Papa Francisc despre viaţa de slujire a unui Fericit venezuelean

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc despre viaţa de slujire a unui Fericit venezuelean

[2023-09-13]

foto: CNA
În timpul audienţei generale din 13 septembrie, Papa Francisc a prezentat viaţa Fericitului José Gregorio Hernández Cisneros ca un exemplu de Evanghelie în acţiune şi de slujire a binelui suprem. Audienţa generală a fost ultimul episod al seriei în curs de desfăşurare despre zelul apostolic, care reprezintă o oportunitate pentru credincioşi de a „întâlni martori pasionaţi ai proclamării Evangheliei”, persoane care au întruchipat „voinţa şi, de asemenea, pasiunea interioară de a duce mai departe Evanghelia”, potrivit Sfântului Părinte. Cateheza de miercuri s-a axat pe venezueleanul Hernández, „doctorul poporului”, şi a fost cel de-al 20-lea episod al seriei, care a început la 11 ianuarie cu viaţa apostolului Matei.

Hernández s-a născut la 26 octombrie 1864, în statul Trujillo, Venezuela. Deşi a dorit să urmeze preoţia, nu a putut din cauza sănătăţii precare. Cu toate acestea, credinţa sa a fost în centrul vieţii sale; era un om care se împărtăşea zilnic, avea o viaţă de rugăciune bogată şi era un laic franciscan din ordinul terţiar. După ce şi-a terminat studiile la Caracas, a plecat la Paris, unde a urmat cursuri de perfecţionare în bacteriologie. Hernández a fost, a spus Sfântul Părinte, „un doctor aproape de cei slabi”. A fost o persoană care a acordat adesea asistenţă medicală săracilor şi nevoiaşilor, de multe ori fără să ceară vreo compensaţie. În locul „bogăţiei banilor a preferat-o pe cea a Evangheliei”, a remarcat el. Această viaţă de slujire era bazată pe caritate şi milostivire şi subliniată de disponibilitatea sa de a asculta voinţa lui Dumnezeu.
Sfântul Părinte a spus că acest zel apostolic provenea dintr-o „certitudine şi o forţă. Certitudinea a fost harul lui Dumnezeu”. Hernández a murit în 1919, la vârsta de 54 de ani, după ce a fost lovit de o maşină în timp ce se îndrepta să livreze medicamente unui pacient bolnav. A murit „în timp ce îndeplinea o faptă de milostivire”, a remarcat Papa Francisc. După moartea sa, Hernández a ajuns să câştige un număr masiv de discipoli în Venezuela şi în întreaga Americă Latină. Hernández a fost primul laic venezuelean care a fost beatificat. În ajunul beatificării sale, în 2021, Papa Francisc, într-un videoclip publicat de Vatican, a spus: „Este un model de sfinţenie angajat în apărarea vieţii, în provocările istoriei şi, în special, ca paradigmă a slujirii aproapelui său, ca un bun samaritean, fără a exclude pe nimeni. Este un om al slujirii universale”.
Sfântul Părinte a legat viaţa lui Hernández de tema mai amplă a lecturii de miercuri din prima scrisoare a Sfântului Paul către Timotei (1Timotei 2,1-4), care nu numai că subliniază importanţa rugăciunii, dar o şi juxtapune cu bârfa. Creştinii sunt chemaţi „să se roage”, a spus el, şi „să nu se angajeze în trăncăneală – trăncăneala, este o plagă – ci să promoveze binele şi să construiască pacea şi dreptatea în adevăr”. Critica trăncănelii sau bârfei a fost o temă recurentă a mesajelor Papei, o temă care este în antiteză cu promovarea „binelui” şi construirea „păcii şi a justiţiei în adevăr”, a spus el. Pontiful s-a oprit, de asemenea, un moment pentru a vorbi despre importanţa pe care mama lui Hernández a jucat-o în transmiterea credinţei. Papa a reamintit cuvintele lui Hernández: „Mama mea m-a învăţat virtutea încă din leagăn; m-a făcut să cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu şi mi-a dat caritatea ca ghid”.
Sfântul Părinte a continuat subliniind rolul important pe care îl joacă toate mamele în transmiterea credinţei copiilor lor: „Mamele sunt cele care transmit credinţa. Credinţa se transmite în dialect, adică cu limbajul mamelor, acel dialect pe care mamele ştiu să îl vorbească cu copiii lor. Şi vouă, mamelor: aveţi grijă când transmiteţi credinţa în acel dialect matern”. Acest accent pus pe maternitate şi pe o viaţă de slujire a celor în nevoie se vede şi în beatificarea recentă a familiei Ulma. „Wiktoria [Ulma] a învăţat, de asemenea, în special de la părinţii ei, cât de important este să fii deschis la nevoile şi cerinţele altor oameni”, a declarat pr. Witold Burda, postulator al cauzei de beatificare a familiei Ulma, cu ocazia beatificării din 10 septembrie.
La încheierea audienţei generale de miercuri, Papa Francisc a amintit că Arhiepiscopul polonez Adam Szal, din Arhidieceza de Przemyśl, a adus la Roma relicvele familiei Ulma, care sunt, a spus el, un „model de devoţiune faţă de Inima Sfântă a lui Isus”. Pontiful s-a întâlnit apoi cu Mons. Szal şi pr. Burda în Piaţa San Pietro, unde aceştia i-au prezentat Suveranului Pontif portretul oficial al familiei Ulma. La rândul său, Papa a binecuvântat portretul şi s-a rugat în faţa relicvei. Familia Ulma – părinţii Josef şi Wiktoria, precum şi cei şapte copii ai lor – au fost beatificaţi recent la Markowa, în Polonia. Ei au fost ucişi în 1944 de nazişti după ce au oferit adăpost evreilor în casa lor. A fost o beatificare fără precedent, deoarece a fost pentru prima dată în istoria Bisericii când o întreagă familie a fost beatificată împreună. Liturghia de beatificare a fost prezidată de Cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, în prezenţa preşedintelui polonez Andrzej Duda şi a prim-ministrului polonez Mateusz Morawiecki.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 254, Ultimul acces: 2026-08-23 01:46:19

Timp total: 0.05s...

[]:1