© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,41s...
Atitudinea în fața nenorocirilor altora[2007-03-11]Astăzi este a treia duminică din Postul Mare, atât după calendarul liturgic răsăritean, cât și după cel apusean. Sfântul Părinte s-a întâlnit cu mii de credincioși pentru rugăciunea Angelus. Și ca de obicei, înaintea rugăciunii a ținut un scurt discurs, care a mers din nou pe marginea Evangheliei proclamate astăzi. Redăm cuvintele Papei Benedict în traducerea redacției române a Radio Vatican.Dragi frați și surori, Pagina Evangheliei lui Luca ce este proclamată în această a treia Duminică a Postului Mare reproduce comentariul lui Isus la două fapte de cronică. Prima: revolta unor galileeni, care fusese reprimată în sânge de către Pilat; a doua: prăbușirea unui turn la Ierusalim, care provocase optsprezece victime. Două evenimente tragice foarte diferite: unul cauzat de om, altul accidental. Potrivit mentalității timpului, lumea era înclinată să considere că nenorocirea s-ar fi abătut asupra victimelor din cauza vreunei grave vine a lor. Isus în schimb spune: Credeți voi că acei galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni?... Sau că cei optsprezece inși erau mai vinovați decât toți locuitorii Ierusalimului? (Luca 13,3.5). Iată, deci, punctul spre care Isus vrea să îi poarte pe ascultătorii săi: necesitatea convertirii. Nu o propune în termeni moralizatori, ci realiști, ca singurul răspuns adecvat la întâmplările care pun în criză certitudinile omenești. În fața anumitor nenorociri - avertizează Isus - nu ajută să arunci vina asupra victimelor. Adevărata înțelepciune este mai curând să ne lăsăm interpelați de caracterul precar al existenței și să ne asumăm o atitudine de responsabilitate: pocăință și îmbunătățirea vieții. Aceasta este înțelepciune, acesta este răspunsul cel mai efic ace în fața răului, la orice nivel, interpersonal, social și internațional. Cristos ne invită să răspundem răului înainte de toate printr-un examen de conștiință și prin angajarea în purificarea propriei vieți. Altcumva - spune El - vom pieri, vom pieri toți la fel. De fapt, persoanele și societățile care trăiesc fără să se pună niciodată în discuție au ca unic destin final ruina. Convertirea, în schimb, deși neferind de probleme și de nenorociri, permite să le înfrunți în mod diferit. Înainte de toate ajută la prevenirea răului, dezamorsând anumite amenințări ale lui. Și, în orice caz, permite să învingem răul cu binele, dacă nu întotdeauna pe planul faptelor - care uneori sunt independente de voința noastră - în mod cert pe cel spiritual. În sinteză: convertirea învinge răul în rădăcina lui care este păcatul, chiar dacă nu întotdeauna poate evita consecințele. Să o rugăm pe Maria Preasfântă care ne însoțește și ne susține în itinerarul Postului Mare să îl ajute pe fiecare creștin să descopere măreția - aș spune frumusețea - convertirii. Să ne ajute să înțelegem că a face pocăință și a îndrepta conduita proprie nu este simplu moralism, ci calea cea mai eficace pentru a te schimba în mai bine, pe tine însuți dar și societatea. Exprimă foarte bine aceasta o fericită maximă: A aprinde un chibrit valorează mai mult decât a blestema întunericul. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 700, Ultimul acces: 2026-05-10 13:20:45
|
Timp total: 0,41s...
[]:1
