Doi Episcopi la hramul parohiei Jibou

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Doi Episcopi la hramul parohiei Jibou

[2024-12-09]

foto: EpiscopiaMM.ro
Doi Episcopi, Preasfinţia Sa Vasile Bizău şi Preasfinţia Sa Caudiu Pop, au participat la hramul parohiei „Neprihănita Zămislire” din Jibou, care s-a desfăşurat duminică, 8 decembrie 2024. S-au alăturat celebrării Sfintei Liturghii Arhiereşti, alături de pr. paroh Matei Chiriloaei, rectorii Seminarelor Teologice din Cluj-Napoca şi Oradea, pr. Marius Furtună şi pr. Anton Cioba, precum şi un sobor de preoţi invitaţi la sărbătoare.

„O viaţă întreagă mă leagă de acest oraş şi de această parohie”, a afirmat Preasfinţia Sa Claudiu, Episcop de Cluj-Gherla, în cuvântul de învăţătură, amintind faptul că Jibou este localitatea sa natală şi mulţumind totodată Preasfinţiei Sale Vasile pentru invitaţia de a celebra împreună Sfânta Liturghie arhierească în această frumoasă parohie. „Evanghelia de astăzi (Mt 13,24-30.37-43) ne vorbeşte despre o femeie, o femeie gârbovă şi, după cum ştiţi, în Sfânta Scriptură şi cifrele şi locurile sunt simbolice. E o femeie care e bolnavă, e gârbovită de 18 ani şi Isus o vindecă într-o zi sâmbătă, iar răspunsul celor mai mari de Israel nu este aşa cum ne-am aştepta, unul de bucurie.”
„Cum să te bucuri când o fiică o soră din mijlocul comunităţii tale este vindecată după 18 de ani de boală? Problema lor este că a fost vindecată de către Isus sâmbăta. Şi atunci El face referinţă la cele şase zile pe care le avem la dispoziţie. Apropo de simbolism: deci sunt şase zile la care cei mari, care nu îl înţeleg pe Isus şi îl condamnă, fac referinţă la şase zile; pe de altă parte avem 18 ani, de trei ori câte şase. Şi atunci înţelegeam că suntem în împărăţia Prinţului alungat al satanei, al şarpelui din vechime. Şi de fapt, aceasta este boala de care suferă femeia şi de care suferim cu toţii: suntem aplecaţi înspre pământ şi cumva suntem ca şi cum am avea un jug pe gândul nostru care ne apleacă tot mai mult în jos”. Sunt cuvintele Preasfinţiei Sale Claudiu, rostite în cuvântul de învăţătură, încercând să schiţeze imaginea femeii gârbove în care ne putem regăsi şi noi, femeie pe care Isus o scapă de suferinţa care o apleacă şi o invită să privească din nou în sus, spre Dumnezeu, cel care o poate îndrepta, o mântuieşte.
„De aceea suntem de fapt toţi astăzi aici; pentru că, într-un fel sau altul, toţi am fost mântuiţi de această boală, în care ne plăcea să ne aplecăm şi să privim doar pământul şi am ajuns aici în Casa Domnului, privind Cerul. Coloana vertebrală a noastră nu mai este încovoiată, ci a fost vindecată şi ne simţim nu doar oameni ai acestui Pământ. … Dincolo de toate suferinţele noastre, chiar dacă sunt suferinţe depline, de trei ori câte şase. 666 ştim că în Apocalipsă este cifra celui rău. Chiar dacă cel rău o are undeva în posesie pe deplin pe această femeie, ajunge un Cuvânt al lui Isus şi femeia se îndreaptă şi îşi ridică ochii înspre Cer”, a punctat Ierarhul de Cluj, amintind totodată că această sărbătoare a parohiei Jibou, cu hramul „Neprihănita Zămislire” ne invită să ne îndreptăm atenţia către o altă femeie: „Maica Sfântă, cea care a beneficiat darul minunat de a fi concepută fără păcatul strămoşesc, ne vorbeşte despre viaţa noastră, ne vorbeşte despre speranţa noastră despre o nouă realitate care ne scoate cu totul din cea în care trăim, oricât de grea, oricât de dificilă, şi ne proiectează în veşnicie. Şi Maica Sfântă este cea care ni-l aduce în lume, ca şi dar Ceresc, pe Pruncul Isus.”
„Isus nu aşteaptă să fim perfecţi pentru a ne iubi, ci ne iubeşte pentru ca noi să devenim perfecţi prin iubirea Lui… Isus vine ca prunc într-o iesle la nivelul Pământului tocmai fiindcă noi, care în acel moment aveam coloana aplecată înspre pământ, să îl putem vedea. Vine acolo unde îl putem vedea. Dar în acelaşi timp, ne conduce privirea şi ne îndreaptă şira spinări, înspre momentul Crucii, în care va trebui să îl privim în sus. Şi trăim în aceste două realităţi din viaţa noastră: pe de o parte suntem în fiecare zi chemaţi de lumea în care trăim, de cel rău, să ne aplecăm spre cele de jos, să ne concentrăm doar spre ceea ce există jurul nostru. Dar chemarea lui Isus şi a Maicii Sfinte este aceea de a ne îndrepta, de a privi spre cele de sus. Şi nu este nimic altceva decât chemarea la a ne trăi Botezul. Fiindcă noi, în momentul Botezului, am spus-o cu toţii, noi sau naşii voştri, că renunţăm la cel rău, la lumea aceasta şi ne îndreptăm spre Cristos.”
„Îi mulţumesc Preasfinţitului Vasile, pentru prezenţa sa în locul nostru, pentru modul în care se îngrijeşte de noi, pentru modul în care ne păstoreşte şi ne îndrumă tot timpul. Îi mulţumim şi pentru faptul că are răbdare, ne ascultă şi încearcă tot timpul să ne ajute să ajungem cât mai aproape de Dumnezeu. Mulţumesc Preasfinţitului Claudiu, fiu al acestei comunităţi Ştim că astăzi aniversează ziua minunată a consacrării întru episcopat şi îi urăm La mulţi ani, să ne păstoriţi cu credinţă şi cu înţelepciune!”, a afirmat la finalul celebrării pr. paroh Matei Claudiu Chiriloaei, mulţumind totodată autorităţilor locale prezente şi colegilor preoţi care s-au unit sărbătorii, persoanelor consacrate, consiliului curatoral şi tuturor credincioşilor, precum şi corului seminariştilor din Oradea şi Cluj-Napoca, condus de prof. dirijor Radu Mureşan.
Felicitări pentru aniversarea consacrării episcopale a Preasfinţiei Sale Claudiu au venit din partea Preasfinţiei Sale Vasile Bizău, Ierarh de Maramureş. Evenimentul s-a încheiat cu un recital de colinde oferit de corul de seminarişti. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureş)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 268, Ultimul acces: 2026-11-13 04:31:52

Timp total: 0.04s...

[]:1