Naşterea Domnului, rodul desăvârşitei ascultări faţă de Părintele ceresc: Arhiepiscopul Ciprian[2024-12-25]de Ştefana TotorceaNaşterea Domnului „este rodul desăvârşitei ascultări faţă de Părintele ceresc: a Fiului lui Dumnezeu, din veşnicie, şi a Sfintei Fecioare Maria, în momentul cercetării sale de către Arhanghelul Gavriil”, subliniază Arhiepiscopul Ciprian al Buzăului şi Vrancei în Pastorala de Crăciun. Naşterea Domnului, rod al ascultării de Tatăl „Făcând ascultare de Dumnezeu-Tatăl, Fiul Şi-a asumat misiunea de a împlini planul divin pentru mântuirea neamului omenesc din osânda păcatului, însă pentru aceasta era absolut necesară cooperarea cu cea mai curată fiinţă umană, care, în mod conştient şi liber, să-şi fi dat acordul de a primi în sine focul Dumnezeirii, în perspectiva naşterii Sale ca Om”, explică Înaltpreasfinţia Sa. „Iar această fiinţă neprihănită, venită pe lume ca rod al rugăciunilor stăruitoare înălţate spre cer de doi bătrâni evlavioşi şi curaţi cu inima, Ioachim şi Ana, s-a dovedit a fi Sfânta Fecioară Maria din Nazaretul Galileei – cel mai preţios dar oferit de umanitate Părintelui ceresc.” „După o pregătire duhovnicească de 12 ani la templul din Ierusalim, cu rugăciune neîntreruptă, ascultare şi smerenie, atunci când a primit vizita solului ceresc în persoana Sfântului Arhanghel Gavriil, aducându-i bunele vestiri de bucurie cu privire la zămislirea după trup a Fiului lui Dumnezeu (cf. Luca 1, 31-35) în pântecele ei cel pururea fecioresc, ea a avut înţelepciunea să rostească mântuitoarele cuvinte: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! (Luca 1, 38), şi, în acel moment, puterea Celui Preaînalt a îndumnezeit-o”, continuă ierarhul. „Astfel, datorită ascultării sale smerite faţă de Dumnezeu-Tatăl, după nouă luni de zile, Preacurata Fecioară avea să-L nască, într-o peşteră sărăcăcioasă din Bethleemul Iudeii, pe Izbăvitorul lumii, ea devenind Maica lui Dumnezeu, iar Pruncul Iisus, Dumnezeul întrupat, Fiul Omului.” Să ne însuşim virtutea ascultării „Pentru ca Domnul Hristos să Se nască duhovniceşte în sufletele noastre, nu este suficient să credem în mărturiile istorice ale celor de demult, nici nu este îndeajuns să respectăm nişte obiceiuri şi tradiţii de Crăciun”, scrie Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian. „Chiar şi participarea noastră la Sfânta Liturghie din această zi de praznic ar putea fi compromisă, dacă o vom reduce la o simplă conformare ritualică, printre multele manifestări sociale, artistice şi muzicale, specifice aşa-ziselor sărbători de iarnă, şi nu ne vom îngriji să-i pătrundem taina.” „Toate acestea capătă sens şi sunt realmente folositoare sufletului doar în măsura în care ascultăm de Dumnezeu, în duh de smerenie şi iubire creştinească adeverită prin fapte; iar ascultarea de Dumnezeu se traduce prin auzirea, conştientizarea, receptarea, asumarea şi aplicarea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa noastră cea de toate zilele”, explică Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei. „Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri – spunea, cândva, Cuviosul Părinte Arsenie Boca –, iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatul. Acum, judecaţi! Care şi de cine să asculte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?” aminteşte ierarhul. „Se înţelege că, pentru a ni se împlini rugăciunile, noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu, pentru că ascultarea de El înseamnă viaţă, pe când neascultarea este moartea spirituală, pricinuită de cumplitul păcat al mândriei, având drept efect întreruperea comuniunii cu Dumnezeu Cel veşnic viu.” Pastorala se încheie cu îndemnul de a pune un nou început vieţii noastre creştine în anul care vine, în care Biserica Ortodoxă serbează 17 veacuri de la Sinodul I Ecumenic, iar Patriarhia Română îşi serbează Centenarul prin sfinţirea Catedralei Naţionale şi ceremonii de proclamare a canonizării noilor sfinţi mărturisitori din perioada comunistă. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 278, Ultimul acces: 2026-11-12 23:28:50
|
Timp total: 0.04s...
[]:1