Rugăciune la biserica de la Ipoteşti a Eminovicilor. Au fost evocaţi monahii din familia poetului Eminescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Rugăciune la biserica de la Ipoteşti a Eminovicilor. Au fost evocaţi monahii din familia poetului Eminescu

[2025-01-15]

de Diandra David

Mihai Eminescu a fost pomenit marţi de un sobor de preoţi la biserica familiei de la casa din Ipoteşti. La finalul slujbei de Parastas au fost evocaţi monahii pe care familia poetului i-a dăruit Ortodoxiei.
Preotul paroh Valentin Tincu şi Arhimandritul Siluan Antoci, stareţul Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” din comuna nemţeană Brusturi, au săvârşit slujba de Parastas pentru Eminescu şi „tot neamul său cel adormit”, de la părinţi şi fraţi până la mătuşile schimonahii şi unchii arhimandriţi.
De ce e importantă pomenirea lor?
Arhim. Siluan a adus aminte de semnificaţia slujbei de Parastas şi de provenienţa poetului dintr-o familie creştină, care a dat ortodoxiei mai mulţi monahi: maicile Olimpiada, Sofia, Safta şi Fevronia, surorile Ralucăi Eminovici, şi arhimandriţii Iachint şi Calinic.
„Am început pomenirea aceasta frumoasă cu o rugăciune, pentru că în biserica noastră, noi, împreună cu cei plecaţi din această lume, suntem una. Ei sunt doar adormiţi, pentru că aşa cum am spus la slujba de Parastas, ne-am rugat pentru cei adormiţi, iar cel adormit se trezeşte. Cu siguranţă, împreună cu noi a fost cu duhul şi familia marelui poet”, a transmis Arhim. Siluan Antoci.
Monahii familiei Eminovici
Pe lângă faptul că bunicul poetului, Vasile Iuraşcu, era un apropiat al Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, din 9 fraţi ai Ralucăi Eminovici 6 s-au călugărit. Sunt des amintite vizitele poetului la Agafton, găzduit la chilia mătuşii sale, schimonahia Fevronia, unde a auzit pentru prima dată din gura maicii Zenaida povestea lui Călin, versificată mai târziu.
Sunt pomenite schimonahiile Sofia, Safta şi Olimpiada, ultima fiind stareţă a Mănăstirii Agafton. După căsătoria cu Vasile Velisarie din Bacău, Safta ia încuviinţare de la soţ şi se călugăreşte, fiica sa Xenia urmându-i exemplul.
„Eminescu le-a iubit foarte mult pe aceste maici duhovniceşti, maica Olimpiada a fost şi stareţa Mănăstirii Agafton, dar ele aveau şi cinstea de a fi schimonahii. Schimonahul este mai mult decât un călugăr, el depune de două ori voturile monahale. Spun sfinţii părinţi că, spre sfârşitul vieţii, marii monahi se tundeau în schima cea mare”, a spus arhimandritul Siluan.
Pentru vieţuirea frumoasă, schimonahiile Olimpiada, Fevronia şi Sofia, dar şi monahia Xenia Velisarie, au fost trecute în Patericul Românesc.
Doi unchi monahi
Unchiul poetului era arhimandritul Calinic. Unii spun că ar fi înmormântat la Mănăstirea Neamţ, alţii la Mănăstirea Secu.
Ultimul membru călugărit al familiei Iuraşcu a fost Iancu, închinoviat la Mănăstirea Coşula. Din scrierile lui Matei Eminovici, ieromonahul Iachint hirotesit arhimandrit, vorbea fluent germana şi franceza. Considerat om şcolit, acesta a fost amintit ulterior şi ca bun administrator al Seminarului Teologic de la Socola.
Mărturie despre schimonahia Fevronia
O mărturie mai puţin cunoscută este legată de schima cea mare, pe care a purtat-o maica Fevronia.
„Maica Agapia Moisa, care a fost dată cu Decretul din 1959 afară din Mănăstire şi trimisă forţat în sat, după aceea i s-a îngăduit să stea la Mănăstirea Slatina, a luat cu sine această comoară de preţ – schima Maicii Fevronia -, ştiind şi simţind de la Dumnezeu că aceasta se va întoarce din nou la locul unde trebuie să fie, la Mănăstirea Agafton”.
„La Mănăstirea Slatina, înainte de a muri, a încredinţat această schimă unei ucenice, spunând: «Eu voi pleca la cele veşnice, dar după plecarea mea să duci acest odor din nou la Mănăstirea Agafton!» Şi a ajuns la Mănăstirea Agafton această schimă, care se păstrează şi astăzi în mare evlavie”, a transmis arhimandritul Siluan.
Istoria bisericuţei familei Eminovici
Edificată în locul unei vechi biserici din lemn, biserica „Sf. Voievozi” datează din secolul al XIX-lea şi a fost cumpărată de Raluca Eminovici, mama poetului. Astfel, lăcaşul de cult a devenit loc de rugăciune pentru membri familiei, fiind în continuare biserica satului din Ipoteşti.
Într-o scrisoare din 14 aprilie 1909, Matei Eminovici îi scrie lui Corneliu Botez: „Biserica din Ipoteşti era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleţ”.
Potrivit manuscriselor, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, deţinea moşia din Ipoteşti şi era cel care plătea salariul preotului slujitor în biserica „Sf. Voievozi”.
În spatele bisericuţei de lemn, lângă altar, sunt înmormântaţi părinţii poetului şi doi dintre fraţii săi, Nicu şi Iorgu.
În anul 1928, la iniţiativa scriitorului Cezar Petrescu şi a istoricului Nicolae Iorga, a fost construită o biserică nouă, lângă bisericuţa familiei Eminovici.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 336, Ultimul acces: 2026-11-10 10:16:38

Timp total: 0.05s...

[]:1