© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.07s...
Factbox: Patriarhia Română[2025-02-04]de Sorin IoniţePatriarhia, ca instituţie bisericească, a fost consacrată în timpul împăratului Iustinian şi era limitată la cele 5 mari scaune apostolice, respectiv Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. După Marea Schismă din 1054 şi după ce mai multe popoare s-au creştinat, sistemul pentarhic s-a schimbat. După ieşirea Romei din pentarhie, au apărut: Patriarhia Moscovei (1593), Patriarhia Sârbă (1920), Patriarhia Română, (1925), Patriarhia Georgiei (1943) şi Patriarhia Bulgară (1953). Dezvoltarea Bisericii noastre a mers în paralel cu cea a României moderne. După dobândirea independenţei de stat (1877) s-a obţinut autocefalia Bisericii (1885). După Marea Unire (1918), a venit ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (1925). Ideea de Patriarhie Română. Propunerea Ideea de înfiinţare a Patriarhiei Române a fost formulată pentru prima dată într-un cadru formal, în 1919, de către preotul Gheorghe Ciuhandu la Congresul preoţimii ardelene de la Sibiu. După aceea, alte personalităţi de marcă ale culturii româneşti au continuat să prezinte această necesitate ca un fapt firesc. Propunerea ca Biserica Ortodoxă Română să fie ridicată la rangul de Patriarhie a venit către Sfântul Sinod la finalul anului 1924. Documentul fusese redactat de Mitropolitul Pimen al Moldovei şi Sucevei era semnat de alţi şase ierarhi. Înfiinţarea Patriarhiei Române. Recunoaşterea Prin urmare, la şedinţa Sfântului Sinod din 4 februarie 1925 avea să fie aprobat Actul de înfiinţare a Patriarhiei Ortodoxe Române iar Mitropolitul primat Miron Cristea devenea primul Patriarh al României. La numai câteva zile, Statul Român a adoptat cu o lege care recunoştea acest fapt istoric şi sublinia consensul iniţiativei. Legea înfiinţării Patriarhiei Române a fost promulgată de Regele Ferdinand I în data de 23 februarie 1925. Ulterior, Bisericile Ortodoxe surori au fost înştiinţate de înfiinţarea Patriarhiei Române, printr-o scrisoare irenică. Sinodul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a recunoscut ridicarea Bisericii noastre la rangul de Patriarhie, prin tomosul nr. 1579 din 30 iulie 1925. Întronizarea ca prim Patriarh al României a Mitropolitului Primat Miron Cristea a avut loc în data de 1 noiembrie a aceluiaşi an. Printre altele, în cuvântul rostit îndată după înscăunare Patriarhul Miron Cristea a vorbit despre necesitatea construirii unei Catedrale a Mântuirii Neamului. Vremuri luminoase, vremuri tulburi Ulterior acestor episoade luminoase, Biserica Ortodoxă Română avea să treacă prin vremuri tulburi. Sub Patriarhul Nicodim Munteanu, România a trecut prin Al Doilea Război Mondial. Patriarhii Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu au avut de condus Biserica Ortodoxă Română în condiţiile regimului comunist ateu când sute de preoţi au avut de suferit pentru credinţa lor. Abia în timpul Patriarhului Daniel, Biserica Ortodoxă Română a cunoscut o perioadă favorabilă cu mari realizări pe plan politic şi social, fapt care a favorizat şi înfăptuirea idealului construirii unei Catedrale Naţionale. Altarul Catedralei Mântuirii Neamului a fost sfinţit la un secol de la Marea Unire, iar sfinţirea mare a lăcaşului de cult va avea loc în toamna anului 2025, în contextul Centenarului Patriarhiei Române. Anul Centenar al Patriarhiei Române va fi marcat prin mai multe evenimente aniversare. În ziua împlinirii a o sută de ani de la înfiinţarea Patriarhiei va fi proclamată canonizarea a 16 noi sfinţi români. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 220, Ultimul acces: 2026-11-10 14:01:20
|
Timp total: 0.07s...
[]:1
