2018 la bilanţ: Sfinţii şi Fericiţii ridicaţi la cinstea altarelor - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

2018 la bilanţ: Sfinţii şi Fericiţii ridicaţi la cinstea altarelor

[2018-12-27]
Canonizări la Vatican
26.12.2018, Vatican (Catholica) - Anul 2018 a îmbogăţit calendarul şi patrimoniul spiritual al Bisericii Catolice cu şapte noi Sfinţi şi zeci de Fericiţi, ridicaţi la cinstea altarelor de Papa Francisc. Printre noii Sfinţi şi Fericiţi se află un predecesor al său, Papa Paul al VI-lea, şi tânăra româncă Veronica Antal, fecioară şi martiră.
Într-un timp în care lumea nu mai caută învăţători, ci mărturisitori, Papa Francisc a arătat în acest an ca modele concrete de urmat pe calea credinţei şapte noi Sfinţi. Duminică, 14 octombrie, Papa Francisc a prezidat în Piaţa San Pietro Sfânta Liturghie şi canonizarea Papei Paul al VI-lea şi a altor şase Fericiţi, care ne arată izvoarele bucuriei: întâlnirea cu Isus şi curajul de a risca totul pentru iubirea Sa. Alături de Papa Paul al VI-lea, Biserica Catolică i-a ridicat la cea mai înaltă treaptă a veneraţiei creştine pe Mons. Oscar Romero, Episcop şi martir, pe Francisc Spinelli şi Vincenţiu Romano, preoţi, pe Maria Ecaterina Kasper şi Nazaria Ignaţia a Sfintei Tereza a lui Isus, călugăriţe, şi pe tânărul laic Nunzio Sulprizio. Dintre noii Sfinţi pe care 2018 îi lasă ca moştenire pentru memoria şi veneraţia creştină patru sunt din Italia, unul este din San Salvador, unul din Germania şi unul din Spania.
Primul dintre ei, fără îndoială, este „ocrotitorul vieţii pe cale de a se naşte”, Sfântul Paul al VI-lea, Papă (1897-1978). Giovanni Battista Montini, după numele său de la starea civilă, s-a născut la Concesio, lângă oraşul italian Brescia, pe 26 septembrie 1897. A fost hirotonit preot diecezan pe 29 mai 1920. În 1937 a fost numit substitut al secretariatului de stat. În timpul celui de-al doilea război mondial a organizat asistenţa caritativă şi de ospitalitate pentru cei persecutaţi de nazifascism, în special pentru evrei. Succesiv a devenit pro-secretar de stat pentru afacerile ordinare şi în 1954 a fost numit Arhiepiscop de Milano. Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea i-a pus bereta de Cardinal în 1958. A urcat pe Scaunul lui Petru în 21 iunie 1963, luându-şi numele de Paul al VI-lea. Printre numeroasele sale iniţiative, de semnalat continuarea şi aplicarea Conciliului Vatican II, călătoriile apostolice, dialogul ecumenic şi inter-religios. După o scurtă perioadă de boală, a murit la Castel Gandolfo în seara zilei de 6 august 1978. A fost beatificat în 2014 de Papa Francisc.
Contemporan cu Sfântul Papă Paul al VI-lea a fost şi Sfântul Oscar Arnulfo Romero Galdamez, Episcop, martir (1917-1980). Născut pe 15 august 1917 la Ciudad Barrios, în R. El Salvador, a primit hirotonirea preoţească în 1942. Timp de douăzeci de ani a fost paroh în Dieceza de San Miguel. În 1970 a fost numit Episcop auxiliar de San Salvador şi, succesiv, Episcop al Diecezei de Santiago de Maria, iar în 1977, arhiepiscop de San Salvador. Între timp a izbucnit o gravă criză politică în ţară, care s-a transformat în război civil. Mons. Romero, văzând violenţa comisă împotriva celor slabi şi uciderea preoţilor şi a cateheţilor, a simţit datoria pastorală de a asuma o atitudine de fermitate. În 24 martie 1980 a fost ucis în timp ce celebra Sfânta Liturghie. A fost declarat Fericit în 2015 de Papa Francisc.
Din alte timpuri, dar cu aceeaşi credinţă, vin ceilalţi Sfinţi: Francisc Spinelli, preot, fondator (1853-1913), care a dat naştere unei comunităţi de tinere femei care să-şi consacre viaţa Domnului prezent în Euharistie; Institutul Surorilor Adoratoare ale Preasfântului Sacrament. La fel, Sfântul Vincenţiu Romano, preot (1751-1831). Născut în apropiere de Napoli, s-a distins cu repeziciune prin atenţia specială acordată celor din urmă şi de angajarea în educaţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, Sfânta Maria Ecaterina Kasper, călugăriţă, fondatoare (1820-1898), care a lucrat în tinereţe la muncile câmpului şi chiar despicând pietre pentru construcţia de drumuri. Prin aceeaşi sensibilitate s-a evidenţiat şi Sfânta Nazaria Ignaţia a Sfintei Tereza a lui Isus March Mesa, călugăriţă, fondatoare (1889-1943), în care conştiinţa unei situaţii sociale tot mai problematice a făcut-o să întemeieze Congregaţia Surorilor Misionare Cruciate ale Bisericii pentru slujirea celor săraci şi promovarea femeii. Mai multă suferinţă, dar şi o iubire neîmpărţită faţă de Cristos, a dovedit şi tânărul italian Nunzio Sulprizio (1817-1836), muncitor în cele mai grele condiţii din avântul industrializării.
