TRUMP SI ROMANIA

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.06s...

Ştiri şi Evenimente

TRUMP SI ROMANIA

[2025-01-23]

Dl Trump a depuns jurământul de preşedinte al SUA. De la Macron la Xi şi Putin, toţi liderii politici se întreabă dacă şi în ce fel relaţiile lor cu Casa Albă vor fi afectate. Preocupările lor sunt legitime. România are preocupări similare. Cu un război fără sfârşit în ţara vecină, Ucraina, cu tancuri ruseşti şi armata în Transnistria, cu interese economice şi de securitate vitale la Marea Neagra, într-o Uniune Europeană instabilă şi în derivă economic şi politic – România are motive bine întemeiate să îşi pună aceleaşi întrebări. Cum ar trebui, deci, România să proceseze şi mai ales să se relaţioneze la Casa Albă? Găsesc potrivite câteva sugestii.

Presa zice una, adevarul e altul

În primul rând, tot ce îi atribuie presa privind politica lui Trump trebuie luat cu o doză de scepticism. De cele mai multe ori, presa, atât în America, cât şi în afară, distorsionează afirmaţiile lui Trump. Recent, mass media vântura noţiunea că Trump „ameninţa” Groenlanda şi Panama cu invazii militare. Ca de obicei, presa minte pentru a atrage atenţie şi a ne constrânge să citim dezinformările ei. Link: https://www.nytimes.com/.../greenland-trump-real-estate.html

Să nu uităm că atât Canalul Panama, cât şi Groenlanda au făcut parte cândva din Statele Unite. America a cumpărat pe bani spaţiul geografic în care a construit Canalul Panama, iar în 1979 a donat întregul teritoriu şi canal ţării Panama. Iar populaţia Groenlandei a transferat suveranitatea ţării Statelor Unite în vremea lui Hitler din motive de securitate. NATO e preocupată de prezenţa masivă a Rusiei în Nordul Atlanticului, iar Irlanda şi Danemarca fac prea puţin pentru contracararea prezenţei ruse în zonă. Iar în Panama, prezenţa şi influenţa Chinei e în creştere.

în 1823 (2 decembrie), SUA a adoptat Doctrina Monroe / Monroe Doctrine prin care declara Emisfera Vestică / America Latină o zona de influenţă exclusivă a Americii.

America lui Biden nu a făcut din această doctrină o prioritate. Trump, însă, o va face. Influenţa Chinei în America Latină este puternică şi se extinde, în special în Brazilia şi Peru. Iar în Nicaragua, China a încercat – dar până acum fără succes, să facă un canal de tranzit, similar cu Canalul Panama, legând Atlanticul de Pacific via mai multe lacuri din Panama dintre cele două oceane. Iar în Panama, China ţinteşte de mult timp controlul Canalului. Pentru Trump, diminuarea influenţei Chinei şi a Rusiei la nivel global va fi o prioritate. În acest sens, ce va fi bine pentru America va fi bine şi pentru Uniunea Europeană. La fel şi pentru România.

Trump nu va implica America în războaie

În al doilea rând, e important să înţelegem că America lui Trump nu va intra în războaie – cel puţin aşa spune el. Cu toate acestea, Trump nu propune şi nici nu va urmări o politică externă americană naivă sau izolaţionistă. În cursul istoriei ei, America a oscilat între două poziţii bine definite (1) izolare; şi (2) participare / intervenţie. Europenii sunt neliniştiţi când au de a face cu o America izolaţionistă. Ei preferă o Americă intervenţionistă / implicată în afacerile globale, dar numai în măsura în care implicarea sau intervenţiile avantajează Europa. Altfel, nu. Oferim un comentariu privind acest subiect, recent publicat în Spiegel International: https://www.spiegel.de/.../what-role-will-the-u-s-play-in...

Crizele globale, însă, sunt permanente, multiple şi se intersectează la multiple niveluri. Europenii s-au obişnuit ca America să ia taurul de coarne să rezolve problemele globale, iar UE s-a mulţumit cu rolul de participant opţional sau junior. Germania este exemplul cel mai dificil pentru America pentru că, cu toate că are potenţialul economic şi militar, Germania alege fie să nu participe de fel, fie să participe cu jumătate de gură şi tardiv. Timiditatea cu care a sprijinit Ucraina împotriva lui Putin este un exemplu grăitor.

