În Cristos de la cap la picioare

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

În Cristos de la cap la picioare

[2007-03-14]

Calea Crucii

inspirată din scrierile
ep. Tonino Bello

Traducere şi realizare:
fr. Marius-Petru Bîlha

Rugăciune de început
Cenuşă pe cap şi apă pe picioare. Intre aceste două rituri se deznoadă drumul Postului Mare. Un drum aparent scurt, mai mult sau mai puţin de doi metri. Dar, în realitate, mult mai lung şi obositor, pentru că este vorba să porneşti de la capul propriu şi să ajungi la picioarele celorlalţi. Pentru a-l parcurge, nu ajunge timpul celor patruzeci de zile, de la miercurea cenuşii la joia sfântă. Avem nevoie de toată viaţa, dar timpul Postului Mare este un moment privilegiat.
Pocăinţa şi slujirea sunt cele două mari predici pe care Biserica le încredinţează cenuşii şi apei, mai mult decât cuvintelor. Nu este creştin care să nu fie sedus de fascinaţia acestor două predici. Celelalte, făcute de la amvon, poate se vor uita repede. Acestea, în schimb, nu, pentru că sunt exprimate prin simboluri, care vorbesc un limbaj care durează. Este dificil, de exemplu, să se substragi impactului cu acea cenuşă. Chiar dacă este foarte uşoară, coboară pe cap cu violenţa grindinii. Şi transformă într-o lovitură autetică acea rechemare peremptorie la unicul lucru care contează: "Converteşte-te şi crede în Evanghelie".
Cenuşă şi apă. Ingredinte primordiale de odată pentru spălarea rufelor. Dar, mai ales, simbolurile unei convertiri totale, care vrea să ne cuprindă de la cap până la picioare.

Să ne rugăm:
O, Tată, care ne-ai mântuit prin patima dureroasă şi prin învierea glorioasă a Fiului tău Isus Cristos, ajută-ne să medităm misterul pătimirii sale.
Iar, după ce vom fi venerat pe pământ imaginea lui Isus cel suferind, dă-ne să contemplăm în cer chipul său strălucind de glorie. El care fiind Dumnezeu, împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.

Staţiunea I
Isus este osândit la moarte

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Vouă, care nu valoraţi nimic în ochii oamenilor, dar care sunteţi mari înaintea ochilor lui Dumnezeu, vă spun: Curaj! Dumnezeu nu face diferenţă şi nu clasifică persoanele. Nu se lasă măgulit de cei care ştiu să vorbească mai bine. Nu întotdeauna, în faţa suspinelor pline de demnitate ale săracilor, dă întâietate cântului gregorian care răsună în biserici. Nu întotdeauna se lasă sedus de parfumul incensului, mai mult decât să-şi dea seama de mirosul urât care se ridică din subsolurile istoriei.

Ne rugăm, Doamne Isuse, pentru toţi "osândiţii" istoriei.

Staţiunea II
Isus ia Crucea grea pe umeri

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Am aşezat Crucea în rama înţelepciunii umane şi pe pânza sublimităţii cuvântului. Am pus-o cu cinste pe pereţii casei noastre, dar nu ne-am implantat-o în inimă. Atârnă de gâtul nostru, dar nu şi de alegerile noastre. Ne închinăm Crucii şi o incensăm în biserici, dar ne oprim la periferia logicii sale. Am izolat-o şi cu toate consideraţiile pe care le merită. Este un copac nobil care creşte pe pajişti îngrădite.

Ajută-ne, Doamne, să intrăm în logica Crucii.

Staţiunea III
Isus cade pentru prima oară

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

În pustiul postului şi al ispitei până pe muntele Calvar, pacea parcurge toate străzile pline de povârnişuri ale Postului Mare. Şi când soseşte la serpentinele Calvarului, nu caută deviaţii comode, dar se urcă până unde se află Crucea. Da, pacea înainte de a fi un punct de sosire, este un drum de parcurs. Ba mai mult, un drum în urcare. Asta înseamnă că are indicatoarele şi ritmurile sale. Încetinirile şi acceleraţiile sale. Poate chiar şi opririle sale.

Doamne, fă din noi instrumente vii al păcii tale!

Staţiunea IV
Isus o întâlneşte pe mama sa

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Nici un limbaj uman nu a fost atât de pregnant ca cel al Mariei. Făcut din monosilabe, repezi precum un da. Sau din şoapte, scurte precum un fiat, sau din încredere totală, precum un amen. Sau din reflexii biblice, cusute cu firul înţelepciunii antici, alimentată de tăceri fecunde. Maria, imaginea antiretoricii, nu pozează pentru nimeni. Nici măcar pentru Dumnezeul său.

Marie, Maica durerii, fă ca în da-ul nostru spus lui Dumnezeu să găsim dulceaţa renunţării.

