Suntem chemaţi să fim biruitori asupra patimilor, spun ierarhii români în Pastorala din Duminica Ortodoxiei[2021-03-18]de Iulian DumitraşcuÎn mesajul pastoral transmis cu ocazia Duminicii I din Postul Mare, numită şi Duminica Ortodoxiei, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au spus că sărbătoarea este o chemare la biruinţă. „Prin Duminica Ortodoxiei sau a Biruinţei Dreptei Credinţe suntem chemaţi şi noi să fim biruitori, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, asupra patimilor lăcomiei, trufiei sau mândriei din noi, care ne pândesc mereu, punând în locul acestora virtuţile smereniei şi ale iubirii milostive faţă de oamenii din jurul nostru, pentru a redescoperi în ei chipul lui Hristos cel smerit”. Ierarhii prezintă contextul istoric în care a fost stabilită Duminica Ortodoxiei, amintind de prima şi cea de-a doua perioadă iconoclastă. Ei au mai explicat ce reprezintă cinstirea sfintelor icoane şi cum să ne mărturisim credinţa. S-a reamintit că 2021, proclamat Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor, oferă „prilejul de a manifesta mai intens dragostea şi dorul pentru fraţii români din afara graniţelor ţării, dar şi ocazia de a arăta grija pentru cei trecuţi din această viaţă”. Membrii Sfântului Sinod le urează tuturor credincioşilor ortodocşi români „post binecuvântat, cu mult spor şi folos duhovnicesc”. Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2021 Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române, Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi, părinteşti binecuvântări! Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Preacuvioase maici, Iubiţi credincioşi şi credincioase, Dăm slavă lui Dumnezeu Cel în Treime închinat, pentru că, în pofida tuturor încercărilor şi ispitelor prin care a trecut şi trece umanitatea întreagă, ne-a învrednicit şi în acest an să păşim pe calea pocăinţei, începând „călătoria virtuţilor […] încingându-ne cu nevoinţa cea bună a postului”[1], pentru „a vedea preacinstitele Pătimiri ale lui Hristos Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne”.[2] Duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei, prim popas în călătoria duhovnicească a Marelui Post, a fost instituită de Sfântul Patriarh Metodie al Constantinopolului, în urma Sinodului local de la Constantinopol din11 martie 843, care a consfinţit oficial proclamarea definitivă a cinstirii sfintelor icoane.[3] Această proclamare dogmatică vine însă în urma unei crize îndelungate, întinsă de-a lungul secolelor al VIII-lea şi al IX-lea. Ea s-a manifestat prin lupta împotriva icoanelor şi a cinstitorilor lor, fiind numită, din această cauză, criza iconoclastă sau iconoclasm. Tulburările generate de criza iconoclastă s-au manifestat pe parcursul a două perioade, marcate de multe prigoane ale împăraţilor bizantini împotriva icoanelor, dar şi de o puternică rezistenţă prin străluciţi teologi şi oameni sfinţi, apărători şi cinstitori ai sfintelor icoane. Aceştia din urmă, luminaţi de Duhul Sfânt, au descoperit tuturor valoarea teologică, liturgică şi catehetică a icoanei în viaţa Bisericii şi a creştinului care cultivă comuniunea cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui. În prima perioadă a războiului contra icoanelor (730-787), remarcăm între apărătorii Ortodoxiei pe Sfântul Patriarh Gherman I al Constantinopolului (715-730) şi pe Sfântul Ioan Damaschin (675-749). Cel dintâi a dat prima mărturie a Ortodoxiei împotriva iconoclasmului, afirmând că tradiţia reprezentării în icoană a Domnului Iisus Hristos decurge din teofania Sa văzută, adică din întruparea, viaţa în trup, pătimirile şi moartea Sa mântuitoare.[4] La rândul său, Sfântul Cuvios Ioan Damaschin a reuşit să rezume admirabil învăţătura ortodoxă despre icoane, prin cele trei tratate ale sale despre icoane. În acest sens, el spune: În vremurile dinainte, Dumnezeu, fără trup sau formă, nu putea fi înfăţişat în niciun chip (în icoană). Dar astăzi, deoarece Dumnezeu S-a arătat în trup şi a trăit printre oameni, eu pot înfăţişa ceea ce este văzut în Dumnezeu. Eu nu cinstesc materia, ci Îl cinstesc pe Creatorul materiei, Care S-a făcut materie pentru mine, Care a luat asupră-Şi viaţa în trup şi Care, prin materie, a săvârşit mântuirea mea.[5] Prima perioadă iconoclastă se încheie cu Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din anul 787, iniţiat de Sfânta Împărăteasă Irina, în cadrul căruia a fost exprimată precis distincţia clară şi neechivocă dintre venerarea sau cinstirea relativă a icoanei şi adorarea care se cuvine numai lui Dumnezeu. Cea de-a doua perioadă iconoclastă a izbucnit sub domnia secularizantă a împăratului iconoclast Leon al V-lea Armeanul (813-820) şi a durat până în anul 843. Însă Dumnezeu a rânduit şi acum oameni minunaţi, sfinţi, precum Sfântul Cuvios Teodor Studitul (759-826) şi Sfântul Patriarh Nichifor Mărturisitorul al Constantinopolului (806-828). Sfântul Cuvios Teodor Studitul justifică practica zugrăvirii icoanei Domnului Iisus Hristos pe temeiul întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu. Astfel, icoana Domnului Hristos este nu doar chipul omului Iisus din Nazaret, ci este chipul Ipostasului unic al Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, pentru