Care sunt fricile creştinului?

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Care sunt fricile creştinului?

[2019-10-31]

de Sorin Ioniţe

Unii spun că ziua de 31 octombrie este un moment bun să ne gândim la frică. Dacă vom privi la creştinii care ne sunt modele, vom găsi frici din cele mai mari înfruntate cu cea mai mare seninătate şi dragoste faţă de Hristos Cel care a murit pentru noi şi ne-a spus: „Nu vă temeţi!”.
Acatistele şi sinaxarele redau chinuri de nedescris pe care le-au acceptat fără frică urmaşii lui Hristos încă din primele trei secole.
În istoria recentă, comunismul ateu a fost înfruntat fără frică de mii de preoţi şi credincioşi chiar cu preţul vieţii. Numai ecranizarea „Fenomenului Piteşti” într-un film artistic a stârnit recent oroare şi tristeţe.
La ora actuală, mii de oameni mor anual în Orientul Mijlociu pentru că sunt creştini. Ştirile foarte puţine pe acest subiect, dar mai ales statisticile, arată că cea mai persecutată religie în prezent este creştinismul.
Deşi nu se compară cu suferinţele mucenicilor din primele secole, creştinii înfruntă şi în prezent cu mult curaj mari frici în apărarea valorilor lor. La nivel mondial, discriminarea creştinilor în favoarea secularismului îi face pe mulţi să-şi piardă locul de muncă sau recunoaşterea socială.
Unde le este frica? Cel ce le-a dat putere primilor creştini le dă putere şi ultimilor. Cel ce a acceptat să fie pironit pe lemn risipeşte frica celor ce cred în El.
Creştinii adevăraţi nu se tem azi nici de lipsuri, nici de politici, nici de ideologii, nici de chinuri, nici chiar de moarte. Ei se tem de Dumnezeu.
Iar frica de Dumnezeu este o grijă permanentă care îi distrage de la alte temeri pe creştini.
Eclesiasticul arată că „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu” (1:14). Mai mult, frica de Dumnezeu nu este frică la propriu ci „mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie” (Eclesiasticul 1:10).
„Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi bucurie şi lungime de zile. Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă şi în ziua sfârşitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe căile iubirii” (Eclesiasticul 1:11-12).
Frica de Dumnezeu este „o altă faţă a bucuriei sfinte”, notează şi Maica Siluana Vlad. Este „o înfiorare a sufletului şi o amuţire a minţii în faţa prezenţei lui Dumnezeu în noi”.
Aşadar, frica creştinului este una singură şi aceea privită de aproape nu este frică, ci trezvie şi dragoste.
„În lume necazuri veţi avea. Dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 686, Ultimul acces: 2026-08-08 06:38:23

Timp total: 0.05s...

[]:1