© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Domnul ne consolează cu duioşie[2018-12-11]Liturghie în capela Casei Santa MartaPapa Francisc a vorbit despre consolare în predica de la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 11 decembrie, în Capela Casei Santa Marta. Pornind de la îndemnul „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu”, cu referinţă la „mângâierea mântuirii”, despre care se vorbeşte în prima lectură a liturgiei zilei, din Cartea profetului Isaia, capitolul 40, Pontiful a atras atenţia asupra pesimismului spiritual şi s-a oprit asupra modalităţii Domnului de a consola. „Şi cum ne consolează Domnul? Cu bunătate. Însă bunătatea este un cuvânt necunoscut celor care prevestesc dezastre. Este un cuvânt care nu face parte din viciile ce ne îndepărtează de Domnul: viciile clericalismului, viciile acelor creştini inactivi şi călduţi…. Bunătatea înspăimântă. ‘Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui!’: aşa se încheie fragmentul din Isaia. ‘Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi îi va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă.’ Acesta este modul de consolare al Domnului: cu bunătate. Bunătatea este aducătoare de mângâiere. Când copilaşii plâng, mamele îi mângâie şi îi liniştesc cu duioşie: un cuvânt pe care, practic, lumea de astăzi îl şterge din dicţionar. Duioşie.” Domnul ne îndeamnă să îngăduim consolarea, chiar dacă în momentele dificile cu greu ne lăsăm mângâiaţi, şi amintind invocarea bucuriei, din psalmul responsorial, 95 – «Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul, să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea! Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele, să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor. Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul, să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea! Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele, să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor», Papa Francisc a explicat că alinarea trebuie să fie starea de normalitate pentru un creştin. „Şi, într-adevăr, aş spune că starea obişnuită a creştinului trebuie să fie consolare. Chiar şi în momente grele: martirii intrau cântând în arena Colosseum-ului; martirii de astăzi – mă gândesc la acei muncitori buni, egipteni de rit copt care au fost ucişi pe plaja din Libia. Mureau spunând: ‘Isuse, Isuse!’; există o mângâiere şi o bucurie chiar şi în momentul martiriului. Starea obişnuită a creştinului trebuie să fie consolarea, care nu este acelaşi lucru cu optimismul; optimismul este altceva. Însă mângâierea, acea bază pozitivă … Vorbim despre persoane luminoase şi pozitive: pozitivitatea, strălucirea creştinului este mângâierea.” Explicând că suferinţa împiedică simţirea consolării, Pontiful a spus că un creştin nu poate pierde pacea, „deoarece aceasta este un dar de la Dumnezeu”, îndemnându-ne ca în aceste zile de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Mântuitorului să nu ne temem de consolarea Domnului şi, referindu-se la Evanghelia din liturgia zilei, după Sfântul Matei, capitolul 18, ne-a sugerat să ne rugăm astfel: „Fie ca şi eu să mă pregătesc pentru Crăciun cel puţin cu pace: cu pacea inimii, cu pacea prezenţei Tale, pace pe care o oferă Mângâierea Ta, Doamne. ‘Eu sunt însă atât de păcătos…’ Da, dar ce ne spune Evanghelia de astăzi? Ne spune că Domnul, care consolează asemenea unui pastor, în cazul în care pierde unul dintre ai săi merge să îl caute, asemenea acelui om care are o sută de oi şi una dintre ele s-a rătăcit: merge să o caute. La fel face şi Domnul cu fiecare dintre noi”, a spus Sfântul Părinte, îndemnându-ne să nu opunem rezistenţă consolării Domnului, ci să îi deschidem uşa inimii, „la care bate cu gingăşie, cu duioşie”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1059, Ultimul acces: 2026-11-10 18:05:33
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
