© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.06s...
Duminicile din Postul Mare[2007-02-28]AMVON.Pr. prof. dr. Ovidiu Moceanu Duminicile din Postul Mare sunt trepte duhovnicești în urcușul nostru către Golgota, așa cum erau ele odinioară pentru catehumeni, adică aceia care se pregăteau să fie botezați în Legea lui Hristos. Numai astfel, urcând în cunoașterea jertfei lui Hristos și a semnificațiilor mântuitoare ale Sfintelor Patimi, pătrundem taina Crucii și a Învierii, a biruinței asupra morții. E prima dimensiune a duminicilor din Postul Mare, în care se descoperă legătura dintre botez și post (1), ca moarte și înviere cu Hristos pentru restaurarea firii omenești. Întreaga organizare liturgică a Postului Mare reflectă adevărul din cuvintele Sf. Apostol Pavel: Oare nu știți că toți câți în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am îmbrăcat? Așadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, așa și noi să umblăm întru înnoirea vieții; căci dacă una cu El ne-am făcut prin asemănarea morții Lui, atunci una vom fi și prin aceea a învierii Lui (Romani 6, 3-5). Cu timpul, s-a adăugat și o dimensiune istorică, legată, cum spunea și Alexander Schmemann (2), de anumite evenimente, unele cu consecințe foarte importante asupra vieții Bisericii. Prima Duminică se numește a Ortodoxiei pentru că aduce aminte de victoria împotriva iconoclaștilor. După frământări de mai bine de un secol, Sinodul de la Constantinopol din 11 martie 843, întrunit la inițiativa împărătesei Teodora și a patriarhului Metodie, a restabilit o dată pentru totdeauna cultul icoanelor rostind anatema împotriva tuturor iconoclaștilor. Decizia sinodală prevedea ca în fiecare an să se citească hotărârea respectivă în toate bisericile în prima duminică din postul Sf. Paști, ca un avertisment pentru cei care ar mai fi tentați să se ridice impotriva cinstirii icoanelor. A doua duminică este a Sf. Grigorie Palama (sec. al XIV-lea), pentru că se cinstește biruința sa în lupta pentru apărarea dreptei credințe în ce privește energiile necreate. Duminica Sfintei Cruci, a treia, s-a rânduit ca să își aducă aminte creștinii de semnul biruinței asupra morții, de Pomul vieții, de arma împotriva diavolului, de semnul Fiului Omului, care se va arăta pe cer la a doua venire, într-un moment în care creștinii se află la jumătatea drumului lor duhovnicesc, adică la jumătatea Postului Mare, așa cum Sf. Cruce se află la răspântii de drum și îi încurajează pe călători să meargă mai departe. Cu Duminica următoare, a Sfântului Ioan Scărarul (autorul cărții Scara), un îndrumător neîntrecut al vieții ascetice, suntem chemați să luăm aminte la nevoitorii din pustie care au ajuns la măsura desăvârșirii. Ei ne arată calea cea strâmtă, pe care putem merge, oricât de păcătoși am fi, dacă vom fi tot atât de hotărâți în a-L urma pe Hristos, cum s-a dovedit cuvioasa Maria Egipteanca, pomenită în Duminica a cincea. Apoi ne vom pune întrebarea: Suntem pregătiți să-L primim pe Mântuitorul nostru, în Duminica Floriilor, cu darurile duhovnicești ale Postului Mare sau, după entuziasmul primirii Sale cu flori de finic în Ierusalimul sufletului, ne vom întoarce și, peste doar câteva zile, slabi în credință, versatili, influențabili, vom uita de toate și, când vom auzi Răstignește-L! Răstignește-L! Răstignește-L!, vom tăcea ca niște lași? Să nu fie! În tot timpul Postului Mare, în tot locul și în tot timpul, să avem în minte o rugăciune specifică, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin! Note: 1. Așa cum arată Ieromonahul Makarios Simonopetritul (Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Ed. Deisis, Sibiu, 2000), Postul Paștilor este de inspirație baptismală, în sensul că aceia care urmau să se boteze posteau 40 de zile, pe lângă faptul că urmau cuvenita catehizare. Timpul cel mai potrivit pentru botez era noaptea Învierii. A devenit apoi o practică obișnuită postirea de 40 de zile înaintea Sf. Paști. 2. V. Postul cel Mare, Ed. Doris, 1998. Sursa: www.RevistaMurmur.info Contor Accesări: 819, Ultimul acces: 2026-08-13 16:35:24
|
Timp total: 0.07s...
[]:1
