#NuVăTemeţi: Frica, de la virtute la boală - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

#NuVăTemeţi: Frica, de la virtute la boală

[2021-03-17]
de Sorin Ioniţe

Am legat seria noastră de meditaţii edificatoare în Postul Sfintelor Paşti de primele cuvinte ale Mântuitorului după Înviere: „Nu vă temeţi!”. Pentru a înţelege mai bine conceptul de frică ne-am făcut curaj să redeschidem „Terapeutica bolilor spirituale”, scrisă de Jean-Claude Larchet, o lucrare vastă despre arhitectura atât de complexă a sufletului nostru.
Frica – virtute
Frica este întâi naturală, arată teologul citat. Dumnezeu a pus-o în om ca instinct de conservare, dar şi să îl ajute pe acesta în relaţia cu El.
Jean-Claude Larchet prezintă două feluri de frică „bună”: (1.) „Forţa care îl ţine pe om lipit de fiinţa însăşi şi care îl face să se teamă de a nu-şi pierde sufletul şi trupul” (2.) „Frica de Dumnezeu”, care „pe o primă treaptă este frica de pedeapsa dumnezeiască, iar pe cea mai înaltă treaptă se arată ca frica de a nu fi despărţit de Dumnezeu”.
Primul fel de frică „bună” „se manifestă în particular ca frică de moarte, tendinţă firească de vreme ce Creatorul ne-a dăruit viaţă pentru că noi s-o păstrăm, iar stricăciunea şi moartea sunt fenomene contrare firii”.
Frica de Dumnezeu, explică teologul, este firesc legată de prima pentru că „omul care-şi iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să nu le piardă, dacă ştie care este natura lor adevărată, nu poate decât să se teamă de despărţirea de Dumnezeu – obârşia şi scopul lor, din Care au izvorât şi spre care se îndreaptă”.
„Omul care înţelege temeiul real al existenţei sale nu se teme atât de pierderea vieţii sale biologice, cât de pierderea vieţii celei în Dumnezeu”.
Acest fel de frică firească este o virtute pe care Adam a avut-o în starea sa primordială. „Într-adevăr, Adam era sortit să devină nemuritor prin har, dar putea să şi moară, din cauza liberului său arbitru, dacă s-ar fi opus prin acesta voinţei lui Dumnezeu”. De aceea, Dumnezeu i-a zis: „Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facere 2:17).
„Frica de a nu muri, ca şi de a nu fi despărţit de Dumnezeu, a fost unul dintre mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta să-I păzească porunca şi să se ferească de urmările călcării ei”.
Frica – patimă
Frica devine de la un anumit punct contrară firii, devine patimă, adică boală a sufletului. Larchet subliniază că acest tip de frică este urmare a păcatului strămoşesc şi „se manifestă întotdeauna ca aversiune a omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distruge existenţa, dar în cazul acesta nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu, ci de existenţa sa de fiinţă căzută, de care se alipeşte prin filautie (iubirea egoistă de sine)”.
„Ea vine din faptul că omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia – care-l făcea să rămână fidel fiinţei sale autentice şi să-L iubească pe Dumnezeu, acum fiindu-i frică să nu-şi piardă fiinţă lui cea căzută şi să nu se afle despărţit de lumea aceasta, să nu-şi piardă viaţă dusă în chip pătimaş şi toate plăcerile ei. În loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa după duh, omul începe să se teamă de tot ceea ce-i primejduieşte existenţa trupească şi desfătările pe care le culege din ea”.
„Frica de Dumnezeu şi frica ‹lumească› nu sunt două atitudini deosebite prin natura lor, ci sunt una şi aceeaşi atitudine fundamentală a omului, însă îndreptată spre ţeluri diferite”, sintetizează Larchet.
De unde frica?
Naşterea şi dezvoltarea fricii nefireşti în suflet poate fi legată de alte patimi ca mândria sau trândăvia.
Sf. Ioan Scărarul: „Sufletul mândru este robul fricii laşe, pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de umbre”.
Sf. Ioan Gură de Aur: „Cel care vieţuieşte în păcat este întotdeauna temător; şi după cum cei care au de străbătut un drum într-o noapte întunecată şi fără lună tremură de frică, cu toate că nu-l ameninţă nimeni şi nimic, tot aşa păcătoşii se tem tot timpul; chiar şi atunci când nu-i mustră nimeni, conştiinţa lor încărcată îi face să se sperie de orice lucru, să se ferească de toţi şi toate să li se pară înfricoşătoare şi înspăimântătoare, nefiind nimic care să nu-i umple de nelinişte”.
Frica de nereuşită
Pusilanimitatea, un termen atât greu de pronunţat sau de reţinut, dar foarte uşor de înţeles. Este o formă a fricii pe care Sfântul Ioan Damaschinul a definit-o drept „frica de a nu izbuti sau frica de nereuşită”, aflăm de la Jean-Claude Larchet.
Frica de nereuşită este un semn al lipsei de credinţă, atrage atenţia terapeutul. „A fi lipsit de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu”
„Adesea, omul se teme să acţioneze pentru că este dominat de propria sa imaginaţie. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie este, ca în cazul tuturor formelor de frică, subliniată des de Sfinţii Părinţi. Şi în acest caz, imaginaţia nu face decât să deformeze realitatea, prezentând acţiunea pe care o are omul de îndeplinit ca foarte grea, plină de primejdie sau cu totul imposibilă, în timp ce, în mod obiectiv, ea nu este deloc aşa”.
„Nu vă temeţi!” Apelaţi la ajutor
Reflectând la cele spuse de Larchet, să conştientizăm că „în frică, Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii, ca sens şi centru al existenţei; El este negat, ignorat, respins ca proniator şi păzitor plin de bunătate al fiecărei făpturi. Frica vădeşte amăgirea în care a căzut omul crezând că a fost părăsit şi socotind că nu poate sau că nu trebuie să se bazeze decât pe propriile lui puteri, fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu”.
Aşadar, „Nu vă temeţi!”.
Trăim vremuri dificile care pentru toţi înseamnă confruntarea cu temeri de tot felul. Dacă suferi, nu sta în suferinţa ta. Adresează-te celor dragi, spune-i duhovnicului. În funcţie de intensitatea problemelor cu care te confrunţi un specialist în psihoterapie îţi va fi de ajutor.
*Notă: Informaţii preluate din volumul „Terapeutica bolilor spirituale”, de Jean-Claude Larchet, Editura Sophia, 2012.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 663, Ultimul acces: 2026-09-26 22:38:03