Bogăţie unică a Diecezei de Timişoara: Interviu cu muzicologul dr. Franz Metz

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Bogăţie unică a Diecezei de Timişoara: Interviu cu muzicologul dr. Franz Metz

[2025-02-09]

Franz Metz
Franz Metz (n. 24 decembrie 1955, Darova, România) este un organist, muzicolog, istoriograf şi dirijor german (şvab) din Banat, cercetător în domeniul istoriografiei muzicale a minorităţilor şi nu numai, din spaţiul dunărean, în special cel din România, Ungaria şi spaţiul fostei Iugoslavii. Primele studii muzicale le-a întreprins cu tatăl lui, organistul Martin Metz, la Lugoj, iar pianul şi solfegiul, cu Clara Peia şi Josef Willer. Franz Metz este absolvent al secţiei de orgă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, astăzi Academia Naţională de Muzică, clasa profesoarei Lidia Sumnevici. Debutează în 1977 pe orga Walcker a Ateneului din Bucureşti. Se reîntoarce la Lugoj unde predă pianul la Şcoala de Muzică până în 1981, punând totodată şi bazele unei orchestre de cameră. Franz Metz a debutat ca şi organist concertist la Timişoara în 1975, fiind angajat organist şi cantor la biserica romano-catolică din Elisabetin, la biserica Millenium din Fabric şi la Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timişoara. A debutat ca dirijor cu Anotimpurile de J. Haydn cu corul „Franz Schubert” al comunităţii germane din Timişoara, pe care l-a condus între 1983-1985. Franz Metz a concertat cu filarmonicile din ţară şi de peste hotare, cum ar fi în Republica Democrată Germană, Cehia şi Austria.

