PS Sofian le-a vorbit românilor din Germania despre Centenarul Patriarhiei Române: Video[2025-02-11]de Diandra DavidCu prilejul aniversării Centenarului Patriarhiei Române, Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, a rezumat duminică, la Centrul Bisericesc Român Ortodox din München, istoria Bisericii Ortodoxe Române. „Recunoaşterea autocefaliei, a faptului că Biserica este de sine stătătoare (< gr. autokefalia), s-a întâmplat în 1885. Ridicarea la rang de Patriarhie a avut loc în 1925. Sunt două evenimente care au determinat şi influenţat dezvoltarea instituţională şi administrativă a Bisericii noastre în ultimul secol”, a precizat Preasfinţitul Părinte Sofian. Episcopul vicar a abordat tema canonizării a 16 părinţi şi mărturisitori, ca simbol al sfinţeniei şi al lucrării Bisericii. Acesta a menţionat importanţa sfinţilor pentru credincioşii ortodocşi din diaspora, care, în pofida înstrăinării, continuă să poarte aceleaşi responsabilităţi faţă de Biserica Ortodoxă Română. „Canonizarea sfinţilor români, înfiinţarea de noi eparhii, organizarea diasporei nu s-ar fi putut realiza fără aceste momente providenţiale ale istoriei. Atât autocefalia, cât şi ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii s-au realizat în contextul unor realităţi politice şi sociale favorabile, ca urmare a unei strânse colaborări între autorităţile bisericeşti şi cele de stat”. Episcopul vicar a amintit de cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: „Avem două simboluri puternice de ţară, Coloana Infinitului şi Crucea Infinită (Patriarhală)”. Munca a 6 patriarhi În o sută de ani de patriarhat, realizările Bisericii sunt datorate muncii jertfelnice a multor oameni, inclusiv ale celor şase patriarhi care au condus Biserica în vremuri de transformări, crize şi războaie. Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul a deschis filele istoriei cu primul Patriarh al României, Miron Cristea: „A luptat pentru demnitatea românească a ţării şi Bisericii, a dus greutatea organizării la începutul înfiinţării patriarhiei, greutatea unificării româneşti ale fostelor provincii, toate cu istorii şi realităţi istorice şi bisericeşti diferite”. Prelegerea a continuat cu patriarhul Nicodim Munteanu, cărturar şi traducător al Sfintei Scripturi, care a păstorit Biserica în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost amintită perioada şederii sale la Mănăstirea Neamţ, unde l-a primit ca monah pe Ilie Iacob, care va deveni mai târziu Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul). „Când şi-a început activitatea ca patriarh (Nicodim Munteanu) avea 75 de ani, mulţi nici nu ajung la vârsta asta, iar alţii sunt ieşiti la pensie şi vor să se odihnească mai mult”, a adăugat episcopul vicar. Dăruire şi jertfă Viaţa celui de-al treilea patriarh, Justinian Marina, reprezintă exemplul elocvent al mireanului care rămas văduv, şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu. Sfârşitul său rămâne o pildă de devotament, apărând cu tenacitate Biserica, prin diplomaţie şi discursuri camuflate ideologic ca „favorabile”. A luptat până în ultimul moment ca instituţia Bisericii Ortodoxe Române să nu fie desfiinţată din cauza regimului comunist. „După cutremurul din 9 martie 1977, ieşind din spital, la 26 martie, era dus cu maşina spre reşedinţa patriarhală şi până atunci le-a fost frică tuturor colaboratorilor securităţii să spună despre cutremur. Văzând ce s-a întâmplat, el a exclamat: «Bisericile mele!» A făcut stop cardiac şi aşa s-a dus la Domnul”, a adăugat Preasfinţitul Părinte Sofian. „«Biserica, spunea el, este a lui Dumnezeu, dar şi a poporului. Ea este a lui Dumnezeu fiindcă El a întemeiat-o prin Fiul Său Cel Sfânt, dar este şi a poporului, pentru că slujitorii ei sunt chemaţi să Îl lumineze, să-L mângâie şi să-L povăţuiască»”. Lupta pentru supravieţuirea Bisericii Al patrulea patriarh, Iustin Moisescu, a iniţiat o colecţie de traduceri din sfinţii părinţi, a continuat cu publicarea Filocaliei în traducerea Sfântului Dumitru Stăniloae şi a iniţiat tipărirea unei ediţii sinodale a Sfintei Scripturi. Rămâne în istorie o figură reprezentativă, cu numeroase activităţi de susţinere şi consolidare a Bisericii Ortodoxe Române, atât în plan intern, cât şi internaţional. „Când dictatorii comunişti doreau să mute sediul Patriarhiei la Mănăstirea Văcăreşti din capitală, a refuzat categoric, cu o îndrăzneală greu de tolerat în faţa soţilor Ceauşescu”, a amintit Preasfinţitul Părinte Sofian. Al cincilea patriarh, Teoctist Arăpaşu, a fost un bun diplomat, care a păstorit Biserica în timpul perioadei comuniste, fiind „un mare exemplu de înţelepciune, smerenie şi echilibru”. Patriarhia la o sută de ani Despre Preafericitul Părinte Patriarh Daniel Ciobotea, episcopul vicar a subliniat: „Toţi îi suntem datori, că desfăşoară o muncă titanică. Munceşte cât mai mulţi oameni la un loc şi se odihneşte foarte puţin”. „Ca patriarh a sprijinit publicarea de carte religioasă, prin înfiinţarea Editurilor Basilica şi Cuvântul Vieţii. A susţinut înfiinţarea Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei, care cuprinde Radio Trinitas, TV Trinitas, de care ne folosim şi noi cei din diaspora foarte mult, Ziarul Lumina, Agenţia de ştiri Basilica şi Biroul de Presă al Patriarhiei. Prin toate acestea se face auzită vocea Bisericii într-o lume care ar vrea să o acopere”. O mare realizare este Catedrala Naţională, proiect conceput de români după Războiul Independenţei, deziderat al lui Miron Cristea. „Prin tot ceea ce face se străduieşte să ridice Biserica Ortodoxă şi poporul român la o demnitate pe care nu le-au avut niciodată”, a conchis Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 216, Ultimul acces: 2026-11-10 14:06:05
|
Timp total: 0.04s...
[]:1