Fericirile sunt autoportretul lui Isus

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Fericirile sunt autoportretul lui Isus

[2007-03-16]

Evanghelia nu predică violenţa, nici slăbiciunea, ci blândeţea lui Isus care cucereşte inimile; fericirile Evangheliei sunt autoportretul lui Isus; la comportamentul Lui trebuie să ne raportăm pentru a înţelege ce înseamnă curăţia, blândeţea, umilinţa, şi nicidecum la interpretările sau comportamentul, uneori al creştinilor înşişi, din alte epoci şi adesea greşite: acestea sunt ideile din meditaţia părintelui Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, prezentată vineri dimineaţă la a doua predică de Postul Mare, în prezenţa Papei Benedict al XVI-lea şi a Curiei Romane. Tema predicii, informează Radio Vatican, a fost: Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul (Matei 5, 5).
Creştinii, a afirmat pr. Cantalamessa, este posibil să fi ieşit în decursul istoriei din brazda trasă de Cristos, dar izvorul, viaţa lui Isus în Evanghelie, este limpede. Aşadar nu trebuie ca intelectualii din vechime sau cei contemporani să ne explice raţiunile profunde ale mesajului creştin, nici nu se pot transfera în mod mecanic în plan fizic elementele spirituale prin care Isus se exprima în parabolele sale. Predicatorul pontifical a afirmat că viaţa lui Isus ne oferă nu numai o splendidă utopie etică ci realizarea ei practică: El este cel blând, cel smerit, persecutat, şi la El trebuie să privim pentru a înţelege rostul fericirilor. În tradiţia creştină, a continuat pr. Cantalamessa, blândeţea este adesea explicată în asociere cu alte două trăsături: răbdarea şi umilinţa. Evanghelia este dovada vie a modului în care Isus a fost răbdător şi umil prin excelenţă, până la mărturia supremă a Pătimirii, în timpul căreia nu a reacţionat cu mânie şi ameninţări la suferinţele îndurate.
Din evanghelii, lecturi succesive au evidenţiat caracterul docil, aproape pasiv, sau cel aparent coercitiv, forţa de constrângere, pierzând însă din vedere originalitatea lui Cristos. Pr. Cantalamessa a criticat mai întâi filosofia lui Nietzsche care a definit creştinismul o morală de sclavi, datorită presupusei slăbiciuni când întoarce şi celălalt obraz. Dar, a amintit pr. Cantalamessa, este sugestiv ceea ce afirmă poate unica voce care se mai opune lui Nietzsche, cea a filosofului francez René Girard: Cu o perspicacitate cu adevărat unică, pentru timpul său, el a surprins adevăratul nucleu al problemei: alternativa de neşters între păgânism şi creştinism. Păgânismul exaltă sacrificiul celui sărac în favoarea celui puternic şi a înaintării vieţii; creştinismul laudă sacrificiul celui puternic în beneficiul celui slab. Este greu să nu vedem o legătură obiectivă între propunerea lui Nietzsche şi programul hitlerist de eliminare a întregi grupuri umane pentru înaintarea civilizaţiei şi a purităţii rasei.
În cele din urmă, este încă o dată Isus însuşi cel care clarifică sensul adevăratei blândeţi. Cristos afirmă: Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima. Aici se decide adevărata blândeţe - a întărit pr. Cantalamessa. Inima omului, adesea teatru de gânduri violente, de procese cu uşile închise împotriva celor consideraţi adversari, este şi locul carităţii. Chiar şi atunci când modelul de referinţă pare peste puterile noastre: Există riscul de a rămâne descurajaţi când constatăm incapacitatea de a le practica în propria viaţă şi distanţa abisală dintre ideal şi practică. Trebuie să ne amintim că fericirile sunt autoportretul lui Isus. El le-a trăit pe toate şi în cel mai înalt grad; dar, şi aici este vestea cea bună, nu le-a trăit numai pentru sine, ci şi pentru noi toţi. Noi suntem chemaţi nu numai să imităm fericirile, ci şi să le însuşim. Răbdarea şi blândeţea sunt ca un veşmânt pe care Cristos ni l-a meritat şi cu care, în credinţă, ne putem îmbrăca, dar nu pentru a fi scutiţi de a le practica, ci ca să avem curajul de a ne apropia.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 745, Ultimul acces: 2026-08-16 10:20:26

Timp total: 0.03s...

[1]:1