© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
În urmă cu 40 de ani s-a luat decizia demolării Mănăstirii Văcăreşti[2025-01-09]de Alexandru BobocÎn data de 9 ianuarie 1985, Nicolae Ceauşescu a decis demolarea ansamblului mânăstiresc Văcăreşti. Istoria Mănăstirii Văcăreşti începe odată cu domniile fanariote în Ţara Românească şi Moldova. Ideea construirii unui asemenea ansamblu mănăstiresc a aparţinut Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu, dar martirizarea sa l-a împiedicat să o pună în practică. Urmaşul său la tron, Nicolae Mavrocordat a preluat ideea, iar în anul 1715 a început construcţia mănăstirii pe Dealul Văcăreşti, cum era cunoscută zona la acea vreme. Ansamblul Mănăstirii Văcăreşti Construcţia a fost finalizată în 1722 şi a fost sfinţită în data de 24 septembrie 1724. După înzestrarea cu proprietăţi funciare, privilegii domneşti şi obiecte de cult de mare preţ, în 1721, ctitorul a închinat noua Mănăstire Văcăreşti Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim, precizează istoricul Adrian Nicolae Petcu. Lăcaşul de cult, cu o lungime de 42 m şi cu 17 m lăţime, era considerat o „clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncoveneşti şi influenţe ale barocului muntean” şi „o încununare a stilului brâncovenesc din Ţara Românească”. Interiorul era pictat în frescă pe o suprafaţă de 2500 metri pătraţi. Acest şantier viza un ansamblu format din spaţiu monahal şi un centru de cultură şi învăţământ, care să fie girate îndeaproape de domn, din reşedinţa domnească aflată în aceeaşi incintă. În tot acest complex edilitar religios, construit pe o suprafaţă de 18.000 metri pătraţi, funcţionau o tiparniţă, care a produs cărţi de mare valoare culturală, o şcoală de limba greacă, de prestigiu la vremea aceea, dar mai ales o bibliotecă, fără egal în sud-estul Europei, cu multe volume, unele rare, care s-au pierdut. Închisoare Din lipsă de spaţiu necesar pentru un tratament adecvat celor de viţă boierească, după 1848, revoluţionari paşoptişti precum Nicolae Bălcescu, fraţii Golescu, Brătienii, Ion H. Rădulescu, C. A. Rosetti sau Ion Ghica erau închişi în încăperile spaţioase de la Mănăstirea Văcăreşti. Asta a creat un precedent, iar în 1864, la secularizarea averilor mănăstireşti decisă de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Văcăreşti a fost considerată închinată şi transformată în închisoare. Din acel moment, ansamblul mănăstiresc a intrat în degradare. Deşi avea regim de închisoare, biserica a funcţionat. Acest lucru s-a întâmplat până în 1948, când ultimul slujitor al Văcăreştilor, părintele Dumitru Argint (slujea din 17 iulie 1947), era arestat, anchetat şi deferit justiţiei pentru propagare de tipărituri interzise. Demolarea În 1973 a fost dezafectat spaţiul de detenţie şi au fost derulate lucrări de renovare până în 1977. După marele cutremur din acel an, deşi mănăstirea nu fusese afectată, comisia care se ocupa de restaurarea ei a fost desfiinţată, iar şantierul oprit. După vizita lui Nicolae Ceauşescu la Mănăstirea Văcăreşti în anul 1984, începe să se prefigureze demolarea aşezământului monahal. Pe locul acesteia se dorea construirea unui palat al justiţiei care să găzduiască Ministerul Justiţiei, Procuratura generală, Tribunalul şi alte instanţe. Ulterior, s-a vehiculat ideea ca în locul celor prevăzute de acest proiect să fie ridicat un complex sportiv şi pentru congrese. Demolarea propriu-zisă a avut loc în zilele de 11-15 decembrie 1986, iar şantierul viitoarelor construcţii a fost oprit după 1990, zona rămânând părăsită. În prezent, pe locul fostei mănăstiri se află un complex comercial. Muzeul Municipiului Bucureşti expune fresce recuperate de la Mănăstirea Văcăreşti. De asemenea, pune la dispoziţie un documentar cu imagini de arhivă de pe Calea Văcăreşti. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 301, Ultimul acces: 2026-11-11 00:53:19
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
