La Epifania din 1967, Papa Paul al VI-lea îşi exprima dorinţa reluării contactelor cu China - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

La Epifania din 1967, Papa Paul al VI-lea îşi exprima dorinţa reluării contactelor cu China

[2020-01-09]
Papa Paul al VI-lea
Era Epifania din 1967 şi Papa Paul al VI-lea a dorit să celebreze sărbătoarea solemnă a manifestării lui Isus împreună cu responsabilii şi cu studenţii de la Colegiul Urban de Propaganda Fide. Cu acea ocazie, Episcopul de Roma a cerut să aibă alături de el şi o prezenţă numeroasă de catolici chinezi, care proveneau din diferite părţi ale lumii. La începutul predicii a explicat că i-a adunat în Bazilica San Pietro, la mormântul primului dintre apostoli, pentru a celebra împreună o dublă aniversare: aceea a consacrării primilor şase Episcopi chinezi, petrecută în urmă cu patruzeci de ani, la 28 octombrie 1926, prin mâna Papei Pius al XI-lea, şi aceea a instituirii canonice a ierarhiei catolice în China, decretată în urmă cu douăzeci de ani, în 1946, de Papa Pius al XII-lea.

În ianuarie 1967, Conciliul Vatican II se încheiase de câteva luni, în timp ce în China începuse timpul sfâşietor al Revoluţiei Culturale, care proclama pura şi simpla stingere violentă a Bisericii Catolice şi a tuturor realităţilor religioase, care trebuiau incinerate în focul noii furori revoluţionare. Atunci, din exterior, părea că în China Biserica Catolică pur şi simplu a dispărut. Şi totuşi, la acea Epifanie din ’67, Papa Paul al VI-lea a dorit ca toată predica să o dedice cazului catolicilor chinezi. În acel context încărcat de durere şi de previziuni întunecate, marele Papă lombard a dorit să celebreze comemorarea consacrării primilor Episcopi chinezi pentru a exprima singulara şi persistenta sa „speranţă anti-clarvăzătoare”, gata să pună viitorul în mâinile harului. Chiar în timpul în care Mao Zedong se pregătea să afirme că „religia în China nu mai există” (august 1966), Episcopul de Roma amintea cu previziunea speranţei că cele două evenimente ecleziale amintite şi celebrate erau „fapte mari”, evenimente istorice care cereau o continuare „obişnuită şi fericită”.
La începuturile lui ’67, aşteptarea dorită a unei „fericite urmări” a drumului Bisericii Catolice din China apărea mai mult ca oricând o „spes contra spem”. Firul de continuitate al acelui drum părea rupt pentru totdeauna, cu toate bisericile închise şi transformate în depozite şi atâţia Episcopi şi preoţi trimişi să „se reeduce” în lagărele de muncă. Papa Paul al VI-lea, în predica sa, a descris prin aluzii „dificultăţile grave şi dureroase” abătute în acei ani asupra catolicilor chinezi. A amintit că şi comunicările Papei cu comunităţile catolice chineze erau „complet împiedicate”, că la Conciliul ecumenic abia încheiat nu a putut participa „niciun membru al acelei ierarhii” şi că toţi misionarii catolici au fost expulzaţi. Mai ales a amintit că Biserica Catolică şi Scaunul Apostolic din Roma au fost acuzate de propaganda maoistă că sunt duşmani ai poporului chinez.
După ce a evocat acest scenariu dezastruos, Papa Paul al VI-lea a exprimat sentimentele şi criteriile care îl inspirau pe el şi Sfântul Scaun în privinţa poporului chinez şi a catolicităţii sale suferinde. Pontiful avea la inimă să şteargă orice contrapoziţie mincinoasă între credinţa apostolică şi China. A dorit să sublinieze cu putere că „Biserica Catolică a privit mereu cu simpatie imensă la China”. Toată istoria lungă şi dramatică a relaţiilor sale cu poporul chinez, a remarcat Papa, atesta fără rezerve că Biserica „a dorit să îl cunoască, fără niciun interes temporal propriu; a dorit să îl slujească, încercând să îl ajute să dezvolte bogăţiile sale morale intrinsece”. Tocmai hirotonirile celebrate ale primilor Episcopi chinezi şi naşterea unei ierarhii episcopale autohtone au fost semnul obiectiv că în China Biserica nu mai dorea să apară în ochii chinezilor ca „un fenomen paracolonial” ci dorea să fie „exprimare autentică a sufletului chinez, care poate găsi în credinţa creştină respectarea tradiţiilor sale nobile şi plinătatea aspiraţiilor sale spirituale profunde”.
