Șapte ani de la mutarea la cele veșnice a Arhiepiscopului Justinian Chira, care a ctitorit 37 de mănăstiri[2023-10-30]de Ștefana TotorceaSe împlinesc șapte ani de la mutarea la cele veșnice a Arhiepiscopului Justinian Chira, ierarhul care a ctitorit 37 de mănăstiri pe lângă cele trei pe care le-a găsit inițial în eparhia Maramureșului și Sătmarului. Arhiepiscopul Justinian iubirea monahismul. El însuși s-a închinoviat la 21 de ani, deși și-ar fi dorit să facă aceasta de la 16 ani. Care a fost momentul cel mai greu pentru noi, cei care am luat hotărârea să plecăm la mănăstire? Atunci când ne-am despărțit de tată și de mamă, de frate și de soră, spunea Înaltpreasfinția Sa. Care crezi frăția ta că-i momentul cel mai greu din existența Fiului lui Dumnezeu? Ce-ți închipui? Cel mai greu moment nu a fost atunci când S-a zămislit din trupul Fecioarei El, care era Făcătorul cerului și al pământului, deși acesta a fost un pogorământ teribil, o smerenie grozavă. Nu a fost nici că a trăit în foamete și în greutăți 33 de ani, nici că a fost vândut și răstignit. Cel mai greu moment a fost acela când Fiul a trebuit să Se rupă, să Se despartă de slava Preasfintei Treimi, pentru a coborî în lumea materială, ca să devină Dumnezeu-Om. Părintele nostru ceresc prețuiește extraordinar de mult faptul că ți-ai dăruit viața ta lui Dumnezeu, a subliniat ierarhul, cu aceeași ocazie, cea a unei vizite la Mănăstirea Putna. Biografie S-a născut din părinții Ilie și Maria, țărani evlavioși, în data de 28 mai 1921, la Plopiș, comuna Șișești, județul Maramureș, primind numele de botez Ioan. S-a închinoviat în 12 martie 1941 la Mănăstirea Sf. Ana de la Rohia și a fost tuns în monahism, primind numele de Justinian, în 2 martie 1942. A fost hirotonit ierodiacon în 15 august 1942, dar, în perioada ocupației horthiste din Transilvania a fost recrutat în armata maghiară, deși monahii nu au obligații militare. După lăsarea la vatră, în 17 aprilie 1943, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Sf. Ana și a devenit stareț în 25 iunie 1944, când avea doar 23 de ani, iar mănăstirile treceau printr-o perioadă foarte grea. În 1948 a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în 1967 la rangul de arhimandrit. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat la treapta de arhiereu în 9 iunie 1973, fiind hirotonit în 9 septembrie ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu supranumele de Maramureșeanul. După reînființarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, în 22 septembrie 1990, Adunarea Națională Bisericească l-a ales episcop al acestei eparhii, iar la 11 noiembrie 1990 a fost întronizat la vechea Catedrală din Baia Mare. A reconstruit eparhia Maramureșului Înființarea secției de Teologie Ortodoxă în cadrul Facultății de Litere din Baia Mare; Înființarea Seminarului Teologic Ortodox Sf. Iosif Mărturisitorul din Baia Mare; Publicarea revistei eparhiale Graiul Bisericii Noastre; A ctitorit zeci de biserici și 37 de mănăstiri (inițial, în eparhie erau doar trei mănăstiri). În 13 decembrie 2009, activitatea de 37 de ani de slujire i-a fost răsplătită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu titlul de Arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. A trecut la Domnul în ziua de 30 octombrie 2016 și odihnește la Mănăstirea Rohia. În 2021, fundația eparhială Arhiepiscopul Justinian a răscumpărat casa natală a arhiereului și a adus-o lângă noua biserică din Plopiș, amenajând în ea Casa memorială Justinian Chira. Arhiepiscopul Justinian Chira despre țara lui Părinților! E tare frumoasă țara noastră! Eu sunt încântat, foarte încântat, atunci când îmi văd țara. Pe timpul ocupației, pe timpul regimului comunist, nu mă bucuram de țară. România mi se părea o țară străină, le-a spus arhiereul monahilor putneni, la vizita pe care le-a făcut-o în 2007. Dumneavoastră sunteți mai tineri și poate nu înțelegeți din 40 până-n 44 a fost ocupația ungurească, deci țara mi se părea un spațiu străin. Din 44 a venit regimul comunist, până în 1989. Țara mi se părea tot un spațiu străin. În ziua de Anul Nou din 1990 am fost chemat la o ședință a Sfântului Sinod. Când am ieșit pe poarta Episcopiei am avut deodată sentimentul că sunt în țara mea, după atâția ani de zile. Și am privit-o Eram fericit, parcă aveam sentimentul că am în față chipul mamei mele. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 338, Ultimul acces: 2026-08-30 09:20:23
|
Timp total: 0.05s...
[1]:1