© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Felix de Nicosia: Modelat și transformat de iubirea lui Dumnezeu[2005-10-23]Unul dintre cei cinci noi sfinți ridicați la cinstea altarelor astăzi de Papa Benedict al XVI-lea este Sf. Felix de Nicosia (Felice da Nicosia). Pontiful l-a prezentat în timpul predicii ca pe un "umil Frate capucin, ilustru fiu al pământului Siciliei, auster și penitent, fidel celor mai autentice expresii ale tradiției franciscane, [...] treptat modelat și transformat de iubirea lui Dumnezeu, trăită și actualizată în iubirea aproapelui". Vă oferim în cele ce urmează biografia simplificată, ea fiind disponibilă in extenso la rubrica Sfinți pe situl Catholica.ro.Felix de Nicosia s-a născut din căsătoria soților Filippo Amoroso și Carmela Pirro, în Nicosia, Sicilia, la 5 noiembrie 1715. Familia a fost săracă, dar foarte credincioasă. Ca băiat, Filippo a lucrat a lucrat în atelierul pantofarului Giovanni Cavarelli, aproape de frații capucini, pe care astfel avea ocazia să îi viziteze adesea, să îi cunoască și să le admire stilul de viață. Ca majoritatea băieților sicilieni de atunci, nu a urmat nici o școală. Cu cât petrecea mai mult timp cu călugării, cu atât se simțea mai atras de viața lor: de austeritatea fericită, de sărăcia eliberatoare, de penitența și rugăciunile lor, de caritatea și de spiritul lor misionar. La vârsta de 20 de ani i-a cerut superiorului călugărilor din Nicosia să vorbească pentru el cu părintele provincial din Messina, pentru ca să poată fi admis în Ordin ca laic. Cererea a fost repetată timp de opt ani, de fiecare dată primind răspuns negativ. În 1743, auzindu-se că provincialul din Messina va veni în vizită în Nicosia, Felix a cerut să îl vadă și să îi explice dorința sa. Într-un final provincialul l-a primit în ordin și l-a trimis în fraternitatea din Mistretta pentru anul de noviciat. La 10 octombrie 1743 și-a început noviciatul, luându-și numele de fr. Felix. El s-a distins prin ascultarea sa, prin puritatea sa angelică, prin iubirea mortificărilor și prin răbdarea sa cu adevărat serafică. Aceste virtuți l-au făcut să depună voturile la 10 octombrie 1744. Imediat după aceea, superiorii l-au trimis la fraternitatea din Nicosia. Ca frate, și-a făcut ale lui cuvintele Sf. Francisc, jurându-și să trăiască pe pământ ca un pelerin și ca un străin, fără să numească nimic ca "al său", nici casă, nici loc, nici nimic. A primit ca însărcinare să strângă pomenile. Mergea zi de zi pe străzi, bătea la ușile celor bogați, invitându-i să dea din prea plinul lor, iar apoi se amesteca printre cei săraci, oferindu-le ajutor pentru cele necesare vieții. În practicarea misiunii sale era discret și senin. Mulțumea de ori câte ori primea ceva, iar atunci când era respins cu cuvinte urâte accepta pentru Domnul toate umilirile. Deși nu știa să scrie ori să citească, cunoștea doctrina creștină. Ce nu putea învăța din lectura Sfintei Scripturi, învăța cu inima și era hotărât să își zidească sufletul zi de zi. Făcea efortul să absoarbă fiecare pasaj din Scriptură și din cărțile de spiritualitate ce se citeau la masă, și nu pierdea ocaziile de a asculta predicile din bisericile din Nicosia. Spre sfârșitul vieții, eliberat de îndatoriri, îmbolnăvit din cauza penitențelor și mortificărilor, era totuși gata oricând să ajute, mai ales pe frații bolnavi de la infirmeria mănăstirii. Cu cât starea sănătății i se degrada mai mult, cu atât se concentra mai intens asupra lui Dumnezeu. La sfârșitul lunii mai 1787, a făcut febră mare, în timp ce lucra în grădină. Superiorul său, pr. Macario, sub porunca ascultării i-a cerut să se întindă. Fr. Felix i-a spus medicului că ceea ce îi prescrie pe rețetă nu are sens, deoarece este pe sfârșite. Și așa a fost, murind la 2AM, la 31 mai 1787. A fost beatificat de Papa Leon al XIII-lea, la 12 februarie 1888, iar apoi canonizat de Papa Benedict al XVI-lea, la 23 octombrie 2005. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 889, Ultimul acces: 2026-07-22 08:51:32
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
