Deschiderea solemnă a Jubileului speranţei în Eparhia de Cluj-Gherla

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Deschiderea solemnă a Jubileului speranţei în Eparhia de Cluj-Gherla

[2024-12-29]

foto: EparhiaClujGherla.ro
Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca a găzduit, duminică, 29 decembrie 2024, la fel ca toate Catedralele catolice de rit latin şi bizantin din întreaga lume, deschiderea solemnă, pentru fiecare Dieceză şi Eparhie, a Anului Jubiliar al speranţei, eveniment celebrat, de asemenea, la Roma, în Bazilica papală Giovanni in Laterano, de către delegatul Sfântului Părinte. După deschiderea de către Papa Francisc a Anului sfânt al speranţei în Biserica Catolică şi a Porţii Sfinte a Bazilicii San Pietro din Noaptea Sfântă (24/25 decembrie 2024), prin celebrările din această duminică, dedicată în calendarul latin Sfintei Familii din Nazaret, în comuniune cu întreaga Biserică a avut loc deschiderea Anului jubiliar la nivelul comunităţilor catolice locale.

La Cluj, Catedrala episcopală „Schimbarea la Faţă” a devenit în această duminică, într-un mod solemn, sărbătoresc, poartă către Cereasca Împărăţie, cale de întâlnire directă, nemijlocită, cu Domnul Isus prezent în Sfânta Împărtăşanie. Au luat parte la celebrarea arhierească în număr mare, credincioşi, persoane consacrate – surori ale Congregaţiei Maicii Domnului cu Maica Teodorina, Superioara generală, surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, cu Maica Andreea, Superioara provincială, mai mulţi preoţi care s-au alăturat Ierarhului la altar, între care, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Traian Radu Coste-Deak, vicar judecătoresc, şi preoţi ai Catedralei, pr. Anton Crişan, rector, pr. Daniel Avram, vicerector, pr. Cristian Langa, pr. Iosif Irimie. Răspunsurile liturgice şi frumoase colinzi au oferit, ca de fiecare dată, coriştii din „Angeli” cu dirijoarea lor, prof. Angela David, iar celebrarea a fost îmbogăţită şi susţinută prin prezenţa activă a studenţilor seminarişti.
Calendarul liturgic bizantin, în duminica de 29 decembrie 2024, a adus în atenţie Familia Sfântă, aflată pe drumul spre Egipt – la îndemnul îngerului care i-a apărut în vis lui Iosif, cu accent asupra Sfântului Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Maria, patronul întregii Biserici şi patron al Eparhiei de Cluj-Gherla. Deschiderea Jubileului ordinar al anului 2025, dedicat speranţei, şi modelul Sfântului Iosif, ca trăitor prin excelenţă a speranţei şi credinţei în Dumnezeu, au fost temele de meditaţie pe care Preasfinţia Sa Claudiu le-a aprofundat în faţa credincioşilor prezenţi în Catedrală.
În cuvântul rostit, Ierarhul a declarat deschis anul jubiliar, explicând semnificaţia acestui moment deosebit pentru Biserică. A spus: „Jubileul este un moment pe care îl regăsim şi în Vechiul Testament şi de multe ori după aceea, de-a lungul istoriei Bisericii. Este un an special deoarece face referinţă nu doar la realităţi umane, ci face referinţă la Împărăţia Cerurilor. Jubileul era acel moment în care păcatele erau iertate, datoriile erau şterse, pământul revenea proprietarului, nici o bucată de pământ nu se putea vinde pentru totdeauna. Iar pământul nu se putea vinde pentru totdeauna fiindcă nu era al oamenilor. Şi de la acest înţeles, legat de bunuri, de proprietăţi, de datorii, Biserica a adoptat înţelesul de azi, transferând sensul datoriilor la cele spirituale.”
„De aceea, astăzi începe un timp cu totul deosebit, fiindcă este un Jubileu dedicat speranţei. Şi, probabil că ne dăm seama cu toţii că de speranţă lumea are cel mai mult nevoie în zilele noastre. Este un jubileu dedicat speranţei atunci când războaiele se înteţesc, în momente în care crizele par să se agraveze, în situaţii în care tensiunile între oameni, în familii, între prieteni par să izbucnească. Într-un astfel de moment, Sfântul Părinte Papa Francisc declară început, în toată Biserica Catolică, în toate Catedrale din lume, un An dedicat speranţei.” În acest context, Preasfinţia Sa Claudiu a amintit bogăţia anului 2025 care stă să înceapă şi care, pe lângă faptul că este un an jubiliar dedicat speranţei, este şi un an dedicat în România Cardinalului Iuliu Hossu. Mai mult, a spus, „din nou vorbim despre speranţă fiindcă şi în Episcopia de Cluj-Gherla, anul pastoral, în comuniune cu Sfântul Părinte, este dedicat speranţei: «Speranţa ca şi lumină pe cale pentru Familia lui Dumnezeu».”
