© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
35 de ani de la reînfiinţarea Muzeului Naţional al Ţăranului Român[2025-02-05]de Diandra DavidMuzeul Naţional al Ţăranului Român aniversează miercuri 35 de ani de la reînfiinţare. Conceptul a fost fondat pentru prima dată la scurt timp după apariţia Principatelor Unite. Muzeul Ţăranului Român se înscrie în familia europeană a muzeelor de artă şi tradiţii populare, fiind reînfiinţat în data de 5 februarie 1990, la iniţiativa ministrului culturii de atunci, Andrei Pleşu, informează Agerpres. Istoria Muzeului Ţăranului Român La ordinul domnitorului Al. Ioan. Cuza, s-a organizat în 1863 o expoziţie a produselor şi meşteşugurilor din gospodăriile ţărăneşti. Astfel, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad s-a deschis la Obor „exposiţiunea naţională de la Moşii de vite, de flori, de legume, de produse agricole şi industriale”. După mai multe expoziţii naţionale şi internaţionale apare ideea înfiinţării unui muzeu naţional cu produse artistice realizate de ţăranii români. În 1875, Titu Maiorescu a pus bazele secţiunii de artă textilă, marcând un pas important în dezvoltarea culturală. În 1906, a fost creat un muzeu autonom al artei ţărăneşti denumit Muzeul de Etnografie, Artă Naţională, Artă Decorativă şi Industrială. Şase ani mai târziu, a fost reorganizat de etnograful Alexandru Tzigara-Samurcaş, care i-a conferit un nou statut cultural şi ştiinţific. După ce instituţia culturală a trecut prin mai multe schimbări şi denumiri, piatra de temelie a muzeului a fost pusă în 1906 pe şoseaua Kiseleff, lângă Piaţa Victoriei. Proiectul a fost întocmit de arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti, care a realizat în stil neoromânesc clădirea de azi, pe un fond arhitectural tradiţional, brâncovenesc. Finalizarea lucrărilor a avut loc în 1941, după numeroase întreruperi. În anii 60, clădirii i s-au adăugat săli conexe, independente stilistic de corpul principal. După 1944, în perioada comunistă, muzeul a trecut prin transformări şi mutări, dar a reuşit să adune o colecţie valoroasă de artă ţărănească. Denumirea de Muzeul Naţional al Ţăranului Român a fost dată de abia dupa Revoluţia din 1989, când în fruntea instituţiei a fost numit artistul Horia Bernea. În 1996, muzeul a primit Premiul EMYA (”European Museum of the Year”), în 2004 Premiul „Mihai Băcescu” pentru patrimoniu, colecţia muzeală fiind alcătuită astăzi din 90.000 de piese, un veritabil tezaur de interes naţional şi internaţional. În spatele uşilor muzeului Patrimoniul muzeal este structurat în următoarele colecţii: 18.000 de piese de ceramică, 20.000 de piese de porturi populare din toate zonele ţării, 17.000 de piese care reprezintă ţesături confecţionate diferit şi din materiale diverse, precum şi 8.000 de piese de mobilier şi 4.000 de obiecte religioase. Bogăţia patrimoniului este însă una exhaustivă. Sala Laolaltă este locul care îndeamnă la cunoaşterea exprimării culturii din mediul rural, la confluenţa dialogului între cultura română şi conlocuitorii ţărani. Expoziţia marchează diferenţele specifice fiecărei etnii, dar şi influenţele comune care au făcut traiul lor mai bun. Expoziţia se adresează etnicilor: schwabi, lipoveni, maghiari, secui, saşi, ruteni, romi, ucrainieni, turci, tătari, evrei, armeni, sârbi, bulgari, greci, italieni, cehi, croaţi, slovaci. Sala Triumf a fost gândită ca un elogiu adus civilizaţiei româneşti, abordând tema tradiţiei ţăranului. Mesele aşezate pe axa longitudinală a sălii exprimă „ofranda” pe care sunt rânduite obiectele mici ale ţăranilor. Simplitatea traiului din vechime ne învaţă lecţia smereniei, ţăranul român fiind cel care nu poseda bogăţii materiale, ci spirituale. Avea la îndemâna sa lucruri de care se folosea, fără o consecinţă pur decorativă, întrucât în conştiinţa lui era bine împământenită ideea că orice meşteşug domestic are valoarea lucrului în sine. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 216, Ultimul acces: 2026-11-10 14:01:52
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
