Papa a vizitat un penitenciar de minori

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,49s...

Ştiri şi Evenimente

Papa a vizitat un penitenciar de minori

[2007-03-18]

În dimineaţa zilei de duminică, 18 martie 2007, Papa Benedict al XVI-lea a vizitat penitenciarul de minori Casal del Marmo de la periferia Romei, unde a celebrat Sfânta Liturghie, informează Radio Vatican. În prima sa vizită într-un penitenciar, Pontiful a întâlnit deţinuţi adolescenţi, cei mai mulţi străini şi marginalizaţi. Pontiful a fost primit, printre alţii, de Cardinalul Camillo Ruini, Vicarul general al Diecezei de Roma, şi pr. Gaetano Greco, capelanul închisorii. Din partea guvernului a fost prezent ministrul justiţiei, Clemente Mastella, însoţit de conducerea institutului penal şi rudele adolescenţilor.
Cuvintele: Acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit (Luca 15, 24), din parabola fiului risipitor, în centrul duminicii a patra din Postul Mare, au constituit firul unitar al predicii Papei Benedict al XVI-lea. Am venit cu bucurie să vă vizitez şi momentul cel mai important al întâlnirii este Sf. Liturghie, în care se reînnoieşte darul iubirii lui Dumnezeu, iubirea care ne aduce mângâiere şi pace, mai ales în momentele grele ale vieţii, le-a spus Papa celor aproximativ cincizeci de minori deţinuţi aici, dintre care unii sunt din România. Dar cât este de greu să iubeşti în mod serios, a observat Pontiful, explicându-le adolescenţilor din faţa lui, în mod familiar, parabola fiului risipitor, tocmai o pagină de familie.
Este vorba despre un tată şi doi fii care au însă două planuri de viaţă destul de diferite. Amândoi, a explicat Sfântul Părinte, trăiesc în pace şi bunăstare, dar cu toate acestea, o frământare lăuntrică îl cuprinde pe cel mai mic, care seamănă poate cel mai mult cu adolescenţii prezenţi. Dând glas gândurilor fiului mai mic, Papa a spus: Dar nu, viaţa este mai mult decât atât, trebuie să găsesc o altă viaţă în care să mă simt cu adevărat liber, să fac ceea ce îmi place, o viaţă liberă de orice disciplină, de normele poruncilor lui Dumnezeu, ale tatălui; aş vrea să fiu numai eu şi să am toată viaţa numai pentru mine, cu toate frumuseţile ei. Acum, este numai muncă. Şi astfel, se hotărăşte să ia partea lui de moştenire şi să plece într-o ţară îndepărtată, în căutarea unei schimbări şi la nivel interior, care crede că înseamnă libertate, adică să facă ceea ce vrea, ca să aibă o viaţă deplină.
Cu toate acestea, încet-încet începe să se plictisească şi aici, simte neliniştea unui gol interior, banii se termină şi din nou se află în rutina care nu îi mai oferă nici o satisfacţie: Începe astfel să se gândească dacă într-adevăr acesta era drumul vieţii: o libertate înţeleasă ca ceea ce vreau eu, o viaţă numai pentru mine, sau nu ar fi poate mai bună o viaţă trăită pentru alţii, în care să contribui la construirea lumii, la comunitatea umană.... În acest fel, a reluat Pontiful, începe un nou drum interior care îl conduce să revizuiască acest mod de gândire, un drum interior care începe să se vadă şi în afară. Tânărul se hotărăşte să ia viaţa de la capăt şi să se întoarcă la tatăl care, respectându-i libertatea, l-a lăsat să meargă ca să înveţe ce este viaţa şi ce este non-viaţa. Întoarcerea acasă stă sub semnul bucuriei. A înţeles că tocmai munca, smerenia, disciplina de fiecare zi creează adevărata sărbătoare şi adevărata libertate.
Ispitele vor veni din nou, a adăugat Papa, dar de acum tânărul a înţeles că o viaţă fără Dumnezeu nu merge, lipseşte esenţialul, lipseşte sensul adevărat de a fi om: Înţelege că poruncile lui Dumnezeu nu sunt o piedică pentru libertate şi pentru o viaţă frumoasă, ci indicatoarele drumului de străbătut pentru a găsi viaţa. Înţelege că munca, disciplina, dăruirea nu pentru sine ci pentru alţii lărgesc viaţa. Şi tocmai acest efort de angajare în muncă dă vieţii profunzime, pentru că în cele din urmă contribuim la creşterea acestei lumi care devine mai liberă şi mai frumoasă. Papa a mai subliniat că această pagină a Evangheliei ne ajută să înţelegem cine este cu adevărat Dumnezeu: este Tatăl milostiv care în Isus ne-a iubit dincolo de orice măsură, ne primeşte şi ne redă demnitatea de fii ai Săi. Această parabolă ne ajută să înţelegem şi cine este omul, imagine a lui Dumnezeu dar şi creatură slabă, expusă răului şi capabilă de a face binele.
Timpului Postului Mare, a subliniat Papa, este o ocazie de a ne decide să ne ridicăm şi să plecăm, să abandonăm păcatul şi să alegem întoarcerea la Dumnezeu. Să parcurgem împreună acest drum de eliberare interioară!. În partea a doua a vizitei, Papa a mers în Sala de Gimnastică: aici a salutat conducerea penitenciarului şi i-a ascultat pe tinerii deţinuţi. Fiecăruia dintre ei, care i-au prezentat mici roade ale activităţii lor - de lemnărie, ceramică şi pictură - Papa i-a răspuns personal, şi înainte de a le dărui îmbrăţişarea sa, i-a invitat să rămână în bucurie, chiar dacă sunt privaţi de libertate. Sfântul Părinte le-a şi încredinţat secretul pentru a trăi această bucurie: Este necesar ca Dumnezeu să ocupe întotdeauna primul loc în viaţa noastră!

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 673, Ultimul acces: 2026-05-12 19:34:21

Timp total: 0,49s...

[]:1