Din 1985, după plecarea în Germania, Franz Metz îşi continuă vocaţia de organist şi cantor, reluând seria concertelor de orgă prin Europa. Se va dărui între timp muzicologiei istoriografice, cercetării vieţii muzicale a germanilor din Banatul istoric. Banatul îi datorează înregistrări de lucrări pentru orgă pe aceste instrumente istorice din regiune. Franz Metz este şi întemeietor al festivalului de orgă din Timişoara între anii 1991-1998, numit azi: Timorgelfest – Zilele Muzicii de Orgă din Banat. Activitatea publicistică legată de muzica bisericească şi cultă în limba germană este impresionantă. Este membru al redacţiei multor reviste academice din România si Germania. Pentru activitatea sa muzicologica a fost numit între altele 2009 membru de onoare a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România. În anul 2016 a primit Ehrennadel in Gold al Forumului Democrat al Germanilor din Banat si în anul 2020 a fost decorat cu Medalia Ordinului de Merit al Republicii Federale Germaniei. În data de 7 decembrie 2022, la Consulatul General al Ungariei la München s-a acordat Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit al Ungariei domnului dr. Franz Metz, muzicolog născut în Banat şi stabilit în prezent în Germania. În 15 decembrie 2024, în cadrul Sf. Liturghii de binecuvântare a orgii istorice din biserica din Lenauheim, ES Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, i-a conferit medalia Sf. Gerhard organistului Franz Metz.
– Stimate domnule dr. Metz, anul 2024 a fost unul plin de evenimente pentru dvs: un număr mare de concerte susţinute în Banat şi în Germania, printre care şi Misa Solemnă a compozitorului reşiţean Otto Sykora, realizarea proiectului de restaurare a orgii istorice din biserica din Lenauheim, etc. Deoarece suntem la începutul unui nou an, pare firească întrebarea: ce planuri aveţi pentru 2025?
– Anul 2024 a fost, aşa cum aţi spus, pentru mine un an foarte bogat în evenimente muzicale. Bineînţeles că de aproximativ doi ani de zile, din cauze obiective, nu mai pot activa aşa cum aş fi vrut, dar, cu ajutorul Domnului şi medicilor, am putut realiza câteva proiecte pentru muzica bănăţeană împreună cu prieteni dragi, cu care colaborez de mult timp. Anul 2025 a început pentru mine cu multe servicii liturgice, cu multă muzică de orgă frumoasă şi cu câteva concerte la München şi la Ulm. Primele zile din luna august sunt de mulţi ani dedicate pelerinajului germanilor la Maria Radna şi unor concerte în bisericeşti din Banat: Timişoara (Dom, 1 august), Bazilica Maria Radna (2 august), Lenauheim ş.a. Între timp au loc pelerinaje la Altötting, la Maria Ramersdorf, devoţiuni de luna mai, concerte bisericeşti şi mai multe Liturghii cu multă muzică de orgă, cu cor şi orchestră.
– Până acum aţi scris şi aţi editat numeroase volume de specialitate, aţi organizat mai multe expoziţii itinerante despre orgile din Banat. Care sunt cele mai „interesante” orgi de pe aceste meleaguri, din punctul de vedere al anului de construcţie, al meşterului care le-a realizat, al trecutului sau al mecanismului lor. Sunt orgi, care dau „bătaie de cap” organistului, în sensul că este mai dificil să se cânte la ele?
– Teritoriul Diecezei de Timişoara este foarte bogat în orgi valoroase din punct de vedere istoric. Aşa, de exemplu, ne-am pus cu 2 ani în urmă întrebarea, care instrument ar fi mai important de renovat. Aşa am ales orga din biserica romano-catolică din localitatea Lenauheim pentru a fi complet renovată. Este vorba de o orgă care a fost adusă prin 1785 de la Viena împreună cu altarul bisericii (o ctitorie a împărătesei Maria Theresia). Nu cunoaştem constructorul ei, dar ştim că prin 1810 constructorul de orgi Franz Anton Wälter din Timişoara a mărit acest instrument la 2 manuale, pedal şi 14 registre. Tractura este mecanică şi foarte robustă. Mă bucur, că realizarea acestui proiect s-a putut duce la bun sfârşit din fonduri obţinute de la Conferinţa Episcopilor Catolici din Germania, de la Asociaţia Şvabilor Bănăţeni şi de la Asociaţia Şvabilor din Lenauheim (HOG) în colaborare cu Episcopia romano-catolică de Timişoara şi cu parohia romano-catolică Lovrin – filiala Lenauheim. Aşa s-a putut reactiva orga veche din biserica unde a fost botezat şi marele poet Nikolaus Lenau. La acest instrument a studiat şi marele organist şi muzicolog bănăţean pr. Desiderius Járosy, capelmaestrul Domului şi părintele organist de talie mondială pr. Josef Gerstenengst.
– Privind activitatea dvs de până acum, putem afirma că sunteţi un adevărat ambasador al muzicii religioase din Banat în întreaga lume. Care sunt acei compozitori bănăţeni, ale căror piese muzicale au fost descoperite şi/sau prezentate în premieră de dvs în decursul vremii?
