Scrisoarea #126, lun 25 septembrie: Providenţa divină

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Scrisoarea #126, lun 25 septembrie: Providenţa divină

[2023-09-25]

Judecata de Apoi de Michelangelo în Capela Sixtină din Roma
Scrisoarea #126, 2023, luni, 25 septembrie: Providenţa divină

Scriu din Beirut, Liban. Aici, cu pelerinii care călătoreau cu mine, am vizitat ieri mormântul Sfântului Charbel , canonizat în 1977 de Papa Paul al VI-lea .

Charbel a trăit între 1828 şi 1898 şi, de la moartea sa, sfinţenia sa a atras zeci de mii de oameni să-i viziteze mormântul. Au fost peste 29.500 de cazuri de vindecare a diferitelor boli în ultima jumătate de secol, toate înregistrate în mănăstirea din Annaya, unde se odihneşte trupul său. Mulţi oameni chiar spun că l-au văzut pe Sfântul Charbel — colega mea de pelerină, Lucy , a spus că era bolnavă de vertij (ameţeli) în urmă cu şapte ani, s-a rugat pentru ajutor de la Sfântul Charbel, apoi l-a văzut în faţa ei, o siluetă înaltă în o haină neagră de călugăr. „A fost timp de aproximativ două minute”, a spus ea. „Şi nu am cuvinte să exprim dragostea pe care am simţit-o, venind de la el către mine.” Şi i-a trecut vertijul.

Aşa că de aproape o lună călătoresc, din Spania (Garabandal) în Franţa (Lourdes, La Salette) până în Liban (mormântul Sfântului Charbel), pentru a mă pregăti pentru Sinodul din octombrie.

***

Plănuiesc acum să încep din nou podcasturi regulate, inclusiv unul în vineri, 29 septembrie, cu episcopul Joseph Strickland din Tyler, Texas. Voi vorbi cu episcopul împreună cu părintele Charles Murr , autorul unei cărţi despre investigaţia Cardinalului Edouard Gagnon asupra Curiei Romane la mijlocul anilor 1970 – un raport pe care cerem Vaticanului să îl facă public după aproape 50 de ani. Va fi live pe canalul nostru de YouTube.

***

Includ în această scrisoare un eseu al unui coleg şi prieten, Prof. Robert Royal , care „pregăteşte scena” pentru viitorul „Sinod despre Sinodalitate” care va fi convocat la Roma în perioada 4-29 octombrie. Eseul a fost publicat iniţial pe Royal's Site-ul „Catholic Thing” acum câteva zile, pe 20 septembrie ( link ).

Eseul se încheie cu o referire la Judecata de Apoi, de unde ilustraţia de la începutul acestei scrisori.

Prof. Royal — după ce a citat o propoziţie strălucitoare şi emoţionantă a Sf. John Henry Newman (canonizată în 2019) şi una dintre propoziţiile mai lungi scrise vreodată (!) subliniază acest punct: „Dat păcatul şi dezordinea în lume şi în noi înşine că Dumnezeu , în mila Lui, permite în drum spre Ziua Judecăţii, să nu fie „umblat împreună” liniştit în interiorul sau în afara Bisericii”… până la sfârşitul timpului… până la Judecata de Apoi.

De asemenea, intenţionez să raportez de la Roma Sinodul pe parcursul lunii octombrie.— RM

***

Notă specială: vă rugăm să vă alăturaţi noii noastre comunităţi de localnici pentru conţinut exclusiv, inclusiv actualizări de pelerinaj, transmisii live, sesiuni de întrebări şi răspunsuri live şi acoperire a viitorului Sinod. Ajutaţi-ne să ajungem la 1.000 de membri până la 1 octombrie. (Acum suntem la aproximativ 220 de membri.)

Ne aşteptăm ca această platformă să fie un loc pentru schimbul eficient şi sigur de ştiri şi opinii în cazul unor evenimente importante (de exemplu, Sinodul, sau un eventual conclav papal); Acesta este motivul pentru care înfiinţăm această platformă acum.

Dacă doriţi să deveniţi membru, va trebui să vă creaţi un cont gratuit pe Locals pentru a aplica tariful de abonament redus. Vă puteţi înscrie pentru un cont gratuit pentru Locals aici .

