Celebrarea Zilei Mondiale a Vieţii Consacrate la Bucureşti

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Celebrarea Zilei Mondiale a Vieţii Consacrate la Bucureşti

[2019-02-03]

în Catedrala Sf. Iosif
„Mulţumesc, am nevoie de Tine, Doamne!” Cuvintele refrenului ce ne-a călăuzit de la Adoraţie până la Agapă exprimă cel mai bine Ziua Persoanelor Consacrate trăită şi celebrată pe 2 februarie a.c. la Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti. Într-adevăr, primul moment celebrativ al zilei a fost deja un prim moment de mulţumire şi de cerere adresat Creatorului Vieţii şi implicit al Vieţii consacrate. Rugăciunea pregătită de Surorile Franciscane a fost animată de mai mulţi instrumentişti de la Misionarii Carităţii (MC), Carmelitanele Misionare (CM) şi Însoţitoarele credincioase ale lui Isus (FCJ).

Sfânta Jertfă de mulţumire a fost prezidată de PS Cornel Damian, care a remarcat privirile licărind de emoţie ale multora dintre cei prezenţi la retrăirea momentului când Isus a fost prezentat în Templu şi încredinţat Tatălui. De aceea, Episcopul auxiliar de Bucureşti i-a încurajat pe toţi credincioşii să urmeze exemplul părinţilor lui Isus, al bătrânului Simeon şi al văduvei Ana, acela de a nu îl lăsa niciodată pe Isus singur. Altfel, dacă-l lăsăm singur, suntem noi cei care rămânem singuri. Mişcătoarea celebrare euharistică a fost însufleţită de corul şi instrumentele tinerilor ce s-au adăugat fraţilor şi surorilor consacrate, ei devenind împreună cor unum et anima unam, precum în Faptele Apostolilor!
Iar atmosfera de recunoştinţă şi rugăciune stăruitoare a continuat şi la Momentul festiv şi agapa găzduite în Aula Anton Durcovici a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică a Universităţii Bucureşti. Momentul de recunoştinţă a fost marcat aici de vizionarea epilogului filmului documentar „România neîmblânzită”, în contextul enciclicii „Laudato Si” a Papei Francisc. Aşa am putut înţelege cum Cântarea Creaţiei din ţara noastră riscă să devină un strigăt disperat după ajutor, iar acesta din urmă suntem obligaţi să îl transformăm într-unul de rugăciune şi responsabilitate pentru Casa noastră comună. Iar recunoştinţa a răspuns ajutorului primit şi în momentul de Quiz-show despre Mănăstiri şi Papa Francisc, moment la care au participat şi colaborat mai multe echipe de tineri şi persoane consacrate!
La sfârşitul acestei zile, descoperim încă o dată – deşi niciodată suficient – că aceste cuvinte: „Mulţumesc, am nevoie de Tine, Doamne”, alcătuiesc respiraţia rugăciunii. Prin recunoştinţă ne lăsăm „inspiraţi” de Duhul dătător de Viaţă, în timp ce prin implorare acelaşi Duh suspină în noi, învăţându-ne să ne rugăm şi învăţându-ne să trăim ca oameni între oameni. Pentru că aceleaşi cuvinte descriu reperele de căpătâi ale oricărei vieţi lăsate de Dumnezeu şi consacrate Lui. (pr. Marius Taloş SJ pentru Angelus.com.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1071, Ultimul acces: 2026-08-10 23:19:05

Timp total: 0.03s...

[]:1