Celebrarea sărbătorii Botezului Domnului în Catedrala episcopală din Cluj - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Celebrarea sărbătorii Botezului Domnului în Catedrala episcopală din Cluj

[2025-01-06]
foto: EparhiaClujGherla.ro
Cea dintâi celebrare arhierească a anului nou, 2025, în Catedrala episcopală „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, a fost la sărbătoarea Botezului Domnului, în 6 ianuarie 2025, sărbătoare a pogorârii Spiritului Sfânt peste întinderile apelor – nou început de Creaţie, nou început al mântuirii odată cu Arătarea Domnului, la Iordan, primind botezul lui Ioan. Arătarea Domnului a fost contemplată acum în gând, în rugăciune, în icoana Botezului aşezată la loc de cinste în Catedrală.

Împreună cu Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, au concelebrat în această zi la altarul Catedralei pr. Vasile Tofană, Vicar general, pr. Traian Radu Coste Deak, vicar judecătoresc, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului eparhial şi preoţi ai Catedralei: pr. Anton Crişan, pr. Daniel Avram, pr. Iosif Irimie; a diaconat dc. Ovidiu Lucian Marişca. Clerici şi studenţi seminarişti au susţinut rugăciunea din strană şi au ajutat la celebrare. Corul „Angeli” al Catedralei a oferit şi de această dată răspunsurile liturgice şi înălţătoare cântări. Sfânta Liturghie, şi apoi, slujba de Sfinţire Mare a Apei, au adus biruinţa luminii în sufletele sutelor de credincioşi prezenţi în aceeaşi biserică-catedrală în care a celebrat Sfintele Liturghii şi a rostit aceleaşi puternice rugăciuni de sfinţire a apei marele Arhiereu român unit Iuliu Hossu, pe care în 2025 îl aniversează întreaga Românie.
Cu o urare la început de an şi cu pomenirea Anului Cardinal Iuliu Hossu a început Preasfinţia Sa Claudiu cuvântul de învăţătură, reamintind că urmează un an „la lumina figurii Episcopului martir”. A mulţumit tuturor – în mod particular Corului „Angeli”, preoţilor, seminariştilor, celor ce ajută cu cele de trebuinţă la altar – pentru credinţă, fidelitate, prezenţă în viaţa Bisericii. A spus: „Astăzi cântăm cu toţii: «Câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi şi îmbrăcat»”, şi, a invitat la meditarea, înţelegerea Botezului: a botezului lui Ioan, „un botez de pocăinţă” şi a Botezului anunţat de Ioan, cel „cu Spiritul Sfânt”, al lui Isus Cristos. A arătat că, „nu este suficient să murim păcatului, ci trebuie să avem o viaţă nouă. Spiritul Sfânt ne aduce această nouă viaţă”. A vorbit despre întoarcerea la Dumnezeu, care presupune „renunţarea la rău”, şi, mai mult decât atât, a arătat cum, cel „botezat în numele Sfintei Treimi”, prin Botez, iese „din logica firii”, pentru că, „un om botezat nu moare, el trece la adevărata viaţă”.
A explicat semnificaţia Botezului, evocând pasaje din Vechiul Testament: „atunci când Moise îi trece prin Marea Roşie şi apele se deschid, sunt într-un fel dătătoare de viaţă pentru evrei, fiindcă îi lasă să treacă, dar în momentul în care asupritorii egiptenii se apropie, apele revin la matca lor şi devin apă dătătoare de moarte. La fel, atunci când trec prin deşert şi ajung la limita pământului făgăduit de Dumnezeu părinţilor lor, există Iordanul. Şi din nou, cel care îl înlocuieşte pe Moise se apropie de Iordan şi apele Iordanului se desfac şi poporul trece ca pe uscat. De ce este atât de important? Fiindcă Iordanul marchează limita pământului făgăduit. Şi atunci poporul, ca să intre dincolo, trebuie să treacă prin Iordan. Şi trecerea prin Iordan înseamnă o nouă viaţă, o trecere de la viaţa de sclavie din Egipt – sclavie în cazul acela clasică -, dar pentru noi este o sclavie a păcatului, şi Iordanul este pasajul de la sclavie la libertate”.
