© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Întâlnirea fr. Marius-Petru Bîlha, frate misionar român, cu Papa Francisc[2021-02-09]Aflat la Assisi, fratele Marius-Petru Bîlha a relatat pentru OFMConv.ro întâlnirea cu Sfântului Părinte din după-amiaza zilei de 9 ianuarie 2021, când a primit crucea misionară pentru a merge în Honduras ca misionar român. Redăm integral această corespondenţă:„Dacă va trebui să treci prin Roma, te rog, ar fi frumos să ne putem saluta” – aşa a răspuns Papa Francisc dorinţei mele de a-l putea întâlni şi saluta înainte de a merge în misiune, în Honduras. Pe 14 decembrie 2020, aflându-mă la Assisi, blocat fiind de situaţia creată de pandemie, i-am trimis o scrisoare în care i-am împărtăşit durerea pierderii mamei mele, i-am transmis urările pentru ziua sa de naştere, asigurându-l de rugăciunea mea şi mi-am exprimat din nou dorinţa de a-l vizita şi de a primi binecuvântarea sa. Pe 19 decembrie 2020, înainte de cină, primesc un telefon cu număr privat. „Alo, sunt Papa Francisc… Când vii la Roma?” „Sfinte Părinte, eu sunt aici la Assisi: când spuneţi, vin.” „Acum nu se poate (datorită restricţiilor din preajma Crăciunului), dar te voi suna eu!” După ce au trecut sărbătorile, pe 7 ianuarie 2021, primesc telefonul mult aşteptat. „Părinte Marius, sunt la dispoziţia ta”. „Sfinte Părinte, când îmi spuneţi, eu vin. Sanctitatea voastră aveţi multe de făcut. Eu trebuie să mă adecvez.” „Da, ai dreptate, Papa munceşte! … Sâmbătă la 16.00 este bine?” „Perfect, Sfinte Părinte!” Şi a sosit şi ziua de sâmbătă, 9 ianuarie 2021. Pe la trei după amiaza eram deja în Piaţa San Pietro. M-am plimbat puţin prin piaţă, m-am oprit să admir bradul şi ieslea pregătite de Crăciun, am făcut nişte fotografii şi apoi, mi-am adunat gândurile, rugându-mă Coroniţa Divinei Îndurări şi Sfântul Rozariu. Pe la 15.20 m-am apropiat cu paşi liniştiţi şi voioşi de intrarea în Vatican, am făcut controalele necesare, m-am identificat şi, aşa cum rămăsesem cu Papa Francisc, i-am anunţ pe cei din gărzile elveţiene că am o întâlnire privată cu Sfântul Părinte. Aceştia au făcut verificările necesare şi m-au invitat să merg spre Casa Santa Marta, unde erau deja informaţi de prezenţa mea şi mă aşteptau. Am fost întâmpinat cu multă gentileţe şi condus într-o cameră unde am aşteptat ora fixată. La 15.55 am fost însoţit spre locuinţa Papei Francisc, care mă aştepta în pragul uşii. Ne-am salutat cu bucurie. „Bună seara, Sfinte Părinte. Ce frumos este să ne revedem! Mulţumesc”. „Bine ai venit! – mi-a spus cu vocea sa caldă – şi m-a invitat înăuntru, în camera de primire. Nu am putut să nu notez ceea ce era scris pe uşa de la intrare în apartament: „Este interzis să te plângi!” (Vietato lamentarsi). Am discutat multe, într-un mod prietenesc, liber, spontan, degajat, într-o atmosferă de familiaritate şi deschidere. I-am împărtăşit durerea pierderii mamei mele, i-am povestit despre familia şi prietenii mei, ne-am depănat cu bucurie şi nostalgie amintirile cu privire la vizita făcută de Sanctitatea Sa în România, am vorbit despre viitoarea mea misiune în Honduras. Toată discuţia a durat în jur de 40 de minute. Sfântul Părinte m-a ascultat cu multă atenţie şi gingăşie, uneori cu uimire şi admiraţie, mi-a dat sfaturi pline de înţelepciune; şi-a păstrat spiritul glumeţ, presărând discuţia cu zâmbete şi bună-dispoziţie. Mi-a împlinit cu mult calm şi disponibilitate toate dorinţele. Iată