Privind către Evanghelia zilei (Mt 2, 13-23), Preasfinţia Sa Claudiu a continuat: „Este semnificativ faptul că tocmai acest început de jubileu, în toate Catedrale catolice din lume, începe ca şi speranţă sub semnul Sfintei Familii, prin Evanghelia pe care am ascultat-o şi prin sărbătoarea din Biserica Catolică, care este tocmai sărbătoarea Sfintei Familii.” Într-o lume la fel ca cea de azi, „zbuciumată”, a arătat Ierarhul, „noi vorbim de Sfânta Familie, de o familie în care se naşte Pruncul Sfânt, Fiul Lui Dumnezeu. (…) Mesia era semnul speranţei pe care toţi îl aşteptau. Şi cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu se naşte în Betleem, neştiut, nevăzut, nu în casă, ci într-o iesle. Şi ne putem întreba care este sensul speranţei în acest context. Mai mult decât atât, imediat după naştere, după ce păstorii vin şi cântă, după ce magii se închină şi pleacă, Irod vrea să îl omoare pe Isus. Şi Sfânta Familie este nevoită să se ridice şi să plece în Egipt, să plece într-o altă ţară, în ascuns, şi după aceea să se întoarcă din Egipt înapoi în Israel şi în final să se stabilească în Nazaret. Ce sens are speranţa într-un astfel de context?” A explicat: „Sensul ascuns al speranţei îl găsim atunci când ne închidem urechile la zgomotele acestei lumi şi ascultăm glasul lui Dumnezeu, ascultăm glasul Îngerului. Atunci ni se revelează speranţa, fiindcă glasul Îngerului este unul suav, dar extrem de ferm. Îngerul nu tremură în faţa lui Irod. Îngerul nu tremură în faţa crizelor. Îngerul nu tremură în faţa morţii. Şi, de fapt, îngerul îi vorbeşte lui Iosif foarte calm şi îi spune ce să facă pentru ca speranţa să rămână în inima lui. Şi ori de câte ori Irod caută să omoare Pruncul, Îngerul îi vorbeşte lui Iosif în somn şi Iosif face exact ceea ce îi spune Îngerul. Şi aici se înfiripează speranţa.”
La fel, toţi creştinii pot trăi speranţa „ascultând cuvântul îngerului” şi neprivind la ameninţările lumii, asemenea lui Iosif: „Problema lui Iosif nu este Irod, preocuparea lui este să asculte, să înţeleagă şi să facă ceea ce Dumnezeu îi spune prin înger”. Şi „atunci când toate par să se prăbuşească în jurul nostru, să facem exact în acelaşi fel ca şi Iosif. Lăsându-l pe Dumnezeu să ne vorbească în visele noastre. Punând visele noastre în visul lui Dumnezeu, aşteptările noastre, planurile noastre în planurile lui Dumnezeu pentru noi.” Pentru că în lumea de azi „noi trebuie să fim martori ai speranţei, pelerini. Aşa cum ne numeşte Sfântul Părinte, să fim pelerini ai speranţei pe căile acestei lumi. Noi suntem datori să păstrăm speranţa, să o apărăm, nu doar în sufletele noastre, ci şi în sufletele celor de lângă noi. Oamenii au o mare nevoie de speranţă, o disperată nevoie de speranţă. Oamenii au nevoie să ştie că un glas al îngerului este mai mare decât Irod, că cineva îi apără, că cineva îi protejează, că cineva reuşeşte să îi scoată din mâinile lui Irod din vremurile noastre. Irod este un instrument, iubiţi credincioşi. Cel rău încearcă să lucreze prin el şi reuşeşte (…). Şi în zilele noastre sunt alţi Irozi care încearcă să omoare pruncul Isus din sufletele noastre. Încearcă să omoare speranţa. (…) Multă lume se simte abandonată, singură. Şi aici este darul şi menirea pe care le avem pentru ceilalţi. Să simtă prin noi prezenţa lui Dumnezeu, să răzbată prin glasurile noastre un semn de speranţă. (…) Dar pentru a face acest lucru, trebuie noi să trăim întâi speranţa. Noi trebuie să facem linişte pentru a auzi glasul îngerului şi pentru a face ceea ce spune el. (…) De aceea, iubiţi credincioşi, acest moment în care începe Jubileul, astăzi, este un moment de haruri binecuvântate, de bucurie mare, dar în acelaşi timp şi un semn de responsabilitate. Suntem chemaţi să căutăm, să regăsim, să lăsăm speranţa să crească în sufletele noastre.”
Oferind exemplul Fericiţilor Episcopi greco-catolici martiri, cei care, în închisoare, au ştiut să îşi păstreze vie speranţa, Preasfinţia Sa Claudiu a îndemnat: „Cum să facem şi noi să ne păstrăm zâmbetul pe faţă? Ştiind că Dumnezeu este tot timpul lângă noi, că îngerul Domnului ne vorbeşte încontinuu. Doar trebuie să îl ascultăm. Doar trebuie să visăm împreună cu Iosif. Şi, este semnificativ şi faptul că astăzi, în această duminică, sărbătorim şi pe Sfântul Iosif, Logodnicul Mariei, patronul, apărătorul Episcopiei noastre de Cluj-Gherla. Aşa a vrut Fericitul martir Iuliu Hossu. Aşa a continuat Înaltpreasfinţitul George, Preasfinţitul Florentin, aşa continuăm şi noi. Avem atâtea daruri şi acest spaţiu este un spaţiu de speranţă. Aici s-a făurit speranţa. Aici se creează speranţa în fiecare duminică. Aici se naşte speranţa pe Sfântul Altar. Şi noi primim speranţa: ne cuminecăm, Domnul speranţei este în sufletul nostru.”
La încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa Claudiu a dat citire scrisorii Preafericirii Sale Cardinal Lucian cu ocazia Anului Jubiliar al speranţei, şi apoi a binecuvântat şi uns cu mir toţi credincioşii, pentru ca fiecare să primească în suflet semnul speranţei, al iertării, al vindecării şi milostivirii lui Dumnezeu, timp în care Corul „Angeli” a intonat Imnul Anului sfânt (versiunea în limba română) – „Pelerini ai speranţei”, refren care va însoţi rugăciunea anului 2025 în toate bisericile lumii.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 274, Ultimul acces: 2026-11-13 04:08:10

Timp total: 0.04s...

[]:1