O astfel de trecere a arătat Preasfinţia Sa Claudiu, este şi Botezul: „Prin Botez, noi ieşim din sclavia păcatului, din robia morţii, moartea nu mai are putere asupra noastră; noi nu murim, viaţa noastră nu se termină cu momentul morţii, ci trecem prin Iordan şi intrăm în viaţa veşnică.” Iar „îmbrăcarea cu Cristos”, a continuat, este, de fapt – prin Botezul lui Isus – îmbrăcarea cu iubirea Tatălui: „Iubirea Tatălui este cea care ne înveşmântează, iubiţi credincioşi, odată ce am săvârşit Botezul. Am renunţat la haina acestei lumi şi ne-am îmbrăcat în iubirea Tatălui”. Pentru că, „în momentul Botezului, şi pentru noi Dumnezeu spune: «Acesta este Fiul meu prea iubit», fiindcă ne-am îmbrăcat în Cristos. Privind la noi, Dumnezeu vede alţi fii prea iubiţi şi fiice prea iubite.” Iubirea revelată a Tatălui – al cărui glas s-a auzit în momentul Botezului lui Isus -, este cea care „îl ajută pe Isus să treacă prin patimă, prin răstignire, prin moarte şi să ajungă la înviere (…). Şi această iubire a Tatălui, pe care o vedem în Fiul – iar noi suntem fii în Fiul -, această iubire ne însoţeşte şi pe noi în fiecare clipă, şi ne ajută să mergem înainte. Doar această iubire. De aceea, este atât de important să fim prezenţi, să ne simţim cu toţii o familie, fiindcă ne ajutăm unii pe alţii să vedem iubirea Tatălui. Atunci când unii dintre noi sunt obosiţi, abătuţi, bolnavi, întristaţi, apăsaţi de greutăţile acestei vieţi, ceilalţi suntem datori să îi ridicăm prin rugăciunea noastră, prin vorba noastră, printr-un zâmbet, printr-o mângâiere; şi să ne aducem aminte unii altora de iubirea Tatălui, o iubire care nu ne abandonează niciodată”.
Preasfinţia Sa Claudiu a adăugat: „Aceeaşi iubire, dragi credincioşi, l-a ajutat şi pe Iuliu Hossu să meargă înainte. Aceeaşi iubire l-a ajutat să spună senin, dar ferm: «Credinţa noastră este viaţa noastră!» Aceeaşi iubire l-a ajutat să fie şi pe tron episcopal şi în temniţă.” Şi, la fel, a amintit cum aceeaşi iubire i-a întărit pe toţi Episcopii martiri să ducă lupta cea bună până la sfârşit. „Nu să ne prefacem că nu există suferinţele”, a încheiat Preasfinţia Sa Claudiu, „nu să ne prefacem că nu există durere în viaţa noastră, ci să ştim că şi în suferinţă şi în durere iubirea lui Dumnezeu ne înveşmântează în fiecare clipă”. La final, după ce s-a făcut şi Sfinţirea Mare a Apei, Preasfinţia Sa Claudiu a binecuvântat credincioşii cu apă sfinţită şi, fiecare, închinându-se în faţa Sf. Altar, a primit pentru a lua acasă apă sfinţită, purtătoare de Spirit Sfânt şi har de vindecare şi luminare. Fiecare a luat apă pentru casă, pentru ai săi, spre reînnoire spirituală şi însănătoşire pe drumul noului început de an.
S-a pus astfel început bun, prin rugăciune, anului 2025, atât de bogat în promisiunea iubirii Tatălui: An jubiliar în Biserica Catolică, An al speranţei, al iertării şi milostivirii lui Dumnezeu, totodată, în România, An sub cununa luminoasă a martiriului Fericitului Episcop Iuliu Hossu: un An al Cardinalului Iuliu Hossu la nivel naţional. Pentru credincioşii Eparhiei de Cluj-Gherla, Cardinalul Iuliu Hossu este în mod special Părinte ocrotitor, Episcop al părinţilor şi bunicilor lor, Arhiereu pe urmele căruia păşesc în parohiile pe care Iuliu Hossu, Episcopul de Gherla şi de Cluj-Gherla, le-a vizitat necontenit, cu biserici sfinţite de el, cu troiţe pe care le-a binecuvântat şi altare la care a slujit, cu drumuri pe care a păşit în căutarea turmei sale dragi, şi pe care le-a străbătut apoi, iar şi iar, în suflet şi gând, în anii de detenţie pentru credinţă. Pe urmele lui păşind, cu credinţa Cardinalului Iuliu Hossu în sufletul şi viaţa lor înflorind, credincioşii de azi pot primi zi de zi botezul iubirii lui Dumnezeu în sufletele lor.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 328, Ultimul acces: 2026-11-10 09:21:58