mântuirea oamenilor. A doua perioadă a crizei iconoclaste se încheie în timpul Sfintei Împărătese Teodora[6] şi a Sfântului Patriarh Metodie al Constantinopolului, prin restabilirea cultului sfintelor icoane la Sinodul local întrunit la Constantinopol în anul 843. Acum se reafirmă hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787 şi se condamnă definitiv iconoclasmul dimpreună cu toate ereziile de până atunci. Datorită faptului că lucrările Sinodului din anul 843 s-au încheiat în sâmbăta dinaintea primei Duminici a Postului Mare (11 martie), documentul oficial, numit Synodiconul Ortodoxiei, a fost citit solemn în ziua următoare, în Duminica întâi a Postului. De atunci s-a luat hotărârea ca în fiecare an, începând cu anul 843, în prima Duminică a Sfântului şi Marelui Post, numită Duminica Ortodoxiei, să fie celebrat Triumful sau Biruinţa Ortodoxiei în întreaga lume ortodoxă. Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, Cinstirea sfintelor icoane, aşa cum a fost stabilită de Sfinţii Părinţi în Sfintele Sinoade, este un act de mărturisire a adevărului Întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu, un act de comuniune cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui, dar şi un îndemn la viaţă sfântă şi la fapte ale iubirii milostive în orice loc şi în orice vreme. Pentru mărturisirea credinţei ortodoxe, suntem datori să ne curăţim mintea, să ne despătimim şi să săvârşim fapta cea bună şi dreaptă, să ne înnoim şi să ne luminăm cu virtuţile, luând aminte la cuvintele Sfântului Apostol Iacov: „credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2, 17). În acest fel, înaintăm spre asemănarea cu Chipul lui Dumnezeu Cel Sfânt, la îndumnezeirea prin har, despre care Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm”.[7] Prin sărbătoarea de astăzi, Duminica Ortodoxiei sau a Biruinţei Dreptei Credinţe, suntem chemaţi şi noi să fim biruitori, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, asupra patimilor lăcomiei, trufiei sau mândriei din noi, care ne pândesc mereu, punând în locul acestora virtuţile smereniei şi ale iubirii milostive faţă de oamenii din jurul nostru, pentru a redescoperi în ei chipul lui Hristos cel smerit. Dreptmăritori creştini, Anul 2021, proclamat de Sfântul Sinod drept Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor, oferă prilejul de a manifesta mai intens dragostea şi dorul pentru fraţii români din afara graniţelor ţării, dar şi ocazia de a arăta grija pentru cei trecuţi din această viaţă. În acest context, reamintim că în anul 2021 se împlinesc 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, eveniment misionar şi cultural care a avut loc în anul 1871 la Mănăstirea Putna, iniţiat de poetul Mihai Eminescu şi care s-a bucurat de participarea unor personalităţi precum scriitorul Ioan Slavici sau istoricul Alexandru D. Xenopol. Împlinirea unui secol şi jumătate de la acest eveniment va fi marcată şi în acest an la ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, în ziua de 15 august, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în scopul afirmării şi consolidării unităţii românilor din ţară şi din afara graniţelor şi pentru întărirea legăturilor frăţeşti, a comuniunii de iubire şi a împreună lucrării spre binele comun al poporului român. Totodată, în vederea cultivării recunoştinţei şi a iubirii faţă de cei trecuţi la Domnul, este datoria morală a fiecărui creştin ortodox de a pomeni la rugăciunea particulară, la Sfânta Liturghie şi la celelalte sfinte slujbe pe cei care nu mai sunt printre noi, de a le cinsti memoria şi de a ne aduce aminte de faptele lor bune, precum şi de a îngriji şi înfrumuseţa mormintele lor, dar şi monumentele eroilor români. De asemenea, potrivit tradiţiei statornicite de Biserica noastră, în Duminica Ortodoxiei se iniţiază colecta pentru Fondul Central Misionar, prin care sunt ajutate în mod special comunităţile parohiale din ţară şi de peste hotare aflate în dificultate şi sunt susţinute activităţile social-filantropice şi educaţionale prin care se păstrează identitatea spirituală şi culturală a creştinilor ortodocşi români. Dărnicia, deschiderea cu generozitate spre cei aflaţi în nevoi, reprezintă un chip luminos al vieţii creştine, al unei persoane, al unei comunităţi şi al unui neam întreg. De-a lungul istoriei, românul creştin ortodox a învăţat că numai dăruind va dobândi, ceea ce l-a determinat ca din puţinul lui să dăruiască şi celor lipsiţi, pentru ca şi el să fie ajutat în momente de grea încercare. Astfel, bunătatea şi dărnicia de care au dat mereu dovadă strămoşii şi părinţii noştri a devenit pentru popor un prilej binecuvântat de a spori spiritual în credinţă şi fapte bune, de a păstra o legătură puternică de frăţietate cu românii aflaţi printre străini, dar şi de a păstra numele de buni creştini, arătând că iubirea faţă de Dumnezeu se împleteşte frumos cu iubirea faţă de semeni. Avem convingerea şi speranţa că şi în acest an veţi răspunde cu dărnicie creştină chemării de ajutorare a celor aflaţi în nevoi, contribuind la continuarea lucrării misionare şi social-filantropice a Bisericii, spre folosul credincioşilor ortodocşi români de pretutindeni. Dorindu-vă să aveţi parte de post binecuvântat, cu mult spor şi folos duhovnicesc, vă îmbrăţişăm cu binecuvântare sfântă: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13). Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române † Daniel Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române † Teofan Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei † Andrei Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului † Ioan Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului † Iosif Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale † Nicolae Arhiepiscopul ortodox român al Statelor Unite ale Americii şi Mitropolitul ortodox român al celor două Americi † Teodosie Arhiepiscopul Tomisului † Irineu Arhiepiscopul Alba Iuliei † Ioachim Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului † Ciprian Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei † Timotei Arhiepiscopul Aradului † Lucian Episcopul Caransebeşului † Iustin Episcopul ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului † Antonie Episcopul de Bălţi † Vincenţiu Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor † Galaction Episcopul Alexandriei şi Teleormanului † Sebastian Episcopul Slatinei şi Romanaţilor † Petroniu Episcopul Sălajului † Daniil Episcopul Daciei Felix † Siluan Episcopul ortodox român al Italiei † Macarie Episcopul ortodox român al Europei de Nord † Ioan Casian Episcopul ortodox român al Canadei † Ieronim Sinaitul Episcop-vicar patriarhal † Nichifor Botoşăneanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor † Benedict Bistriţeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului † Marc Nemţeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale † Damaschin Dorneanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor † Timotei Sătmăreanul Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului † Atanasie de Bogdania Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei † Laurenţiu Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului † Irineu Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei † Petru Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor † Serafim Arhiepiscopul ortodox român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord † Nifon Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviştei † Calinic Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor † Varsanufie Arhiepiscopul Râmnicului † Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului † Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos † Ignatie Episcopul Huşilor † Sofronie Episcopul ortodox român al Oradiei † Nicodim Episcopul Severinului şi Strehaiei † Veniamin Episcopul Basarabiei de Sud † Andrei Episcopul Covasnei şi Harghitei † Ambrozie Episcopul Giurgiului † Visarion Episcopul Tulcii † Gurie Episcopul Devei şi Hunedoarei † Siluan Episcopul ortodox român al Ungariei † Timotei Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei † Mihail Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande † Varlaam Ploieşteanul Episcop-vicar patriarhal † Timotei Prahoveanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor † Ilarion Făgărăşanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului † Paisie Lugojeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei † Sofian Braşoveanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului † Emilian Crişanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului † Nestor Hunedoreanul Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei şi Hunedoarei † Teofil de Iberia Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei Note: [1] Triodul, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 110. [2] Triodul, p. 111. [3] În ziua de 11 martie se face pomenirea Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, mare apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite. [4] John Meyendorff, Teologia Bizantină. Tendinţe istorice şi teme doctrinare, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, p. 64. [5] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate împotriva iconoclaştilor, trad. pr. Dumitru Fecioru, EIBMO, Bucureşti, 2016, pp. 65-66. [6] În insula Kerkyra (Corfu), cunoscut loc de pelerinaj datorită prezenţei moaştelor Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei Taumaturgul, mare apărător al dogmei Preasfintei Treimi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), prin celebrul argument al cărămizii descompuse, prin rugăciunile sfântului, în cele trei elemente constitutive, focul, pământul şi apa, sfinte moaşte aşezate în biserica închinată marelui făcător de minuni, în Catedrala Mitropolitană din limanul insulei se află, spre închinare, în faţa tâmplei Sfântului Altar, sfintele moaşte întregi, neputrezite, ca şi cele ale Sfântului Spiridon, ale Sfintei Împărătese Teodora, Apărătoare a Sfintei Ortodoxii. [7] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârşire, către monahul Olimpiu, în Sf. Grigorie de Nyssa, Scrieri II, în coll. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, nr. 30 – seria veche, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982, pp. 467-468. Descarcă Pastorala în format PDF! Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 625, Ultimul acces: 2026-10-01 10:37:31
|
Timp total: 0.15s...
[]:1