– Adevărat: muzica religioasă din Banat cuprinde o serie de compozitori care pe parcursul vremii au fost pur şi simplu uitaţi. Mulţi dintre ei au venit die Boemia în Banat, alţii au avut o tangenţă relativ scurtă cu muzica acestei regiuni europene, aşa cum a fost, de exemplu, Johann Michael Haydn, al cărei Missa Trinitatis am cântat-o pentru prima dată în anul 1998 în Domul din Timişoara. Alţi compozitori descoperiţi sunt: Franz Limmer, Vinzenz Maschek, Wilhelm Franz Speer, Karl Rudolf Kárrász, Conrad Paul Wusching, Wilhelm Schwach, Emmerich Schwach, Anton Leopold Herrmann, Johann Weber, Peter Rohr, Otto Sykora, Franz Hybl, Richard W. Oschanitzky, Hermann Klee, Guido Pogatschnigg, Franz Waschek, Heinrich Weidt, Hans Weisz, Andor Arató, Eduard Berecz, Josef Eisenkolb, Josef Ferch, Wilhelm Ferch, Giuseppe Gebler, Anton Glasz, Johann Nepomuk Grünn, contesa Mathilde Antonia von Schmettow Gyertyánffy de Bobda, Caspar Halbleib, Wenzel Josef Heller, Jakob Hillier, Anton Horner, Karl Huber, Johann Irsay, Peter Kleckner, Joseph Kratochwill, Martin Kurzhals, Josef Linster, Leopold Magenbauer, Martin Metz, Georg Müller, Geza Neidenbach, Rudolf Novacek, Stefan Ochaba, Fritz Pauck, Anton Pavelka, Josef Emanuel Ranftl, Karl Reiter, Andreas Porfetye, Georg Scherka, Josef Schidek, Wilhelm Schönweitz, Peter Schütz, Geza Slovig, Johann Weikert, Georg Karl Wisner Edler von Morgenstern – nume de compozitori, cantori şi organişti din Banat, ale căror Opus-uri muzicale au putut fi descoperite în ultimii ani.
– Aţi salvat numeroase compoziţii în manuscris, aţi reunit materiale numeroase şi inedite într-o arhivă muzicală de excepţie. Care sunt piesele arhivistic-muzicale cele mai îndrăgite ale dumneavoastră şi ce planuri aveţi, legate de Arhiva Muzicală?
– În anul 1995 am putut înfiinţa în Banat, cu fonduri germane, trei noi arhive de muzică: Arhiva Societăţii Filarmonice din Timişoara, Arhiva Muzicală a Diecezei de Timişoara şi Colecţia de Muzică a Complexului Muzeal Arad (Colecţia de Istorie a Teatrului, Muzicii şi Cinematografului „Iosif Sârbuţ”, care a fost înnoită). Câţiva studenţi de atunci – astăzi toţi oameni de cultură sau organişti din Timişoara şi Arad – m-au ajutat în arhivarea documentelor muzicale. Din păcate, pe parcursul anilor 1999-2005 interesul pentru această cercetare a scăzut. Încă în perioada mea, înainte de 1985, mulţi cantori mi-au predat colecţii de cântece din satele şvăbeşti, ştiind, că în satul lor nu o să mai fie nimeni care o să le folosească, din cauza emigrării. Ajuns în Germania, mulţi urmaşi ai acestor cantori mi-au trimis colete cu colecţia muzicală a celui decedat. După 1990 am găsit în multe magazine de antichităţi din România şi în multe alte ţări europene fonduri întregi de documente muzicale, manuscrise de origine bănăţeană – atât din Banatul românesc cât şi din Banatul sârbesc. Aşa a crescut colecţia mea, care din anul 2000 începând este pusă la dispoziţie multor muzicologi, doctoranzi şi cercetători din întreaga lume.
– Cunoaşteţi sau aveţi vreun coleg muzician sau muzicolog, căruia i-aţi trezit interesul pentru muzica religioasă a şvabilor sau a celorlalte etnii catolice din Banat?
– Da, există mai mulţi tineri muzicieni foarte talentaţi şi interesaţi de această parte „enigmatică” a istoriei muzicii din România. Atât în România cât şi în Ungaria, Serbia, Austria sau Germania, am ajutat mulţi tineri pe care i-am încurajat să se ocupe de acest domeniu de valori muzicale inedite. Astăzi anual ies din Universităţi, respectiv Facultăţi de Muzică, tineri muzicologi care s-ar bucura dacă ar avea posibilitatea de a munci pe acest teren al muzicologiei. Mai ales în România, această parte a cercetării încă nu funcţionează ca în alte ţări europene: chiar şi în Arhivele Naţionale sau în cele municipale există multe fonduri muzicale ne-inventariate şi implicit ne-cercetate. Multe dintre aceste fonduri muzicale provin şi din biserici romano-catolice ale Diecezei de Timişoara, de unde au fost confiscate după 1947. Acestea ar trebui inventariate şi cercetate sistematic. Astăzi, acest lucru ar fi posibil şi ar fi de interes public.
– Ce aţi dori să transmiteţi muzicienilor bănăţeni, organiştilor, cantorilor bisericeşti şi – de ce nu? – preoţilor din Dieceza de Timişoara la început de an, dar şi pentru viitor?
– Muzica este o parte integrantă a Liturghiei noastre. Fără cântece de laudă, fără mărirea adusă Domnului prin muzică, prin cânt, nu ne putem închipui acest lucru. Acest fapt este chiar şi precizat în scris, documentat şi reglementat în normele canonice bisericeşti. Dieceza de Timişoara este caracterizată printr-o bogăţie unică în domeniul muzicii bisericeşti. Acest lucru se datorează în primul rând multietnicităţii regiunii Banatului. Un proverb vechi spune: „acolo, unde cuvântul se termină, începe cântecul”. Din această cauză cultura muzicală bănăţeană este extrem de bogată în cântec şi în muzică. Aceasta a fost şi una din cauzele, pentru care mulţi cantori şi muzicieni din Boemia, Austria sau Germania s-au stabilit aici între secolele XVIII-XIX. Aici, muzica este la ea acasă!
Azi, muzica bisericească este foarte variată. Totuşi, baza muzicii noastre bisericeşti este muzica gregoriană. De la ea s-au dezvoltat pe parcursul secolelor multe stiluri, s-au născut multe posibilităţi de a-l lăuda pe Dumnezeu: a capella sau cu orga, cu acompaniament instrumental, cu armonii clasice sau mai moderne, în stil gospel, la una sau la mai multe voci. Toate aceste muzici sunt la fel de valoroase dacă vin din suflet şi din inimă. Nu poţi fi organist, fără să fi şi cantor. Este un sprijin reciproc: Cantorul sau organistul este omul de legătură al preotului în chestiuni liturgice şi muzicale cu comunitatea pe care o păstoreşte; comunitatea şi preotul ar trebui să aibă tot interesul, ca un cantor sau un organist să sprijine cântarea comunităţii spre lauda lui Dumnezeu.
– Vă mulţumim pentru amabilitatea de a ne răspunde acestor întrebări! Bunul Dumnezeu să vă dăruiască multă sănătate, binecuvântări şi bucurii în munca dumneavoastră! (Biroul de presă al Episcopiei de Timişoara, Sipos Enikő, Claudiu Călin)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 259, Ultimul acces: 2026-11-10 14:04:22

Timp total: 0.04s...

[]:1