoniţeÎn urmă cu 100 de ani, în Camera Deputaţilor avea loc dezbaterea privind Legea înfiinţării Patriarhiei Române. În cadrul întrunirii din 17 februarie 1925, Mitropolitul primat Miron Cristea, care urma să fie întronizat ca patriarh, a susţinut o cuvântare memorabilă. Vrednicul de pomenire patriarh Miron aprecia expunerea de motive şi discursurile oamenilor politici care, spune acesta, au arătat convingător care sunt „acele nepieritoare pietre din capul unghiului care stau la baza înălţării Bisericii noastre la suprema treaptă ierarhică a Patriarhiei”. „Sunt meritele netrecătoare ale Bisericii noastre din întreg trecutul neamului, precum prea nimerit au spus-o d-l Maniu şi d-l Jomescu; este glasul unanim al sufletului acestui popor, suflet făurit de Biserica lui, precum atât de frumos ne-a spus-o şi d-l Mihalache; sunt calităţile şi forţele sporite de azi ale acestui popor şi sunt frumuseţile nădejdii, ce se leagă şi în viitor de Biserica română şi atât de elocvent expuse de istoricul Dr. Lupaş”. ”Nu este cinstea mea, ci a întregii Biserici „Iar această Biserică nu o formează nici singur clerul ei, nici episcopatul ei şi nici capul ei vremelnic, ci adevărata Biserică este Biserica cea vie, adică mulţimea cea mare a tuturor credincioşilor ei”, a continuat Patriarhul. „Deci, cinstea mare, de care mă faceţi părtaş prin unanimul şi însufleţitul domniilor voastre de vot de astăzi, nu este numai cinstea mea personală, ci este cinstea Bisericii întregi – ca colectivitate – precum şi cinstea fiecărui credincios al Bisericii, este şi cinstea fiecăruia din domniile voastre, cari reprezentaţi Naţiunea în Parlamentul Ţării”. „Mulţumindu-vă din toată inima, atât în numele meu cât şi în numele întreg al Sf. Sinod, de fieasca dragoste, pe care, şi din acest sărbătoresc şi epocal prilegiu cu atâta căldură şi cu atâta însufleţire aţi arătat-o astăzi Bisericii mele şi mie capului ei vremelnic şi trecător, rog pe bunul Dumnezeu să ne ajute, ca noua instituţiune a Patriarhiei şi dragostea ce leagă pe toţi fiii ei de capul Bisericii, să ne închege sufletul tuturor într-o voinţă tare şi statornică de a munci şi jertfi pentru înflorirea, întărirea şi dezvoltarea Bisericii şi pentru crearea aşezămintelor, de cari era lipsă, ca Patriarhia Română să devie cu adevărat aceea ce toţi îi dorim: adică un far de căldură şi de lumină, care să lumineze şi să încălzească până în cele mai adânci cute intime tuturor fiilor ţării de sublimele învăţături ale Mântuitorului, ca astfel fiecare cetăţean în toate acţiunile particulare şi obşteşti să fie călăuzit de cinste, corectitate şi să aibă ca scop suprem binele obştesc”. „Iară de altă parte acest far să-şi arunce lumina şi căldura sa mai intens şi asupra popoarelor îndepărtate de-o credinţă cu noi şi asupra popoarelor, cu cari avem legături, înfrăţindu-le pe toate pe temelia iubirii evanghelice”. ”Din simplu fiu de ţăran la patriarh „Cât mă priveşte pe mine personal, dau mulţumită mare milostivului Dumnezeu, că din simplu fiu de ţăran, pe care l-a botezat un simplu cioban, ce-şi păştea imensele sale turme pe munţii Moldovei, nu tocmai departe de satul meu natal, de Topliţa Română, m-a ridicat la cea mai înaltă treaptă bisericească, la care poate ajunge un om pământean”. „Închinându-mă, acest cioban la sfânta icoană, m-a menţinut să deviu şi eu păstor cu turmă mare, şi iată am devenit azi păstorul neamului”. „Dar oricât de favorabil s-ar aprecia munca mea încordată de trei decenii pe terenul vieţii noastre publice în zilele grele şi mai ales pe terenul bisericesc, şi oricât de frumoase s-ar părea unora calităţile mele sufleteşti, ele nu sunt în stare să justifice această înălţare. Ba cred, că dragostea nemărginită a domniilor Voastre, ca reprezentanţi legali ai naţiunii, dragostea cărturarilor, intelectualilor şi a tuturor conducătorilor Ţării şi ai Neamului către acel sănătos rezervor de energie fizică şi sufletească care este ţăranul român, a contribuit mult să ridicaţi pe un fiu ieşit din sânul lui la această bisericească înălţime”. „Rugându-vă, ca în toate actele mari ale Neamului şi ale Ţării să daţi fiilor şi nepoţilor noştri aceiaşi strălucită pildă de unanimă şi însufleţită unire, închei spusele mele cu cuvintele: Trăiască Biserica, Ţara, Regele şi Dinastia Ei, pe cari le binecuvântez din toată inima”. După ce a trecut cu unanimitate de voturi la Senat şi Camera Deputaţilor, Legea înfiinţării Patriarhiei Române a fost promulgată de Regele Ferdinand I în data de 23 februarie 1925 şi publicată în Monitorul Oficial din 25 februarie 1925. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 235, Ultimul acces: 2026-11-10 16:18:15
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
