De la inima la inima - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Știri > Arhivă Știri
Știri de azi
Știri Actuale
Arhivă Știri 2026
Arhivă Știri 2025
Arhivă Știri 2024
Arhivă Știri 2023
Arhivă Știri 2022
Arhivă Știri 2021
Arhivă Știri 2020
Arhivă Știri 2019
Arhivă Știri 2018
Arhivă Știri 2017
Arhivă Știri 2016
Arhivă Știri 2015
Arhivă Știri 2014
Arhivă Știri 2013
Arhivă Știri 2012
Arhivă Știri 2011
Arhivă Știri 2010
Arhivă Știri 2009
Arhivă Știri 2008
Arhivă Știri 2007
Arhivă Știri 2006
Arhivă Știri 2005
Top Toate Știrile
Top Știri Actuale
Știri necitite
Sugerați Știri
eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

De la inima la inima

[2007-03-09]
(Teodor Hutanu / AARC)
„Si a trecut inainte pe alaturi...” (Luca 10:31,32).
Iata un exercitiu simplu, dar incarcat de urmari binecuvantate: cand citim Biblia, sa ne asezam pe noi insine in rolul diferitelor personaje si sa ne imaginam cum am fi aratat noi insine, actionand ca unul sau ca altul dintre acestea. Sunt roluri pe care nici nu ne imaginam ca am putea sa le intruchipam prin modul nostru de a fi.
A fost tulburator sa aflu la sosirea acasa in acea zi de luni, ca fratele Iacob Coman suferise un serios accident de circulatie. Am telefonat imediat la spital, apoi la domiciliu, intreband; „Este adevarat? Este grav?...” M-am rugat si m-am linistit, incredintat ca fratele Iacob se va face bine. Nici prin gand nu mi-a trecut ca tocmai eu as putea fi cel care a trecut pe alaturi.
Sambata, am fost si mai tulburat, intalnind personal pe fratele Iacob. Nu starea sanatatii sale a fost cauza, ci starea mea sufleteasca. De la amvonul patului in care astepta insanatosirea, fratele Iacob imi spune calm o parabola. „Se facea ca, putin dupa nefericitul impact petrecut pe sosea, in timp ce asteptam in masina avariata sosirea autoritatilor rutiere, fratele Hutanu a trecut pe acolo, l-am vazut si i-am facut semn cu mana, iar el a mers mai departe...!” Ce imaginatie...! De ce s-o fi gandit chiar la mine in acele momente...?!
Apoi am aflat aplicatia. In acea dimineata eu alergam cu masina chiar pe acel drum catre Bucuresti. Am ajuns la timp la „slujba”, dar... trecusem pe alaturi. Pe langa fratele meu, cazut intre fiarele unui fost autoturism. Nici acum, cand ma gandesc ca eu am fost cel care a trecut pe alaturi, nu imi pot opri tulburarea. De fapt, nici nu doresc sa scap de o asemenea cutremurare sufleteasca. M-am vazut dintr-odata in Ziua judecatii. Eram, desigur, la stanga, pentru ca Domnul Isus a fost ignorat de mine.
M-am umplut de ganduri, mi-am reamintit scena epavelor auto de pe traseu, insa nici un argument nu poate stinge focul auto-acuzarii. Supravietuitorul mi-a oferit ajutor teologic si logic, pentru a diminua framantarea mea. Cert este ca impactul descoperirii ma accidentase si pe mine. Stiu ca mai am har, de vreme ce insusi cel accidentat imi spunea: „Acum, predicatorul Hutanu are la dispozitie o ilustratie originala, personala!”
Ziua judecatii va aduce multe surprize. Nu e de mirare ca am intrebat mirat: „Cand am trecut eu pe alaturi?...” Daca ne punem acum aceasta intrebare, este posibil sa nu mai fie nevoie s-o rostim atunci. Am invatat lectia: nu voi mai trece pe alaturi, oricate argumente as avea sa imi continui drumul.
Sanatate, frate Iacob! Multumesc pentru ilustratie! Domnul sa ne dea tuturor sanatate – mie si oricui ar fi tentat sa faca la fel! Ca sa nu mai trecem pe alaturi. Pentru ca ori de cate ori facem lucrul acesta, Domnului Isus i-L facem!
teodorhutanu@adventist.ro

Sursa: www.InterCer.ro

Contor Accesări: 837, Ultimul acces: 2026-05-12 02:34:01