Două secole de la naşterea preotului Iraclie Porumbescu, tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Două secole de la naşterea preotului Iraclie Porumbescu, tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu

[2023-03-09]

de Diac. Iulian Dumitraşcu

S-au împlinit joi două secole de la naşterea preotului Iraclie Porumbescu. El a fost tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu.
Viaţa
Preotul Iraclie Porumbescu s-a născut la 9 martie 1823, la Suceviţa, într-o familie de ţărani români. Tatăl său se numea Atanasie şi era pălimar la biserică, iar din 1840 a devenit vornic – un fel de primar – al Suceviţei. Pe mama sa a chemat-o Varvara şi era din satul Marginea, din apropiere. Numele de familie era Golembiovski, dar, fiind vorba de un român, probabil era o traducere în poloneză a termenului „porumbel”, traducere realizată după anexarea Bucovinei de către Imperiul Austriac. În poloneză, „golumb” înseamnă „porumbel”. Părintele Iraclie încă din tinereţe şi-a spus „Iraclie Porumbescu”. Abia la bătrâneţe, în 1881, a reuşit să poarte şi legal numele românesc de familie – Porumbescu.
În 1829, părinţii l-au încredinţat spre educaţie stareţului Ghenadie Platenchi, de la Mănăstirea Putna. Acesta îl şi botezase, pe când era călugăr la Mănăstirea Suceviţa. La Putna, a învăţat cântarea psaltică, între altele. Se poate spune despre el că şi-a început formarea între zidurile mănăstirii. A urmat apoi şcoala primară la Suceava şi a început Gimnaziul la Cernăuţi. Aici l-a întâlnit pe profesorul de limba română Aron Pumnul, care i-a fost al doilea mare dascăl, şi care a continuat formarea pe direcţiile începute de stareţul Ghenadie Platenchi. Alături de el, şi-a adâncit credinţa şi folosirea cu măiestrie a limbii române.
A terminat liceul la Liov, urmează acolo doi ani de filozofie, pe care îi va continua la Cernăuţi. Se poate spune că aici, la Cernăuţi, Părintele Iraclie şi-a definitivat perioada de formare, ca preot ortodox, cu o credinţă statornică şi vie, şi literat patriot – un român în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, între 1847 şi 1850, studiază la Institutul Teologic din Cernăuţi. În această perioadă, compune poezii patriotice, pe care le-a publică în ziarul „Zimbrul”, sub numele Porumbescu.
Tot acum, a fost secretar de redacţie la ziarului cernăuţean „Bucovina”, tipărit între anii 1848–1850 de familia Hurmuzachi. În casa acestora, tânărul Iraclie l-a cunoscut şi pe poetul Vasile Alecsandri, care l-a îndemnat să culeagă folclor din satele bucovinene.
Pe 20 august 1850, s-a căsătorit cu poloneza Emilia Clodniţchi, fiica pădurarului din Voievodeasa, care a trecut la ortodoxie. Cununia a avut loc în Biserica Înălţarea Sfintei Cruci din Volovăţ, ctitorie a Sfântului Ştefan cel Mare. Au avut nouă copii, dintre care şase au murit la vârste fragede. Ciprian a fost al doilea născut al familiei.
A fost hirotonit preot şi a slujit Şipotele Sucevei (în raionul Viniţa de astăzi), începând cu 1850. În această locuinţă s-a născut, pe 14 octombrie 1853, Ciprian Porumbescu, cel de-al doilea copil, din cei nouă, al lui Iraclie şi al Emiliei Porumbescu.
În 1856 a fost de faţă la deschiderea mormintelor domneşti din Mănăstirea Putna. A publicat o relatare deosebit de emoţionată, care arată iubirea sa pentru Sfântul Ştefan şi pentru poporul român.
În martie 1857, din cauza greco-catolicilor care erau pe punctul de a catoliciza satul Boian (astăzi în Ucraina), preotul Iraclie a fost trimis ca paroh acolo. Părintele Iraclie a slujit apoi la Stupca. Calităţile sale de păstor milostiv şi iubitor al săracilor s-au arătat într-un moment deosebit de greu. Astfel, în 1866, a fost o foamete cumplită, iar mulţi oameni au rămas în viaţă prin purtarea sa de grijă.
După moartea prematură a fiului Ciprian, în 1883, la doar 30 de ani, Părintele Iraclie s-a mutat ca paroh la Biserica de lemn din Frătăuţii Noi, unde a slujit între anii 1884–1896. Aici a fost, în acelaşi timp, şi învăţător. Pentru a-i sprijini pe locuitorii satului, a organizat cursuri de îndeletniciri casnice – de împletituri din nuiele, papură, paie şi pănuşi şi de apicultură –, aducând instructori de la Braşov şi procurând uneltele de lucru. A rămas în memoria oamenilor de acolo pentru energia sa rară şi pentru glasul „ca o limbă de clopot”: cântarea sa sonoră şi vocea sa puternică se auzeau din drum când făcea slujbă în biserică”.
Părintele Iraclie Porumbescu a trecut la cele veşnice pe 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani, şi a fost înmormântat în cimitirul de lângă bisericuţa de lemn din sat. În 1971, când s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, rămăşiţele sale pământeşti au fost reînhumate alături de cele ale fiului Ciprian Porumbescu, şi ale soţiei Emilia, la Stupca.
Iraclie Porumbescu şi revoluţiile – opera uitată
Un volum avându-l în centru pe Părintele Iraclie Porumbescu a fost publicat anul trecut la Editura Basilica a Patriarhiei Române.
Lucrarea este semnată de Adrian Lesenciuc, se numeşte „Iraclie Porumbescu şi revoluţiile – opera uitată” şi poate fi achiziţionată de aici.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 423, Ultimul acces: 2026-08-26 01:44:13

Timp total: 0.03s...

[]:1