© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Întâlnirea persoanelor consacrate din ARCB[2024-12-18]foto: ARCB.ro18.12.2024, Bucureşti (Catholica) - Sâmbătă, 7 decembrie 2024, mănăstirea „Sfânta Familie”, a Fraţilor Ioaniţi, a găzduit ziua de reculegere a persoanelor consacrate din ARCB. Ne-am adunat cam cincizeci de persoane, din mai multe congregaţii din Bucureşti. În prima parte a zilei, sr. Andreea Mihoc a prezentat istoria şi carisma congregaţiei din care face parte, „Slujitoarele Săracilor”. „Îmbucătura săracului”, soluţia găsită de Fericitul Giuseppe Cusmano, întemeietorul congregaţiei în vremuri de mare încercare în Sudul Italiei, e o inspiraţie şi pentru zilele noastre, pentru oricât de puţinul oricărei familii sau comunităţi cărora le pasă de cei care nu au nimic. Liturghia este celebrată în capela parcă adusă din alte vremuri: coloanele din piatră sunt înlocuite cu altele din lemn, în loc de pernuţe pe bănci şi genuflexoare sunt scoarţe de lână, din Maramureş, din loc în loc sunt lumânări din ceară albă, altarul auster este ridicat la înălţimea unor trepte din piatră simplă. Stăm în bănci sau pe margini ca în jurul vetrei, ca în jurul focului din cămin. Şi ca un foc blând predică pr. Dragoş Kelemen, înconjurat de preoţii concelebranţi. După un prânz luat în aceeaşi sală de conferinţe, la pacheţel, ne pregătim pentru a doua parte. Pr. Henryk Urban SJ ne invită la o dezbatere pornind de la declaraţia Episcopilor catolici din România, din 4 mai 2017: „Este imposibil de conciliat o viaţă creştină cu practicile magice”. Urmează discuţii în grupuri mici, unde constatăm că problema aceasta cu care se confruntă Biserica nu ne este străină, ba chiar o întâlnim în fiecare zi, în diferite contexte, în funcţie de misiunea pe care o are fiecare. Încheiem cu o comunicare a rezumatelor în plen, foarte provocatoare pentru viitoare aprofundări şi aplicaţii. Ducem darul acestei zile din nou la altar, în lumina blândă a lumânărilor din capela de lemn şi piatră, şi îl punem acolo în adoraţie tăcută. Doar din când în când, ca o respiraţie, se aude un uşor murmur al cântărilor Taizé. Ne ridicăm cu sufletul plin şi inimi uşoare, ne luăm rămas-bun de la gazdele noastre atât de primitoare. Fii preamărit, Doamne, pentru darul comuniunii celor chemaţi la aceeaşi slujire blândă şi smerită a fraţilor şi surorilor din lumea întreagă! (Sr. Daniela Mare CJ pentru ARCB.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 303, Ultimul acces: 2026-11-13 04:00:15
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
