Pr. Viorel Ioniţă explică împrejurările în care a fost convocat Primul Sinod Ecumenic: Biserica şi lupta cu ereziile

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pr. Viorel Ioniţă explică împrejurările în care a fost convocat Primul Sinod Ecumenic: Biserica şi lupta cu ereziile

[2025-02-12]

de Andrei Ursulean

Într-un interviu acordat pentru Ziarul Lumina, pr. Viorel Ioniţă vorbeşte despre contextul în care a fost convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, de la desfăşurarea căruia se împlinesc anul acesta 1700 de ani.
Părintele este consilier patriarhal onorific şi profesor de teologie cu vastă experienţă pastorală, ecumenică şi misionară.
Interviul acoperă subiecte referitoare la motivele convocării Primului Sinod Ecumenic, actele care s-au păstrat şi importanţa acestuia pentru lumea creştină, ereziile şi problemele din Biserică, precum şi rolul Sfântului Împărat Constantin.
Motivele convocării Sinodului I Ecumenic
Pr. Viorel Ioniţă a explicat faptul că au existat trei cauze majore pentru care Primul Sinod Ecumenic a fost convocat:
Necesitatea de restaurare a păcii şi a unităţii Bisericii în urma tulburărilor provocate de Arie;
Stabilirea unor principii pe baza cărora toate comunităţile creştine să poată sărbători Paştile în acelaşi timp;
Fixarea unor principii de organizare a Bisericii.
Cine a fost Arie şi cât de mulţi adepţi avea
Ereticul Arie era un preot din Alexandria, originar din Libia, care nega dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu.
Pr. Viorel Ioniţă a mai explicat faptul că într-o scrisoare adresată lui Eusebiu al Nicomidiei, Arie afirmă următoarele: „Fiul nu este nenăscut, nici parte a celui nenăscut, nici că El provine dintr-un anumit substrat, ci din voia şi hotărârea lui Dumnezeu. El a început să existe înainte de timp şi înaintea veacurilor, Dumnezeu deplin, Unul născut, nestricăcios. Şi înainte de a fi fost născut, creat sau constituit, El nu exista, căci El nu era nenăscut… Fiul are un început, dar Dumnezeu este fără început… El este din nimic… Fiul nu este o parte din Dumnezeu” (Fontes Nicaenae Synodi, p. 41).
Despre adepţii lui aflăm din aceeaşi scrisoare, în care Arie enumeră mai mulţi ierarhi care împărtăşeau aceeaşi învăţătură cu el. Printre aceştia se afla şi Eusebiu de Cezareea, marele istoric bisericesc.
Pr. Viorel Ioniţă a amintit, în acelaşi timp, şi despre Episcopul Alexandru al Alexandriei, care s-a opus învăţăturii lui Arie. O mărturie a felului cum îl caracteriza Episcopul Alexandru pe preotul răzvrătit din subordinea sa, a mai subliniat clericul, este prezentată în scrisoarea alexandrinului către Episcopul Alexandru al Bizanţului, din anul 322 sau 323.
Referindu-se la impactul acestei erezii asupra Bisericii, pr. Viorel Ioniţă a subliniat:
„Erezia susţinută de Arie era, deci, un atac grav la adresa învăţăturii despre Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, erezie care a tulburat foarte tare Biserica din Răsărit exact în momentul când se încheia perioada cruntelor persecuţii ale creştinilor din partea autorităţilor imperiale romane”.
Cu ce alte probleme se confrunta Biserica
Pe lângă erezia lui Arie, pr. Viorel Ioniţă a subliniat faptul că Biserica se confrunta şi cu problema neuniformităţii în sărbătorirea Paştilor. Unii creştini sărbătoreau Paştile în aceeaşi zi cu evreii, în timp ce alţii o făceau duminica, dar fără a calcula unitar data. Împăratul Constantin cel Mare a considerat această neconcordanţă o problemă urgentă, dorind să evite celebrarea Paştilor de către creştini simultan cu cea a evreilor.
De asemenea, clericul subliniază faptul că o altă provocare majoră a fost schisma din Biserica Egiptului, provocată de Episcopul Meletie de Lycopolis, care refuza reacceptarea apostaţilor în Biserică. La Niceea s-a discutat şi despre schisma novaţienilor, apărută la Roma din cauza preotului Novaţian, un rigorist care s-a separat de Episcopul Cornelius. Sinodul I Ecumenic a abordat aceste probleme pentru a restabili unitatea şi disciplina în Biserică.
Reacţia Sfântului Împărat Constantin
Ţinând cont de întregul context, a explicat pr. Viorel Ioniţă, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a reacţionat cu multă diplomaţie la problemele interne ale Bisericii, căutând soluţii care să menţină unitatea creştinilor şi stabilitatea imperiului.
„Din confruntarea cu rigoriştii donatişti, împăratul Constantin a reţinut că problemele bisericeşti nu pot fi rezolvate din afară, nici măcar prin intervenţia autorităţilor politice, ci numai prin mijloace bisericeşti. Aceste mijloace bisericeşti constau în convocarea unor sinoade la care să participe cele două grupări adverse, confruntare din care să se poată evidenţia dreptatea uneia dintre grupări”, a explicat clericul.
Ce documente s-au păstrat
De la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea nu s-au păstrat documente oficiale directe, iar istoricii nu ştiu sigur dacă au existat astfel de acte. Informaţiile despre lucrările şi hotărârile sinodului provin din surse indirecte.
Potrivit pr. Viorel Ioniţă, printre acestea se numără scrisoarea episcopilor participanţi către Biserica din Egipt, care rezumă hotărârile luate, precum şi scrisorile oficiale ale împăratului Constantin cel Mare adresate tuturor Bisericilor şi, în mod special, Bisericii din Alexandria.
Cea mai detaliată sursă rămâne însă lucrarea „Viaţa împăratului Constantin” scrisă de Episcopul Eusebiu de Cezareea, care a participat la Sinod.
O altă categorie de mărturii provine de la istorici şi teologi care nu au participat la Sinod, dar au relatat evenimentele bazându-se pe surse secundare, oferind astfel o imagine mai amplă, deşi indirectă, asupra Sinodului I Ecumenic.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 231, Ultimul acces: 2026-11-10 23:48:05

Timp total: 0.04s...

[]:1