Ziua Persoanelor Consacrate în Dieceza de Timişoara

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ziua Persoanelor Consacrate în Dieceza de Timişoara

[2025-02-05]

foto: Gerhardus.ro
Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate a fost instituită de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în anul 1997, şi este celebrată în sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 2 februarie. Preoţii şi membrii ordinelor călugăreşti şi ai congregaţiilor din Dieceza de Timişoara sărbătoresc această zi an de an împreună, cu o întâlnire, ce are loc în sâmbăta cea mai apropiată de această dată. Programul cuprinde o Sf. Liturghie pontificală celebrată în Domul Sf. Gheorghe, Catedrala romano-catolică din Timişoara, urmată de o meditaţie sau prelegere, respectiv o agapă comună.

În acest an, întâlnirea clerului şi a persoanelor consacrate a avut loc sâmbătă, 1 februarie. Sf. Liturghie a fost celebrată în Domul Sf. Gheorghe de E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, în prezenţa preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor sosiţi din aproape toate parohiile şi comunităţile Diecezei, după care cei prezenţi s-au îndreptat către Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum, ca să participe la prelegerea cu tema: „Biserica în slujba speranţei”, ţinută de pr. Florian Mross, preot al Diecezei de Dresden-Meißen, în prezent vicerector al Institutului Pontifical Santa Maria dell’Anima din Roma.
În cuvântul său introductiv Episcopul diecezan i-a salutat pe toţi cei prezenţi şi s-a adresat în primul rând persoanelor consacrate: „Această zi este deosebită pentru voi. Desigur, Ziua Mondială este mâine, dar noi o sărbătorim astăzi. Vă gândiţi la acele momente, când aţi descoperit, că Bunul Dumnezeu vă cheamă. Este o mare recunoştinţă în inima noastră. Să-i mulţumim Bunului Dumnezeu pentru darul vocaţiilor la viaţa consacrată.”
În omilia sa rostită în limba germană, şi tradusă în limba română, pr. Florian Mross, invitatul acestui program spiritual, a enumerat trei motive pentru care lipsa de speranţă nu poate fi o opţiune pentru creştini: „Am preluat aceste motive de la teologul german Johannes Hartl. Primul motiv este, că de fapt pentru Dumnezeu nimic nu este o problemă. Speranţa noastră nu stă în structurile lumeşti, ci doar în Dumnezeu. Cel de-al doilea motiv: de-a lungul istoriei există schimbări uimitoare, pe care nimeni nu le-a prevăzut. Şi în final, cel de-al treilea motiv: fidelitatea mărturisirii constituie adevăratul succes. Pentru noi, creştinii, succesul nu este legat de rezultate vizibile pe pământ. Sf. Apostol Paul scrie în cea de-a doua scrisoarea adresată lui Timotei: «Vesteşte cuvântul, insistă la timp potrivit şi la timp nepotrivit, dojeneşte, ameninţă, îndeamnă, cu toată îndelunga răbdare şi învăţătură! Căci va veni timpul când nu vor mai primi învăţătura sănătoasă. Tu însă fii cumpătat în toate, îndură suferinţele, fă-ţi munca de evanghelist, împlineşte-ţi slujirea!»” (cf. 2 Tim 4, 2-5).
Cadrul muzical al Sf. Liturghii a fost asigurată de Róbert Bajkai-Fábián, organistul Catedralei. După Sfânta Liturghie preoţii şi persoanele consacrate s-au strâns în Aula Magna a Liceului Gerhardinum, unde programul acestei zile s-a continuat cu prelegerea pr. Mross şi discuţii în grupuri mici. Invitatul şi-a început prelegerea cu o retrospectivă istorică, amintind de învăţătura despre speranţă a sfinţilor părinţi ai Bisericii, cum ar fi Sf. Augustin, Papa Grigore cel Mare sau Toma de Aquino, dar şi a Papilor Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc. Totodată pr. Mross a enumerat şi câteva metode practice, ocazii şi posibilităţi referitoare la felul în care un preot poate oferi speranţă celor din jur.
După prelegere au urmat discuţii în grupuri mici. Cei prezenţi au fost împărţiţi în şapte grupuri au împărtăşit gândurile legate de întrebări, cum ar fi: Cum putem noi, creştinii să transmitem mesajul speranţei într-o lume adesea lipsită de speranţă? Unde experimentez eu speranţa în activitatea mea pastorală de zi cu zi sau în comunitatea mea? Ce schimbări concrete aţi putea îndrăzni să faceţi în viaţa dvs prin puterea speranţei? Ce locuri ale speranţei există în apropierea mea şi cum pot fi ele consolidate în continuare? Ca o sinteză a celor discutate în grupuri mici, s-ar putea aminti, în primul rând, ce au subliniat de cele mai multe ori şi participanţii: speranţa comunicată doar prin vorbe şi nu prin fapte, sau comunicată fără baza solidă a credinţei, rămâne doar o vorbă frumoasă, care în mijlocul greutăţilor nu oferă alinare sau consolare.
Aşa cum a remarcat unul dintre preoţi, în zilele noastre mulţi se roagă astfel: Dumnezeule, dacă exişti, ajută-mă, dacă poţi. „Dacă noi punem sub semnul întrebării însăşi existenţa lui Dumnezeu, cum am putea să ne încredem şi să sperăm în ajutorul Lui, sau cum am putea să transmitem speranţa mai departe la ceilalţi?”, a mai adăugat preotul. Într-un alt grup s-a amintit de personalităţi marcante ale Bisericii locale, exemple de credinţă şi speranţă cum ar fi venerabilul Episcop Áron Márton sau dr. Adalbert Boros, Arhiepiscop titular şi Episcop auxiliar de Timişoara. S-a subliniat, de asemenea, importanţa rugăciunii şi meditaţiei în faţa Preasfântului Sacrament, pentru a găsi speranţă în Euharistie şi în Dumnezeu.
La final, pr. Florian Mross a dat mărturie despre ce înseamnă pentru el speranţa: „Pentru mine speranţa creştină este o adevărată forţă în viaţa mea.” Întâlnirea s-a încheiat cu rugăciunea şi binecuvântarea E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, după care participanţii au fost invitaţi la o agapă în cantina Liceului Gerhardinum. (Biroul de presă al Episcopiei de Timişoara)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 210, Ultimul acces: 2026-11-10 14:01:26

Timp total: 0.04s...

[]:1