Contrarul fericirii celor cu inima curata este ipocrizia

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,38s...

Ştiri şi Evenimente

Contrarul fericirii celor cu inima curată este ipocrizia

[2007-03-09]

În prima meditaţie pentru Postul Mare ţinută în dimineaţa zilei de vineri, 9 martie 2007, în Capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic, în prezenţa Papei Benedict al XVI-lea şi a Curiei Romane, predicatorul Casei Pontificale părintele capucin Raniero Cantalamessa a continuat reflecţia asupra fericirilor evanghelice începută în perioada Adventului, informează Radio Vatican. Oricine citeşte sau ascultă proclamaţia Fericiţi cei cu inima curată se gândeşte instinctiv la virtutea curăţiei, ca şi cum această fericire ar fi echivalentul pozitiv şi interiorizat al poruncii din Decalog: Să nu faci fapte necurate. Însă curăţia inimii - a observat predicatorul franciscan - nu indică, în gândirea lui Cristos, o virtute deosebită, ci o calitate ce trebuie să însoţească toate virtuţile. Contrarul său cel mai direct nu este prin urmare necurăţia, ci ipocrizia.
Făţărnicia, prefăcătoria este păcatul denunţat cu cea mai mare forţă de Dumnezeu în Biblie, doarece îl declasează pe Dumnezeu, îl pune pe locul al doilea, aşezând pe primul loc făpturile. A cultiva aparenţa mai mult decât inima, a avertizat părintele Cantalamessa, înseamnă a da mai multă importanţă omului decât lui Dumnezeu. Judecata lui Cristos asupra făţărniciei este fără apel: făţarnicii şi-au primit deja răsplata. O recompensă, a observat predicatorul pontifical, ce se dovedeşte iluzorie şi pe planul uman deoarece gloria fuge de cel care o urmăreşte şi îl urmăreşte pe cel care fuge de ea.
Cele trei direcţii în care a fost percepută de Părinţii Bisericii fericirea celor cu inima curată sunt interpretarea morală, interpretarea mistică şi cea ascetică. Interpretarea morală pune accentul pe rectitudinea intenţiei, interpretarea mistică pe vederea lui Dumnezeu, cea ascetică pe lupta împotriva patimilor trupeşti. În perspectivă morală fericirea celor cu inima curată este sinceritatea care se opune făţărniciei: constă, de fapt, în refuzul de a practica dreptatea înaintea oamenilor pentru a fi admiraţi. Fericirea este interpretată şi în funcţia contemplaţiei: trebuie purificată inima pentru a face din ea oglinda în care se reflectă chipul lui Dumnezeu. Interpretarea ascetică se referă la castitatea interioară a inimii: ea închide inima în faţa lucrurilor pământeşti şi a ademenirilor înşelătoare, în timp ce o deschide pentru cele cereşti şi pentru adevăr.
După exegeză, predicatorul Casei Pontificale a actualizat fericirea celor săraci cu duhul. Făţărnicia - a notat - este astăzi viciul cel mai difuz şi cel mai puţin mărturisit şi această tendinţă spre ipocrizie a crescut enorm de mult în cultura modernă dominată de mass-media, care face dificilă posibilitatea de a deosebi evenimentele reale de reprezentarea lor. Realitatea şi virtualitatea se confundă. Deseori se pune în relief importanţa socială şi culturală a fericirilor. Nu rar citim Fericiţi făcătorii de pace pe pancartele care însoţesc manifestaţiile pacifiştilor, iar fericirea celor blânzi care vor moşteni pământul este pe bună dreptate invocată în favoarea principiului non-violenţei, ca să nu mai vorbim apoi despre fericirea săracilor şi a celor prigoniţi pentru dreptate. Însă niciodată nu se vorbeşte despre relevanţa socială a fericirii celor curaţi cu inima care pare rezervată exclusiv sferei personale. Eu sunt convins, în schimb, - spune părintele Cantalamessa - că această fericire poate exercita astăzi o funcţie critică dintre cele mai necesare în societatea noastră.
Filozoful danez Kirkegaard a pus în lumină înstrăinarea ce rezultă din a trăi din pură exterioritate, din pură aparenţă, mereu şi numai înaintea oamenilor şi niciodată înaintea lui Dumnezeu şi a propriului eu. Chemarea la interioritate ce carcaterizează fericirea celor cu inima curată şi toată predica de pe munte este o invitaţie la a nu ne lăsa târâţi de acestă tendinţă care vrea să golească persoana reducând-o la imagine, la o mască, la un simulacru. Ar fi o contribuţie preţioasă pentru societate şi pentru comunitatea creştină - a spus în încheiere părintele Cantalamessa - dacă fericirea celor cu inima curată ne-ar ajuta să păstrăm trează în noi nostalgia inimii pentru o lume curată, adevărată, sinceră, fără ipocrizie, nici religioasă, nici laică; o lume în care faptele corespund cuvintelor, cuvintele corespund gândurilor iar gândurile omului, celor ale lui Dumnezeu.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 798, Ultimul acces: 2026-05-03 00:03:47

Timp total: 0,38s...

[]:1