Cutezanța pașnică a misionarilor creștini[2007-03-09]Pe drumurile misionarilor (On the Missionary Roads) este titlul cărții Cardinalului Josef Tomko, prefect al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor în perioada 1985-2001. Volumul a fost lansat miercuri, 7 martie 2007, la auditoriul Ioan Paul al II-lea al Universității Pontificale Urbaniana, în prezența multor personalități din lumea ecleziastică, diplomatică și academică, informează Radio Vatican. Între înalții prelați prezenți s-au numărat: Cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone; predecesorul său, Cardinalul Angelo Sodano; Cardinalul Giovanni Batista Re, prefectul Congregației pentru Episcopi.Despre complexitatea drumurilor misionarilor, cu dificultăți și riscuri, dar și cu bucurii și speranțe, a vorbit pentru Radio Vatican însuși autorul cărții. Cardinalul Josef Tomko a afirmat că între provocările misionare din zilele noastre Asia este pe primul loc, pentru că în această parte a lumii catolicii nu alcătuiesc nici măcar 0,5% din populație; apoi este necesară continuarea misiunilor în Africa. Teritorii de misiune sunt și anumite zone ale Europei, care au devenit un deșert din punct de vedere religios și spiritual și unde trebuie reluată evanghelizarea. Sunt de evanghelizat și așa-zisele `noi areopaguri`, cum ar fi - de exemplu - mass-media, căci mijloacele de comunicare în masă nu sunt doar de utilizat ci și de evanghelizat, cu un spirit nou. Avem apoi lumea culturii, a cercetării științifice, a drepturilor omului. Așadar, multe domenii au nevoie să fie pătrunse de Spiritul lui Cristos. Vorbind despre anii în care a fost prefect al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor, Cardinalul a spus: Au fost multe bucurii. De exemplu, celebrările pline de viață, de însuflețire din comunitățile africane, celebrări care durau chiar și patru ore, dar erau într-adevăr `fête de Dio`, cum spun francezii, adică sărbători dumnezeiești. Amărăciunea era dată de marea lipsă de misionari, mai ales în țările zonei Sahel. Am încă în minte un tânăr episcop din acea regiune care cerea persoane pentru o misiune abandonată; sau credincioșii care cereau preoți catolici; pe de altă parte erau puternicele presiuni din partea musulmanilor, care nu admiteau prezența misionarilor. Este o mare durere să nu poți răspunde unor asemenea cereri. Mă gândesc apoi la atâtea țări unde credincioșii noștri sunt oprimați, persecutați; chiar și în prezent sunt, anual, în medie, 25 de misionari martiri. Eu însumi am sfințit câțiva dintre episcopii care au cunoscut apoi martiriul. Aceasta este o mare durere sufletească dar, în același timp, și o mare speranță pentru că `sanguis martirum semen cristianorum`, adică `sângele martirilor este sămânța creștinilor`. Cardinalul Josef Tomko a mai arătat că Enciclica Redemptoris Missio a Papei Ioan Paul al II-lea este mai actuală ca oricând, chiar dacă au trecut mulți ani de când a fost publicată. Actualitatea sa iese la iveală încă din primul capitol, în care sunt invitate toate popoarele la a-și deschide porțile spre Cristos; apoi se insistă asupra îndatoririi - de la care nici un credincios nu se poate sustrage - de a-l vesti pe Cristos tuturor popoarelor. Enciclica `Redemptoris Missio` are o linie clară, armonioasă; conține și un îndemn adresat credincioșilor, care mie îmi place foarte mult, acela de a acționa cu pașnică cutezanță. Sunt două cuvinte care par să se contrazică, dar exprimă de fapt forța Bisericii și întreg dinamismul unei misiuni creștine. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 757, Ultimul acces: 2026-05-03 00:03:16
|
Timp total: 0,39s...
[]:1