Papa Francisc: Credinţa nu este opiul poporului, ci întâlnire şi slujire

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Credinţa nu este opiul poporului, ci întâlnire şi slujire

[2024-12-17]

© Mazur/catholicnews.org.uk, CC BY-NC-ND 2.0
„Aglomerarea de umanitate” trăită în mahalalele din Buenos Aires şi „săgeata în inimă” experimentată în Irak, în 2021, sunt teme centrale ale autobiografiei Papei Francisc, „Speranţa”, scrisă împreună cu Carlo Musso. Publicată de editura italiană Mondadori, cartea va fi lansată pe 14 ianuarie în peste 100 de ţări. Pe 17 decembrie – ziua în care Sfântul Părinte împlineşte 88 de ani – două ziare italiene, „La Repubblica” şi „Il Corriere della Sera”, au publicat câteva extrase.

Copilăria în cartierul Flores
„Când cineva îmi spune că sunt un Papă villero, mă rog să fiu demn de aceasta”, spune Papa Francisc, în timp ce îşi aminteşte de „microcosmosul complex, multietnic, multireligios şi multicultural” al cartierului Flores din Buenos Aires, unde şi-a petrecut copilăria. „Diferenţele erau normale şi ne respectam reciproc”, spune el, amintind de relaţiile sale cu prieteni catolici, evrei şi musulmani.
„Magdalenele contemporane”
Papa Francisc povesteşte despre experienţa sa din copilărie de a vedea prostituate pe străzile din Buenos Aires, numind-o o imagine „a părţii celei mai întunecate şi mai dificile a existenţei”. Ca Episcop, a celebrat Liturghia pentru unele dintre aceste femei care şi-au reformat viaţa. Îşi aminteşte de o femeie, pe nume Porota, care i-a spus: „Am lucrat ca prostituată peste tot – chiar şi în Statele Unite. Am câştigat bani, apoi m-am îndrăgostit de un bărbat mai în vârstă care mi-a fost amant. Când a murit, mi-am schimbat viaţa. Acum am o pensie şi mă duc să fac baie bătrânilor din aziluri care nu au pe nimeni care să aibă grijă de ei. Nu prea merg la Liturghie şi făceam totul cu trupul meu, dar acum vreau să am grijă de trupurile de care nimeni altcineva nu este interesat”. Papa Francisc o numeşte o „Magdalenă contemporană”. Porota l-a sunat o ultimă dată, din spital, chiar înainte de a muri, pentru a primi Ungerea bolnavilor şi Împărtăşania. „A murit bine – ca «vameşii şi prostituatele» care «merg înaintea noastră în Împărăţia lui Dumnezeu» (Mt 21,31). Am iubit-o foarte mult. Chiar şi acum, nu uit niciodată să mă rog pentru ea în ziua morţii ei”, scrie el.
Prietenia cu „părintele Pepe”
Papa îşi aminteşte de prizonierii care confecţionau perii de haine şi povesteşte despre prietenia sa cu pr. José de Paola, cunoscut sub numele de „părintele Pepe”, paroh la Virgen de Caacupé din Villa 21. Sfântul Părinte, pe atunci Jorge Mario Bergoglio, l-a sprijinit pe pr. Pepe în timpul unei crize vocaţionale. Vorbind despre acele zone periferice în care „statul a fost absent timp de patruzeci de ani”, iar dependenţa de droguri este „un flagel care multiplică disperarea”, Pontiful afirmă că „în aceste periferii, pe care Biserica trebuie să le facă din ce în ce mai mult centrul său, un grup de laici şi preoţi ca părintele Pepe trăiesc şi mărturisesc Evanghelia în fiecare zi, printre cei lepădaţi de o economie ucigătoare”.
Religia nu este opiul poporului; credinţa este o întâlnire
Din aceste realităţi dure reiese adevărul că religia nu este, aşa cum susţin unii, „opiul poporului, o poveste reconfortantă pentru alienarea indivizilor”, insistă Papa Francisc. Dimpotrivă, spune el, „datorită credinţei şi acestui angajament pastoral şi civil”, villas „au progresat în moduri inimaginabile, în ciuda unor dificultăţi enorme”. La fel ca şi credinţa, „fiecare slujire este o întâlnire, iar noi, în special, putem învăţa multe de la cei săraci”.
Călătorie în Irak şi „săgeata în inimă” a Mosulului
De la drama periferiilor urbane la devastarea Irakului, privirea Papei Francisc rămâne fixată asupra unei umanităţi rănite. Reflectând asupra călătoriei sale apostolice istorice în Irak, în perioada 5-8 martie 2021, Papa Francisc descrie „săgeata în inimă” reprezentată de Mosul. „Unul dintre cele mai vechi oraşe din lume”, spune el, „plin de istorie şi tradiţii, care a văzut diferite civilizaţii venind şi plecând şi a fost un simbol al coexistenţei paşnice a diverselor culturi într-o singură ţară – arabi, kurzi, armeni, turci, creştini, sirieni – a apărut în ochii mei ca un câmp de moloz după trei ani de ocupaţie de către Statul Islamic, care l-a ales drept bastion”. Privit din elicopter, teritoriul arăta ca „o radiografie a urii, unul dintre cele mai eficiente sentimente ale timpului nostru”.
Roadele otrăvite ale războiului
Papa îşi aminteşte de contextul dificil al vizitei, exacerbat de pandemia Covid-19 şi de preocupările legate de securitate. „Am fost sfătuit de aproape toată lumea să nu merg… dar am simţit că trebuie să merg”, scrie el, referindu-se la ţara lui Abraham, „strămoşul comun al evreilor, creştinilor şi musulmanilor”. Menţionează un avertisment din partea serviciilor secrete britanice cu privire la două tentative de asasinat care fuseseră planificate în timpul vizitei sale la Mosul: una de către o femeie înarmată cu explozibili, alta implicând un camion. Ambii atacatori au fost interceptaţi şi ucişi de poliţia irakiană. „Acest lucru m-a lovit profund”, subliniază Papa Francisc. „A fost, de asemenea, un rod otrăvit al războiului.”
Un apel la prioritatea raţiunii asupra conflictului
Totuşi, în toată această ură, Sfântul Părinte a găsit o lumină de speranţă în întâlnirea sa din 6 martie cu Marele Ayatollah Ali al-Sistani la Najaf, o întâlnire pe care „Sfântul Scaun o pregătise de decenii”. Desfăşurată într-un spirit de fraternitate în casa lui al-Sistani, a fost „un gest elocvent în Orient, chiar mai mult decât declaraţiile sau documentele, deoarece semnifică prietenia şi apartenenţa la aceeaşi familie”, explică Papa. „Mi-a făcut bine la suflet şi m-a făcut să mă simt onorat.” Aminteşte apelul comun al ayatollahului către marile puteri „de a abandona limbajul războiului, acordând prioritate raţiunii şi înţelepciunii”. Pontiful îşi exprimă aprecierea pentru o frază din cadrul întâlnirii lor: „Fiinţele umane sunt fie fraţi în religie, fie egali în creaţie”. În plus faţă cartea „Speranţa”, viaţa Papei Francisc va fi, de asemenea, relatată într-un film bazat pe „Life: My Story in History” (Viaţa: Istoria mea în Istorie), o autobiografie scrisă împreună cu Fabio Marchese Ragona şi publicată în martie de HarperCollins.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 279, Ultimul acces: 2026-11-12 20:51:56

Timp total: 0.04s...

[]:1