Apoi, pentru a vă alătura comunităţii noastre Urbi et Orbi , utilizaţi acest link sau introduceţi cuvântul cod SCRISORI la acest link .

Valoarea prestabilită de 8,00 USD pe lună este afişată atunci când ajungeţi pentru prima dată la înscriere, dar ar trebui să obţineţi automat tariful promoţional de 5,00 USD pe lună pentru 3 luni de îndată ce faceţi clic, atâta timp cât sunteţi autentificat.

Dacă aveţi dificultăţi, vă rugăm să ne trimiteţi un e-mail la usoffice@insidethevatican.com .

Abonează-te şi tu - gratuit! - pe canalul nostru YouTube la acest link .

După ce vă abonaţi, faceţi clic pe clopoţelul din dreapta pentru a activa notificările. Acest lucru vă va asigura că nu pierdeţi niciun flux live public viitor, ştiri de ultimă oră şi conţinut exclusiv.

PS Vă rugăm să luaţi în considerare susţinerea acestei scrieri. Mulţumesc ( link ).
Sprijină scrisorile Moynihan
Pregăteşte-te pentru unele explozii ( link )

De Robert Royal

miercuri, 20 septembrie 2023

Providenţa Divină este o idee uşor de înţeles, una greu de înţeles.

Oricine crede într-un Creator care nu numai că a făcut lumea, dar iubeşte şi continuă să fie activ în ea (multe religii, de altfel, nu) trebuie să accepte şi că El, cumva, trage bine chiar şi din lucruri precum COVID, războaie sângeroase între naţiuni, tsunami şi taifunuri şi cutremure, suferinţa şi moartea martirilor eroici, politicienii nefericiţi, bisericii neştiri, Sinoadele despre Sinodalitate şi chiar şi tu şi cu mine.

Ne bazăm pe dragostea şi mila Lui, dar adesea experimentăm ceea ce pare a fi abandon.

Dacă există vreo justificare a acestui mister (misterele prin definiţie nu admit o explicaţie completă), toate acestea sugerează că trebuie să avem cu toţii nevoie de o zguduire constantă în presupunerile noastre încrezătoare despre locul nostru în această lume – chiar şi în imperii puternice precum America modernă, chiar şi în însăşi Biserica. Este unul dintre cele mai rele obiceiuri spirituale proaste să cădem în credinţa că suntem destul de bine singuri şi că nu suntem dependenţi radical, total, în fiecare clipă de Dumnezeu.

Lumea ne spune acel adevăr inconfortabil. Cardinalul John Henry Newman spune elocvent:

„A lua în considerare lumea în lungime şi în lăţimea ei, istoria ei variată, numeroasele rase ale omului, începuturile lor, averile lor, înstrăinarea lor reciprocă, conflictele lor; şi apoi căile, obiceiurile, guvernele, formele lor de închinare; întreprinderile lor, cursurile lor fără scop, realizările şi dobândirile lor întâmplătoare, concluzia impotentă a faptelor de lungă durată, semnele atât de slabe şi rupte ale unui plan de supraveghere, evoluţia oarbă a ceea ce se dovedesc a fi mari puteri sau adevăruri, progresul lucrurile, parcă din elemente neraţionante, nu spre cauzele finale, măreţia şi micuţa omului, scopurile lui de anvergură, durata lui scurtă, cortina atârnată asupra viitorului său, dezamăgirile vieţii, înfrângerea binelui, succesul lui. răul, durerea fizică, angoasa mentală, prevalenţa şi intensitatea păcatului, idolatriile care pătrund, corupţiile, ireligia tristă şi fără speranţă, acea condiţie a întregului neam, descrisă atât de înfricoşător şi totuşi exact în cuvintele apostolului, „neavând speranţă şi fără Dumnezeu în lume” – toate acestea sunt o viziune ameţitoare şi îngrozită; şi provoacă minţii sentimentul unui mister profund, care este absolut dincolo de soluţia umană.” (Apologia pro Vita Sua )

Oricât de greu este de acceptat, ea atestă ceva important în orice epocă, chiar şi într-una ca a noastră care pare deosebit de tulburată: „Şi aşa mă cert despre lume; dacă există un Dumnezeu, deoarece există un Dumnezeu, rasa umană este implicată într-o teribilă calamitate aborigenă. Nu este în comun cu scopurile Creatorului său. Acesta este un fapt, un fapt la fel de adevărat ca şi faptul existenţei sale; şi astfel doctrina a ceea ce se numeşte teologic păcatul originar devine pentru mine aproape la fel de sigură precum că lumea există şi ca existenţa lui Dumnezeu.” ( Ibid .)