Staţiunea V
Isus este ajutat de Simon din Cirene

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Dragostea pentru Cristos care nu are marca totalităţii este ambiguă. "Part-time"-ul nu este admisibil. Serviciul doar pentru câteva ore, în care pentru fiecare minut în plus cerem majorări de salariu, ca un muncitor care cere să fie plătit pentru prestaţia suplimentară, miroase a trafic de marfă. În concret, a ne îndrăgosti de Isus Cristos înseamnă a-l cunoaşte în profunzime, a fi familiari cu El, a asimila gândirea sa, a primi exigenţele radicale ale Evangheliei, fără a pretinde reduceri.

Ajută-ne, Doamne, să ne dăruim cu totul ţie, fără rezerve!

Staţiunea VI
Veronica şterge faţa lui Isus

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Iată-ne, Doamne, înaintea ta. Am umblat atâta că abia mai răsuflăm. Dar dacă ne simţim fără puteri, aceasta nu se datorează faptului că am parcurs un drum lung, dar, din păcate, deoarece foarte mulţi paşi i-am consumat pe cărările noastre şi nu pe ale tale. Am urmat căile strâmbe ale îndărătniciei noastre şi nu indicaţiile Cuvântului Tău.

Faţa ta, Doamne, o căutăm. Nu-ţi întorce faţa de la noi! Cuvântul tău să ne lumineze paşii!

Staţiunea VII
Isus cade a doua oară

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

A sta cu Isus înseamnă a pune Evanghelia în centrul vieţii noastre personale şi comunitare. Înseamnă a ne lăsa molipsiţi, fără de leac, de speranţa învierii. Înseamnă a înfrunta persecuţiile, durerea, până şi moartea, ştiind că vor veni acele zile în care "nu va mai fi nici jale, nici plânset" şi toate lacrimile de pe feţele oamenilor vor fi şterse.

Ne rugăm pentru cei persecutaţi, pentru cei în suferinţă.

Staţiunea VIII
Isus întâlneşte femeile din Ierusalim

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Curaj, frate care suferi. Nu te nelinişti tu care, printr-un necaz neaşteptat, îţi vezi bunurile tale sechestrate, proiectele tale în bucăţi, osteneala ta distrusă. Nu trage vâslele în barcă, tu care eşti obosit să mai lupţi şi ai acumulat deziluzii la nesfârşit. Nu te descuraja, frate sărac, care nu intri în calculele nimănui, care nu eşti crezut de lume şi care eşti constrâns ca în loc de pâine să înghiţi bucăţi de amărăciune. Curaj! Crucea ta, chiar dacă ar dura toată viaţa, este doar "o amplasare provizorie".

Ne rugăm pentru cei care plâng, pentru cei descurajaţi.

Staţiunea IX
Isus cade a treia oară

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Situaţia internaţională, exterminările, spectacolele foametei, defilează prin faţa ochilor noştri ca nişte şiroaie care nu se mai termină şi avem ispita să ne gândim că sunt situaţii fără ieşire. Conştiinţa noastră morală iese strivită din acest climat de durere. Este timpul teascului. Sufletul nostru se umflă din cauza neliniştilor. Mâhnirea ne cuprinde.

Ajută-ne, Doamne, ca să nu ne pierdem niciodată speranţa.

Staţiunea a X
Isus este dezbrăcat

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Cine stă la masa Euharistiei trebuie să-şi "depună îmbrăcămintea". Îmbrăcămintea profitului, a calculelor, a interesului personal pentru a-şi asuma nuditatea comuniunii; îmbrăcămintea bogăţiilor, a luxului, a risipei, a mentalităţii burgheze, pentru a se înveşmânta cu transparenţele modestiei şi ale simplităţii. Trebuie să abandonăm semnele puterii pentru a păstra puterea semnelor.

Ajută-ne, Doamne, să ne despuiem de logica lumii, pentru a ne îmbrăca cu iubire.

Staţiunea XI
Isus este răstignit pe Cruce

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Într-o zi, când veţi fi terminat să parcurgeţi drumul anevoios al Calvarului şi veţi fi experimentat ca şi Cristos agonia Crucii, se va sfâşia de sus până jos vălul care înfăşoară templul istoriei şi în sfârşit veţi şti că viaţa voastră nu a fost inutilă. Că durerea voastră a alimentat economia harului. Că martiriul vostru nu a fost ceva absurd, dar a îngroşat fluviul mântuirii ajungând până la cele mai îndepărtate colţuri ale pământului.

Ajută-ne, Doamne, să înţelegem că istoria noastră răstignită este impregnată de înviere.

Staţiunea XII
Isus moare pe Cruce

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

"De la amiază până la ora trei după-amiază". Iată malurile care delimitează fluviul lacrimilor umane. Iată canalele care comprimă în spaţii circumscrise toate suflările de moarte ale pământului. Iată limitele între care se consumă toate agoniile fiilor oamenilor. De la amiază până la trei după-amiază, numai atunci este permisă staţionarea pe Calvar. O permanenţă mai lungă va fi considerată abuzivă chiar şi de Dumnezeu. Crucea mea, a ta, crucile noastre sunt provizorii.