mesajul de consolare şi încurajare, adresat printr-o înregistrare video, familiei mele în urma trecerii la cele veşnice a mamei Cecilia: „Dragi fraţi şi surori, sunt aici cu fratele vostru Marius. Am vorbit despre multe lucruri. Am vorbit şi despre mama voastră, mi-a prezentat-o, iat-o aici (Sfântul Părinte arată fotografia mamei pe care i-am dăruit-o). A fost curajoasă în a vă creşte. Întotdeauna, amintirea mamei ajută mult. Pentru aceasta eu vă sunt aproape, pentru că ştiu că aţi suferit mult pentru boala şi moartea ei. Mergeţi înainte şi duceţi mereu cu voi moştenirea mamei, moştenirea spirituală, acea tărie pe care o avea ca femeie în a vă creşte pe voi toţi. Rugaţi-vă pentru mine şi eu mă rog pentru voi. Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi! Un an nou fericit!” La rugămintea mea, mi-a lăsat scris şi un gând frumos şi plin de afecţiune, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de profesiune religioasă. „Dragă frate, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de Viaţă Consacrată, îi mulţumesc Domnului pentru vocaţia ta şi mă rog pentru tine. Domnul să te binecuvânteze şi Maica Domnului să te ocrotească şi, te rog, să nu uiţi să te rogi pentru mine. Francisc. 09.01.2021”. Vorbind despre misiune, l-am rugat să îmi dea nişte sfaturi pentru a o trăi cât mai bine. „Apropiere. Să fii aproape de oameni, printre oameni. Şi apoi milostivire. Să fii mereu milostiv. Să ierţi totul!” Mi-a binecuvântat crucea misionară, mi-a pus-o la gât, s-a rugat asuprea mea şi mi-a dat binecuvântarea. Apoi a adăugat cu o voce părintească: „După mine, tu te vei descurca bine în Honduras”. Înainte de a pleca, m-a umplut cu cadouri: rozarii, cărţi şi iconiţe. M-a dus într-o cameră alăturată şi mi-a zis: „Ia tot ceea ce vrei”. I-am zis: „Sfinte Părinte, eu merg în misiune şi nu pot lua multe cu mine, mă mulţumesc cu ultima carte care a ieşit – Să ne întoarcem să visăm”. Dar Sfântul Părinte, cu multă generozitate şi forţă de convingere, m-a îndemnat să mai iau şi alte cărţi. „Sunt pe jos, Sfinte Părinte, nu pot lua multe”. „Nu te preocupa, ia tot ce vrei, voi prevedea eu însumi o maşină care să te ducă acasă” (este vorba de conventul Sfinţii Apostoli din Roma, unde eram găzduit). Şi aşa a fost! La despărţire, m-a însoţit până la ieşire, ne-am salutat cu drag, iar înainte de a lăsa casa, m-am întors cu dor pentru a-l saluta încă o dată, iar Sanctitatea Sa, nemişcat, însoţindu-mă cu privirea-i senină şi caldă, îmi făcea din mână, în semn de drum bun. Da. A fost o întâlnire de suflet, plină de umanitate, căldură, bucurie şi pace! O întâlnire între prieteni, sau altfel spus ca una între nepot care a venit să-l viziteze pe bunicul său drag: nepotul i-a povestit despre viaţa şi planurile sale, bunicul l-a ascultat cu atenţie, l-a povăţuit, i-a satisfăcut toate dorinţele, l-a umplut de cadouri, cu grijă a prevăzut să ajungă cu bine acasă, la plecare l-a însoţit până la uşă, l-a salutat cu afecţiune, i-a făcut din mână cu duioşie, grijă şi speranţă! Mulţumesc Sfântului Părinte pentru exemplul său de umanitate caldă şi frumoasă, de bunătate delicată şi gingaşă, de sfinţenie în umilinţă şi simplitate! Mulţumesc bunului Dumnezeu, care toate le orânduieşte spre binele nostru şi spre mai mare slavă a sa! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 885, Ultimul acces: 2026-09-27 20:45:59
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
