© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Postul Mare este o călătorie de la sclavie la libertate[2021-02-17]Cele 40 de zile din Postul Mare sunt o oportunitate de a trece de la sclavia păcatului la libertatea găsită în reconcilierea cu Dumnezeu, a spus Papa Francisc în Miercurea Cenuşii. „Călătoria Postului Mare este un exod de la sclavie la libertate”, a afirmat el pe 17 februarie. „Aceste patruzeci de zile corespund celor patruzeci de ani în care poporul lui Dumnezeu a călătorit prin deşert pentru a se întoarce în patria lor!” Israeliţii au avut multe ispite în cei 40 de ani în care au rătăcit în deşert şi „aşa este şi pentru noi”, a adăugat Sfântul Părinte. „Călătoria noastră înapoi la Dumnezeu este blocată de ataşamentele noastre nesănătoase, împiedicată de capcanele seducătoare ale păcatelor noastre, de falsa siguranţă a banilor şi a aparenţelor, de paralizia nemulţumirilor noastre”. „Pentru a începe această călătorie, trebuie să desfiinţăm aceste iluzii.”Pentru a marca începutul Postului Mare, Papa Francisc a celebrat Liturghia pe Altarul Catedrei din Bazilica San Pietro, cu aproximativ 50 de Cardinali şi aproximativ 100 de oameni. Tradiţia papală este să se celebreze Liturghia din Miercurea Cenuşii la Bazilica Santa Sabina de pe Colina Aventină din Roma, după o scurtă procesiune de la biserica Sf. Anselm din apropiere. Din cauza pandemiei actuale, anul acesta Liturghia a fost celebrată în Vatican. În predica sa, Papa Francisc a reflectat asupra îndemnului Sfântului Paul din 2Corinteni de a fi „împăcaţi cu Dumnezeu”. „Lăsaţi-vă împăcaţi: drumul nu se bazează pe forţele noastre; nimeni nu se poate reconcilia cu Dumnezeu cu propriile forţe, nu poate. Convertirea inimii, cu gesturile şi practicile care o exprimă, este posibilă numai dacă porneşte de la primatul acţiunii lui Dumnezeu. […] Începutul întoarcerii la Dumnezeu este de a recunoaşte că avem nevoie de el, avem nevoie de milostivire, avem nevoie de harul său. Aceasta este calea corectă, calea umilinţei. Eu simt că am nevoie sau mă simt autosuficient?”, a întrebat Pontiful. Sfântul Părinte a amintit şi de mesajul dat de Dumnezeu prin profetul Ioel: „Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră”. „De câte ori, ocupaţi cu treburi sau indiferenţi, i-am spus: ‘Doamne, voi veni la Tine după aceea, aşteaptă… Astăzi nu pot, dar mâine voi începe să mă rog şi să fac ceva pentru ceilalţi'”, a spus Papa. „În viaţă vom avea mereu lucruri de făcut şi vom avea scuze de prezentat, însă, fraţi şi surori, astăzi este timpul de a ne întoarce la Dumnezeu.” A explicat apoi că Postul este mai mult decât micile jertfe pe care le facem: trebuie să înţelegem spre ce sunt orientate inimile noastre şi să le întoarcem spre relaţia cu Dumnezeu. „Postul Mare este o călătorie care implică toată viaţa noastră, pe noi înşine în întregime. Este timpul pentru a verifica drumurile pe care le parcurgem, pentru a regăsi calea care ne duce din nou acasă, pentru a redescoperi legătura fundamentală cu Dumnezeu, de care depinde totul.” Istoria fiului risipitor, de exemplu, ne arată că este timpul să ne întoarcem la Tată. „Am căzut: suntem fii care cad încontinuu, suntem ca pruncii mici care încearcă să meargă, dar cad la pământ şi au nevoie să fie ridicaţi de fiecare dată de tata. Iertarea Tatălui ne repune mereu în picioare: iertarea lui Dumnezeu, Spovada, este primul pas al călătoriei noastre de întoarcere.” Şi adresându-se preoţilor a subliniat: „Am spus la Spovadă, vă rog, duhovnicilor: fiţi ca tatăl, nu cu biciul, cu îmbrăţişarea.” Apoi s-a oprit la modelul leprosului care, vindecat de Isus, s-a întors să mulţumească. „Toţi, toţi avem boli spirituale, singuri nu le putem vindeca; toţi avem vicii înrădăcinate, singuri nu le putem extirpa; toţi avem frici care paralizează, singuri nu le putem înfrânge. Avem nevoie să îl imităm pe acel lepros, care s-a întors la Isus şi s-a aruncat la picioarele Sale. Avem nevoie de vindecarea lui Isus, avem nevoie să îi punem în faţă rănile noastre şi să-i spunem: ‘Isuse, sunt aici în faţa ta, cu păcatul meu, cu mizeriile mele. Tu eşti medicul, tu mă poţi elibera. Vindecă inima mea.'” „Postul Mare este o coborâre umilă înăuntrul nostru şi către ceilalţi”, a spus la final Papa. „Înseamnă a înţelege că mântuirea nu este un urcuş pentru glorie, ci o înjosire din iubire. Înseamnă a ne face mici. Pe acest drum, pentru a nu pierde direcţia, să ne punem în faţa crucii lui Isus: este catedra tăcută a lui Dumnezeu. Să privim în fiecare zi rănile sale, rănile pe care el le-a dus în cer şi le arată Tatălui, în toate zilele, în rugăciunea sa de mijlocire. Să privim în fiecare zi rănile sale. În acele găuri recunoaştem golul nostru, lipsurile noastre, rănile păcatului, loviturile care ne-au făcut rău. […] Să le sărutăm şi vom înţelege că tocmai acolo, în găurile cele mai dureroase ale vieţii, Dumnezeu ne aşteaptă cu milostivirea sa infinită.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 815, Ultimul acces: 2026-09-29 17:54:01
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