Toată lumea vrea rezolvarea războiului din Ucraina, pace în Orientul Mijlociu, prevenirea proliferării nucleare, prevenirea agresiunii din partea Iranului, oprirea terorismului islamist, stabilitate politică în ţările arabe, rezolvarea problemei migraţiei, a traficului de fiinţe umane, securizarea canalelor de navigaţie internaţionale, prevenirea si eliminarea piraţilor care atacă navele comerciale în Oceanul Indian ori Marea Roşie. Lista problemelor de securitate globală e infinită. Dar puţine ţări sunt dispuse să ia poziţia de lider pentru rezolvarea lor, şi mai ales să investească resurse pentru acest scop.

Obiectivele politicii externe ale Americii lui Trump sunt clare: (1) menţinerea supremaţiei Americii la nivel global; (2) reducerea influenţei Chinei şi Rusiei (şi a aliaţilor lor) în societatea globală; si (3) identificarea şi asocierea cu America a ţărilor care împărtăşesc aceste idealuri, înţelegând, însă, că asocierea trebuie să fie în avantajul ambelor părţi.

Limitele politicilor lui Trump

Abilitatea lui Trump de a acţiona în sfera internaţională este limitată de structura administrativă şi constituţională a Americii. Trump nu poate face ce vrea în politica externă a Americii, dar poate face mult. Constituţia îi acordă rolul principal în politica externă, dar şi celelalte ramuri ale sistemului constituţional au un cuvânt de spus.

Prima restricţie vine din partea Tribunalului Suprem SUA, care însă acordă o marjă de acţiune foarte largă preşedintelui. S-a încercat, de exemplu, sistarea unor acţiuni militare iniţiate de preşedinte în tribunale, dar fără succes. Războiul din Vietnam, este un exemplu, care de fapt nu a fost un război declarat, ci o intervenţie militară a preşedintelui pentru sistarea expansiunii comuniste în Asia de Sud-Est.

Privind valorile, deci, mai tot ce Departamentul de Stat va decide se va implementa. Trump deja a anunţat că, spre deosebire de Biden, nu va promova ideologia de gen sau „drepturile minorităţilor sexuale” nici în America, nici în afara ei.

Şi, în plus, că la nivel naţional va adopta ordonanţe executive care vor recunoaşte în politica şi legislaţia federală doar două sexe biologice, feminin şi masculin. La nivel practic, asta va însemna – sper, sistarea imperialismului anti-valoric dus de Administraţia Biden în anii precedenţi în Lumea a Treia. Iar la nivel de ONU, ne putem aştepta ca Trump să ducă o politică contrară celei promovate de UE până acum în sprijinul „minorităţilor sexuale” şi a non-valorilor.

De asemenea, Senatul american confirmă ambasadorii, atât la ONU, cât şi în alte ţări. Rare, însă, au fost situaţiile în care senatul nu a confirmat nominalizările preşedinţilor americani.

Congresul, însă, are mai multă influenţă asupra politicii externe a Americii decât Senatul. El aprobă intrarea Americii în război. Congresul alocă fondurile pentru finanţarea programelor de apărare şi politică externă. Aici intră şi finanţarea bazelor militare americane, inclusiv cele din Europa, cât şi acordarea de ajutor militar diferitelor ţări. Tot aici intră şi prezenţa militară (şi posibila ei expansiune) a Americii în România (Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii, Deveselu), etc.

Recomandări pentru Romania

E recomandabil pentru România să aleagă o politică externă în relaţia cu America de respectare minuţioasă a tratatelor bilaterale. La timp şi cu responsabilitate. Cotroceniul repeta pe vremea dlui Iohannis aceeaşi frază, penibilă, dar şi plicticoasă: „România este un partener de bază al Americii”. Fraza asta este reversul a ceea ce America cere din partea celor cu care vrea să coopereze: „reliable partners / parteneri pe care te poţi baza”.

În relaţiile competitive dintre Bruxelles şi Washington, România va face bine să aleagă politici care să mulţumească mai mult Casa Albă decât Bruxellesul. Din mai multe motive.