Pentru a fi nevoit să se confrunte cu astfel de probleme, sau din nou mai degrabă cu mistere, este motivul pentru care Milton se roagă Spiritului Creator la începutul Paradisului pierdut :

Ceea ce în mine este
Illumin întunecat, ceea ce este ridicare scăzută şi sprijin; Pentru ca până la înălţimea acestui mare Argument să afirm providenţa veşnică şi să îndrept oamenilor căile lui Dumnezeu.

Toate acestea, dacă depunem efortul necesar pentru a absorbi înţelepciunea acestor şi a multor alţi mari predecesori creştini, ar trebui să ne amintească că vremurile în care ne aflăm – revolte dezorientatoare din multe naţiuni, imigraţie în masă necontrolată, instituţii corupte şi ineficiente, chiar şi tulburările profunde din interiorul Bisericii în prezent – nu sunt neobişnuite.

Într-adevăr, ceea ce este neobişnuit este calmul relativ pe care bisericile din diferite părţi ale lumii – dar mai ales din Europa şi America – au experimentat-o pentru perioade scurte.

Doar impresia falsă că Biserica şi „lumea” pot fi în pace una cu alta – o amăgire care a revenit puternic în ultima vreme – face ca tulburările actuale să pară ciudate.

„Lumea” căreia i se opune Biserica nu este, evident, Creaţia fizică a lui Dumnezeu, care este totul bună. Când Isus spune: „Am biruit lumea”, el se referă la marea dezordine pe care a descris-o Newman. Deci, ori de câte ori Biserica încearcă să evanghelizeze cu adevărat şi, prin urmare, trebuie să contrazică acea „lume”, „martori” – credincioşii care sunt în mod inevitabil persecutaţi şi adesea martirizaţi – ies din necesitate şi sunt văzuţi aşa cum sunt de fapt: prieteni adevăraţi pentru o lume falsă.

Când Biserica obişnuia de fapt să convertească lumea fără teama de „prozelitism”, episcopul James Edward Walsh , unul dintre primii misionari Maryknoll din China, a observat: „Creştinismul nu este o cale privată de mântuire şi un ghid către o viaţă pioasă. ; este o cale de mântuire a lumii şi o filozofie a vieţii totale. Acest lucru îl face un fel de dinamită. Deci, când trimiţi misionari să predice, este bine să te pregăteşti pentru nişte explozii.”

Acele explozii încă au loc în China. După cum vedem zilnic, ele se întâmplă cu mai multă frecvenţă şi în lumea „liberă”, tocmai pentru că am înlocuit noţiunea creştină de libertate – capacitatea umană de a alege ceea ce este corect sub Dumnezeu – cu falsa noţiune lumească de libertate. drept dreptul de a face tot ce vrem, ca şi cum am fi stăpâni, chiar şi pe Dumnezeu şi pe natură.

Aşa că este inevitabil ca orice creştin adevărat să intre, într-adevăr, să intre în conflict cu „lumea” în multe puncte. Putem căuta să trăim şi să lăsăm să trăim – deşi doar a ne păstra anumite credinţe creştine în zilele noastre este considerat „ura”. Putem accepta că – având în vedere păcatul şi dezordinea în lume şi în noi înşine pe care Dumnezeu, în mila Lui, le permite în drumul spre Ziua Judecăţii – nu va exista „umblare împreună” liniştită în interiorul sau în afara Bisericii. Totuşi, este întotdeauna şi peste tot ceea ce Hans Urs von Balthasar a numit cândva Momentul mărturiei creştine .

Deci, dacă vrei să fii creştin serios, „pregăteşte-te pentru nişte explozii”.

Sursa: www.InSideTheVatican.com

Contor Accesări: 235, Ultimul acces: 2026-08-30 05:27:41

Timp total: 0.05s...

[]:1