Pornind de la Evanghelia zilei, cu tânărul bogat care nu îl mai urmează pe Isus din cauza averii (Mc 10, 17-30), Pontiful a subliniat la omilia Sfintei Liturghii de canonizare: „Isus ne îndeamnă astăzi să ne întoarcem la izvoarele bucuriei, care sunt întâlnirea cu El, alegerea curajoasă de a risca pentru a-l urma, gustul de a lăsa ceva pentru a îmbrăţişa viaţa Sa. Sfinţii au mers pe acest drum. Aşa a făcut Papa Paul al VI-lea, după exemplul apostolului de la care şi-a luat numele. Asemenea lui, şi-a dăruit viaţa pentru Evanghelia lui Cristos, trecând noile frontiere şi făcându-se mărturisitorul Său în vestire şi în dialog, profet al unei Biserici extrovertite care îi vede pe cei de departe şi se îngrijeşte de cei săraci. Papa Paul al VI-lea, chiar cu dificultăţi şi în mijlocul neînţelegerilor, a dat mărturie de o manieră pasionantă pentru frumuseţea şi bucuria de a-l urma pe Isus în întregime.”
„Astăzi ne îndeamnă în continuare, împreună cu Conciliul pentru care a fost timonier înţelept, să trăim vocaţia noastră comună: vocaţia universală la sfinţenie. Nu cu jumătăţi de măsură, ci la sfinţenie. Este frumos că împreună cu el şi ceilalţi sfinţi şi sfinte de astăzi se află şi Mons. Romero, care a lăsat siguranţa lumii, chiar şi siguranţa personală, ca să îşi dea viaţa pentru Evanghelie, aproape de cei săraci şi de oamenii săi, cu inima fascinată de Isus şi de fraţi. Acelaşi lucru se poate spune despre Francisc Spinelli, Vincenţiu Romano, Maria Ecaterina Kasper, Nazaria Ignaţia a Sfintei Tereza a lui Isus şi chiar despre tânărul nostru din Abruzzo şi Napoli, Nunzio Sulprizio: sfântul tânăr, curajos, smerit care a ştiut să îl întâlnească pe Isus în suferinţă, în tăcere şi în jertfa vieţii sale. Toţi aceşti sfinţi, în diferite contexte, au tradus prin viaţa lor Cuvântul de astăzi, fără lâncezeală, fără calcule, cu ardoarea celui capabil de a risca şi de a lăsa. Fraţi şi surori, Domnul să ne ajute să imităm exemplul lor.”
Nu mai puţin impresionantă, dar mult mai lungă, este şi lista Fericiţilor care în 2018 au fost ridicaţi la cinstea altarelor în diferite ţări de pe toate continentele. Amintim aici doar pe cei mai recenţi, cei 19 martiri din Algeria, care ş-au dat viaţa pentru Cristos între anii 1991-2002, pe care Papa Francisc i-a arătat ca model de fidelitate, dialog şi caritate creştină. Dar ne oprim mai mult asupra tinerei românce Veronica Antal, fecioară şi martiră (1935-1958), beatificată la Nisiporeşti jud. Neamţ, pe 22 septembrie. La predica de la Sfânta Liturghie, Cardinalul Angelo Giovanni Becciu, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, amintea pe bună dreptate şi jertfa eroicilor mărturisitori ai credinţei din acei ani care, deşi purtau povara regimului comunist, au fost marcaţi de strălucite exemple de fidelitate faţă de iubirea lui Cristos.
„Astăzi”, spunea Cardinalul la predică, „este prezentată ca model de mărturie eroică pentru Evanghelie o tânără fiică a României. Ea şi-a consacrat viaţa lui Isus şi Lui i-a fost credincioasă până la martiriul care a avut loc într-un context tragic de mari suferinţe şi de persecuţie pentru creştinii acestei ţări. În acea tristă perioadă, ortodocşii, catolicii şi protestanţii erau închişi nu numai pentru că se opuneau regimului, dar şi pentru că erau gata să îşi mărturisească credinţa lor în Isus, un aspect care în ochii persecutorilor apărea ca fiind «vina» cea mai mare şi care trebuia pedepsită. Viaţa comunităţii catolice era în chip deosebit pusă la grea încercare de către doctrina comunistă: toţi Episcopii Bisericii Greco-Catolice din România şi cei ai Bisericii Catolice de rit latin au fost persecutaţi şi închişi; şi, împreună cu ei, mulţi preoţi şi persoane consacrate. Educaţia marxist-leninistă a fost dăunătoare pentru întreaga societate românească, deoarece îl excludea pe Dumnezeu şi valorile creştine din orizontul poporului în încercarea de a distruge sufletele.”
„În pofida violenţei, a persecuţiei şi a închisorii din această ţară, Episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi mulţi credincioşi laici au dat dovadă de mare curaj în dăruirea de sine, un ataşament puternic la Cristos şi la Biserica Sa şi şi-au păstrat neatinsă credinţa. Proclamând-o Fericită pe tânăra Veronica Antal, gândul nostru se îndreaptă în spirit de recunoştinţă şi de rugăciune şi spre jertfa acestora, jertfă care rămâne dăltuită cu culorile sângelui în istoria veacului trecut. Veronica însăşi se ruga mult pentru Episcopii şi preoţii care umpleau puşcăriile regimului ateu. Şi făcea acest lucru din chilia construită lângă casa părintească unde se retrăsese, conformându-se tot mai mult dumnezeiescului ei Mire.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1127, Ultimul acces: 2026-11-11 02:24:07