Papa Francisc: Jubileul, o oportunitate plină de har pentru întâlnire

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Jubileul, o oportunitate plină de har pentru întâlnire

[2024-12-19]

foto: Vatican Media
În istoria poporului Israel, sunetul unui corn de berbec numit yobel – de la care provine termenul „jubileu” – a răsunat în fiecare cetate şi sat, marcând începutul unui an special, aşa cum era prevăzut de Legea lui Moise (cf. Levitic 25). Anul jubiliar era o perioadă de răscumpărare şi de reînnoire, simbolizată prin practici care rămân extrem de actuale şi astăzi. În timpul acestui an, pământul era lăsat necultivat pentru a reaminti oamenilor că el aparţine lui Dumnezeu şi că este un dar încredinţat omenirii pentru a fi administrat, mai degrabă decât exploatat. Datoriile erau iertate pentru a restabili justiţia socială şi a combate inegalitatea, o practică ce avea loc la fiecare cincizeci de ani. Sclavii erau eliberaţi, promovând visul unei comunităţi umane libere de opresiune şi discriminare – o viziune care aminteşte de Exod, în care Dumnezeu şi-a format poporul într-o singură familie într-o călătorie comună.

La începutul slujirii Sale în sinagoga din Nazaret, Isus a îmbrăţişat conceptul de jubileu şi i-a dat un sens nou şi suprem. El s-a revelat ca fiind chipul lui Dumnezeu pe pământ, trimis pentru a-i răscumpăra pe cei săraci, pentru a-i elibera pe prizonieri şi pentru a manifesta compasiunea Tatălui pentru cei răniţi, cei căzuţi şi cei fără speranţă. Isus a venit să elibereze omenirea de orice formă de sclavie, să deschidă ochii orbilor şi să elibereze pe cei oprimaţi (cf. Luca 4,18-19). Misiunea Sa mesianică a extins semnificaţia jubileului, abordând toate formele de opresiune umană. A devenit un moment de har, oferind libertate celor întemniţaţi de păcat, resemnare şi disperare. De asemenea, a servit ca o invitaţie la vindecarea orbirii interioare care ne împiedică să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-i recunoaştem pe ceilalţi ca fraţi. Mai presus de toate, a reînviat bucuria întâlnirii cu Domnul, permiţând oamenilor să reia călătoria vieţii cu o speranţă reînnoită.
Începând din 1300, când Papa Bonifaciu al VIII-lea a emis prima bulă jubiliară, milioane de pelerini au călătorit la Roma. Pelerinajul lor exterior a simbolizat o dorinţă interioară de reînnoire, căutând să îşi alinieze viaţa de zi cu zi – în ciuda provocărilor şi a luptelor – la speranţa Evangheliei. În adâncul fiecărei inimi se află o sete nestăvilită de fericire şi împlinire. În faţa incertitudinilor vieţii, oamenii doresc să depăşească neîncrederea, scepticismul şi disperarea. Cristos, speranţa noastră, răspunde acestei dorinţe interioare, invitându-ne să redescoperim bucuria de a-l întâlni. Această întâlnire transformă şi reînnoieşte însăşi viaţa. Aşa cum scrie Papa Francisc: „Viaţa creştină este un drum, care are nevoie şi de momente forte pentru a hrăni şi a înzdrăveni speranţa, însoţitoare de neînlocuit care ne face să întrevedem destinaţia: întâlnirea cu Domnul Isus” (Spes non confundit, nr. 5).
Jubileul este unul dintre aceste momente semnificative. Deschiderea Porţii Sfinte în Ajunul Crăciunului simbolizează o trecere – o reînnoire spirituală – şi o invitaţie la a îmbrăţişa viaţa nouă oferită prin întâlnirea cu Cristos. Încă o dată, Roma va primi pelerini din întreaga lume, aşa cum a făcut-o în 1300, în timpul primului Jubileu al Bisericii. În acele prime zile, pelerinii din nord au urcat pe Monte Mario pentru a vedea pentru prima dată Cetatea Eternă, în timp ce alţii au sosit din sud, navigând pe Tibru în bărci mici. Toţi împărtăşeau dorinţa profundă de a ajunge la Poarta Sfântă şi de a-i trece pragul. De atunci, fiecare Jubileu a fost marcat de întâlnirea paşilor pelerinilor cu frumuseţea Romei.
Pentru Jubileu, se fac eforturi extraordinare pentru îmbunătăţirea drumurilor, sporirea transportului public, restaurarea monumentelor şi modernizarea oraşului. Cu toate acestea, dincolo de pregătirile urbane, Jubileul cheamă Roma să îmbrăţişeze o vocaţie unică. Oraşul este invitat să devină un loc de primire şi ospitalitate, un creuzet al diversităţii şi al dialogului, un centru multicultural în care culorile lumii se unesc ca într-un mozaic. Roma poate întruchipa un spirit etern, înrădăcinat în trecutul său glorios, dar angajat în construirea unui viitor fără bariere, discriminare sau neîncredere. Acesta este visul care trebuie cultivat: ca Roma să dezvăluie lumii frumuseţea moştenirii sale creştine – nu numai prin splendoarea artei sale ci, mai presus de toate, prin angajamentul său faţă de ospitalitate şi fraternitate. Fie ca fiecare inimă şi fiecare stradă a acestui oraş să răsune de bucurie, ca un ecou al imnului: „Roma nemuritoare a martirilor şi a sfinţilor… nici forţa, nici teroarea nu vor prevala, ci adevărul şi iubirea vor domni” (Imnul Pontifical).

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 302, Ultimul acces: 2026-11-12 20:16:39

Timp total: 0.04s...

[]:1