Ajută-ne, Doamne, să murim şi noi din iubire pentru iubirea ta şi astfel să trăim veşnic!

Staţiunea XIII
Isus este luat jos de pe Cruce

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Este adevărat că fiecare creştin trebuie să-şi accepte crucea sa, dar trebuie şi să scoată cuiele şi să dea jos de pe cruce pe toţi aceia care atârnă de ea. Suntem chemaţi astăzi la o angajare istorică fără precedent: "să dezlegăm lanţurile nedreptăţii, să rupem legăturile care subjugă, să eliberăm pe cei asupriţi".

Fii alături de noi, Doamne, şi dă-ne curaj în lupta împotriva nedreptăţii.

Staţiunea XIV
Isus este pus în mormânt

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm.
Căci prin sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea.

Să ne împăcăm cu bucuria. Învierea să învingă păcatul nostru, să sfărâme fricile noastre şi să ne facă să vedem aşa cum trebuie tristeţile, bolile, nedreptăţile, până şi moartea: să le vedem din perspectiva celei de-a treia zi. De aici, suferinţele lumii nu vor mai fi clipe grele de agonie, dar dureri ale naşterii. Iar stigmatele lăsate de cuiele mâinilor noastre vor fi găuri prin care vom întrezări încă de pe acum luminile unei lumi noi.

Ajută-ne, Doamne, să vedem dincolo de cruce, bucuria, dincolo de moarte, viaţa.

Rugăciune de încheiere

Vreau să-ţi mulţumesc, Doamne, pentru darul vieţii.
Am citit undeva că oamenii sunt îngeri,
dar numai cu o singură aripă;
Pot să zboare numai dacă rămân îmbrăţişaţi.
Câteodată în momentele de încredere totală,
îndrăznesc să gândesc, Doamne,
Că şi tu ai o singură aripă.
Cealaltă o ţii ascunsă.
Poate pentru a mă face să înţeleg
că tu nu vrei să zbori fără de mine.
Pentru aceasta mi-ai dăruit viaţa:
pentru ca eu să fiu colegul tău de zbor!

Învaţă-mă atunci să zbor împreună cu tine!
Deoarece a trăi viaţa
nu înseamnă "a-şi târî viaţa de azi pe mâine"
Nu înseamnă "a reacţiona cu violenţă".
Nu înseamnă "a roade încet din viaţă".
A trăi înseamnă a se abandona precum pescăruşul
în vâltoarea vântului.
A trăi înseamnă a gusta aventura libertăţii.
A trăi înseamnă a întinde aripa, unica aripă,
cu încrederea aceluia care ştie
ca are in zbor un partener mare ca Tine!

Iţi cer iertare pentru orice păcat împotriva vieţii.
Întâi de toate pentru vieţile ucise
înaintea de a vedea lumina zilei.
Sunt aripi frânte.
Sunt zboruri pe care le-ai plănuit să le faci
şi care ţi-au fost stăvilite.
Călătorii anulate pentru totdeauna!
Visuri întrerupte la răsăritul soarelui!

Iţi cer iertare, Doamne, şi pentru aripile
pe care nu le-am ajutat să se desfacă.
Pentru zborurile pe care nu am ştiut să le încurajez.
Pentru indiferenţa de care am dat dovadă
când l-am lăsat pe fratele meu nefericit
să se zvârcolească în curte cu aripa încâlcită,
el care era destinat să zboare în înălţimile cerului!
Iar tu l-ai aşteptat in zadar!

Ajută-mă acum să planez, Doamne,
Să zic clar şi răspicat că avortul
este o insultă gravă adusă fanteziei tale.
Este o crimă împotriva geniului tău.
Este scufundarea aurorei în adâncurile oceanului.
Este anti-geneza cea mai criminală.
Este diz-crearea cea mai dezolantă.
Dar ajută-mă să spun cu curaj
şi faptul că a aduce la viaţă nu e totul
Este necesară aducerea la lumină.
Şi că anti-paştele nu e doar avortul,
dar şi orice lipsă de primire, orice refuz!
Anti-paştele înseamnă a lăsa pe aproapele
în vestibolul melancolic al vieţii,
unde trăieşte din greu, unde doar vegetează.
Anti-paştele înseamnă a trece indiferenţi
pe lângă fratele nostru care a rămas cu aripa, unica aripă,
încâlcită greu în plasa mizeriei şi a singurătăţii
şi care a ajuns la convingerea
că nu mai este demn să zboare cu Tine.

Mai ales pentru acest frăţior nenorocos,
Dă-mi, Doamne, o aripă de rezervă!

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 807, Ultimul acces: 2026-08-16 10:09:06

Timp total: 0.08s...

[1]:1