În domeniul securităţii, de exemplu, Europa nu va veni în ajutorul României în caz de conflict cu Rusia. Pentru că nu poate şi nici nu vrea. Europa nu are capacitatea industrială pe care o are Rusia în domeniul armamentelor şi al războiului. Rusia are o armată imensă, de milioane de oameni şi este a doua putere nucleară a lumii.

Important, de asemenea, este că America nu impune ceea ce diplomaţii numesc „linkage”, adică o „condiţionalitate”. Pentru americani pacta sunt servanda / cuvântul dat trebuie ţinut, de ambele părţi. Această zicală latină moştenită din jurisprudenţa romană stă la baza statului de drept şi a relaţiilor dintre state. Istoria a dovedit că americanii îşi ţin cuvântul, dar Bruxellesul oscilează şi ameninţă.

În Europa, relaţiile dintre Bruxelles şi ţările membre sunt condiţionate de împlinirea unor deziderate politice şi ideologice progresiste (de cele mai multe ori). În schimbul relaţiilor politice şi economice stabile cu Bruxellesul, ţările membre trebuie, nu de puţine ori, să facă un compromis major, printre care şi cel al valorilor.

Tocmai aici Polonia, Ungaria, iar acum Italia, se bat cap în cap cu Bruxellesul. Bruxellesul pedepseşte şi ameninţă. Iar instituţiile europene ne strivesc suveranitatea. Trump nu solicită asta şi nici nu o va face.

Este, de asemenea, recomandabil ca România să-şi etaleze în relaţiile cu Casa Albă identitatea creştină şi conservatoare. Dacă pentru Trump lucrul acesta nu este prea relevant, el este foarte relevant pentru consilierii cu care Trump se va înconjura. Aceşti consilieri vor avea acces direct şi frecvent la Oval Office (Biroul Prezidenţial). Simpatia şi bunăvoinţa cu care sunt primite Ungaria, Polonia şi Italia în cercurile apropiate lui Trump se datorează în mare măsură şi faptului că aceste ţări îşi manifestă identitatea creştină.

Americanilor nu le este indiferent că Europa se transformă în Eurabia, că migraţia schimbă compoziţia şi identitatea etnică, religioasă, rasială, culturala a Europei şi că Europa distruge valorile şi familia. Why should we come to the aid of a depraved nation / De ce să venim în sprijinul unei ţări depravate, îşi spun nu puţini dintre ei? În această sferă, România, ca ţară creştină şi conservatoare, are un avantaj preferenţial / comparativ advantage, dacă va şti cum să-şi joace cărţile cu inteligenţă şi îndemânare.

Legat de această idee, este necesar pentru România sa dezvolte o reţea serioasă de lobbying în Washington şi relaţii strânse cu marile fundaţii conservatoare din SUA, printre ele Heritage Foundation, Family Research Council. Aceste fundaţii au acces direct la Casa Albă şi pot pune o „vorba bună” pentru România când va fi nevoie.

Astfel de relaţii sunt o poliţă de asigurare, dar care implică şi investiţii de resurse materiale şi umane din partea României, dar, ele trebuie făcute.

Aici, calitatea şi capacitatea morală şi intelectuală a emisarilor României va trebui să fie la înălţime. The first impression counts / prima impresie contează, spun americanii.

În domeniul economic, România va avea mult de câştigat dintr-o cooperare strânsă cu America lui Trump. Pentru el şi sistemul economic global contemporan, resursele şi accesul la resurse sunt esenţiale. Putem coopera în sfera energiei, a tehnologiei de vârf. Dar şi aici un lobbying puternic e necesar. Relaţii economice strânse cu America vot însemna şi reducerea susceptibilităţii României de a fi supusă abuzurilor Bruxellesului. Economia bruxelliană are şi o dimensiune ideologică, pe când cea americană nu are. Relaţiile economice strânse cu America vor contrabalansa şantajul economic al Bruxellului.

Nu ştiu în ce măsură România a implementat astfel de sfaturi în trecut. Este recomandabil ca următorul preşedinte să o facă. Avem nevoie de un preşedinte conservator – autentic conservator, care să reprezinte România şi interesele ei într-o ţară conservatoare şi naţionalistă, şi mai ales in fata unei personalităţi conservatoare şi pe alocuri imprevizibile cum este dl Trump.

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 409, Ultimul acces: 2026-11-10 08:35:22

Timp total: 0.06s...

[]:1