Fără proclamaţii politice şi cu limbajul implicit şi aluziv care se potriveşte unei predici, Papa Paul al VI-lea a dorit să exprime şi o atenţie non-ostilă faţă de ordinea politică instaurată în China în 1949, la sfârşitul războiului civil care i-a avut pe comunişti prevalând asupra naţionaliştilor. Scaunul Apostolic din Roma, a spus printre altele Papa Montini, „este şi astăzi în măsură să înţeleagă şi să favorizeze, în exprimările sale juste, travaliul fazei istorice prezente a transformării sale, de la formele tradiţionale vechi şi statice ale culturii sale la cele inevitabile şi noi, care se nasc din structurile industriale şi sociale ale vieţii moderne”.
După aceste premise, descrise fără reproşuri şi acuze faţă de nimeni, Papa Paul al VI-lea a destăinuit în manieră simplă şi directă că dorinţa sa cea mai mare era aceea de „a relua contactele” cu poporul chinez de pe continent, mai ales pentru a le repeta catolicilor rămaşi fideli Bisericii „că noi nu i-am uitat niciodată şi că nu vom renunţa niciodată la speranţa renaşterii, ba chiar a dezvoltării religiei catolice în naţiunea aceea”. Cererea papală de „a relua contactele” se lărgea şi la tot „tineretul chinez”: Papa amintea „exaltarea sa prezentă faţă de idealuri de viaţă nouă, laborioasă, prosperă şi comună”. Adresa cererea sa de reluare a contactelor chiar şi conducerii comuniste, manifestând dorinţa de „a raţiona despre pace” cu „acela care conduce viaţa chineză actuală pe continent”, ştiind bine cât de mult „acest suprem ideal uman şi civil este conform cu spiritul poporului chinez”.
Dorinţa de „a relua contactele cu China” era legată în mod explicit de Papa Paul al VI-lea cu rugăciunea pentru a vedea crescând în universul chinez viaţa creştină, pentru a atesta că manifestarea lui Cristos celebrată la Epifanie este dar şi promisiune de mântuire rezervate tuturor popoarelor, „fără deosebire”. Episcopul de Roma, după ce a mărturisit dorinţele sale, a luat act de „dificultăţi din ora prezentă” şi a recunoscut că pentru moment lui nu îi rămânea altceva de făcut decât „să amintească şi să se roage”. În timpul care a urmat, implorarea papală de „a redeschide contactele” a părut că se afundă în indiferenţa surdă a aparatelor chineze. Şi totuşi astăzi, la peste cincizeci de ani distanţă, acele cuvinte ale Papei Paul al VI-lea, aparent destinate uitării istoriei, luminează prezentul.
Cu predica sa de la Epifania din ’67, Giovanni Battista Montini a dat mărturie despre criteriile care sunt – şi au fost mereu – urmate de Biserica Romei faţă de Republica Populară Chineză şi faţă de comunităţile catolice din acea ţară: a atesta că credinţa apostolică nu este „împotriva” Chinei şi a cere oportunitatea de a experimenta şi a recunoaşte că şi în „China Nouă” născută de revoluţia din secolul trecut, în cadrul limitelor şi condiţionărilor contextului existent, este posibil să se meargă în simplitatea credinţei apostolilor. După Acordul dintre Sfântul Scaun şi guvernul chinez din 22 septembrie 2018, cei peste o sută de Episcopi catolici chinezi sunt toţi în comuniune ierarhică deplină şi publică cu Succesorul lui Petru. Prin miracol de har, şi nu prin abilităţi politice sau impuneri forţate, a fost păstrată comuniunea credinţei catolice şi în superputerea condusă acum de Xi Jinping. Anii următori vor fi preţioşi pentru a verifica dacă firul de aur pe care istoria părea că l-a rupt va putea să strălucească şi mai splendid în mijlocul vieţilor chinezilor. (material Vatican Insider, tradus de pr. dr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1483, Ultimul acces: 2026-11-11 08:08:16