Postul Naşterii Domnului: istorie şi semnificaţie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Postul Naşterii Domnului: istorie şi semnificaţie

[2018-12-04]

de Florin Nicolaie

Postul este un act liber consimţit, reglementat de disciplina religioasă spre a pregăti creştinii pentru un eveniment important din istoria mântuirii şi reprezintă şi o abţinere de la toate lucrurile şi gândurile rele.
De ce ţine 6 săptămâni?
Postul Crăciunului începe cu ziua de 15 noiembrie şi ţine până în 24 decembrie inclusiv. Lăsatul Secului are loc anual pe 14 noiembrie, însă, dacă această zi cade miercuri sau vineri, atunci postul începe în ziua de 14 noiembrie.
Postul Naşterii Domnului a început anul acesta cu o zi mai devreme întrucât 14 noiembrie 2018 a fost miercuri, zi de post.
Postul Crăciunului aminteşte de postul îndelungat al patriarhilor şi drepţilor din Vechiul Testament, în aşteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul.
Prin durata lui de 40 de zile, acest post aduce aminte şi de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menţionează în Liturgica generală, a Pr. Ene Branişte.
Durata Postului Crăciunului a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ţinut sub preşedinţia patriarhului Luca Hrisoveghi.
Această uniformizare a fost necesară deoarece la început, nu toţi creştinii posteau în acelaşi mod şi acelaşi număr de zile, ci unii ţineau un post aspru, alţii mai uşor, iar unele persoane posteau numai şapte zile, în vreme ce alţii şase săptămâni.
Cum a fost aleasă data de 25 decembrie?
Potrivit unei vechi tradiţii, recensământul lui Cezar August, în timpul căruia Sfântul Ev. Luca ne spune că S-a născut Domnul (Lc. 2,1) a avut loc în 25 decembrie (14 Nisan), anul 754 de la fondarea Romei.
Sfântul Ioan Gură de Aur confirmă că această tradiţie este foarte veche şi că Naşterea Domnului ar fi fost serbată la Roma de la început în data de 25 decembrie.
Acelaşi lucru îl va afirma mai târziu şi Fericitul Ieronim.
Naşterea şi Botezul
Cu toate că în majoritatea comunităţilor creştine Crăciunul se serba în 25 decembrie, creştinii din Orient au celebrat această sărbătoare până în secolul al IV-lea în aceeaşi zi cu Botezul Domnului, în 6 ianuarie, numind praznicele unite Sărbătoarea arătării Domnului sau Teofania.
După anul 375, acestea s-au serbat în Orient la date distincte, precum în celelalte comunităţi creştine.
Este despre trup sau despre suflet?
Unul dintre Sfinţii care vorbeşte despre însemnătatea reală a postului Naşterii Domnului este Sfântul Tihon, care spune despre postul adevărat că este „abţinerea de la orice rău”.
Dacă vrei, creştine, să-ţi fie postul folositor, atunci, postind trupeşte, să posteşti şi duhovniceşte şi să posteşti întotdeauna.
„Cum pui frâu pântecelui tău, tot aşa pune-l şi gândurilor şi patimilor tale celor rele. Să postească mintea ta de gândurile cele deşarte. Să postească mintea ta de ţinerea de minte a răului. Să postească voia ta de dorirea cea rea” notează Sfântul Tihon.
Postul Crăciunului este, deci, o pregătire, o sfinţire a gândurilor, a simţirilor, a trupului şi a sufletului nostru prin pocăinţa, prin Spovedanie şi Euharistie, prin citirea mai deasă a Sfintei Scripturi şi a scrierilor sfinţilor părinţi şi printr-o atenţie spirituală deosebită.
De ce se colindă în Postul Crăciunului?
Datina colindatului în poporul român este străveche. Chiar dacă nu poate fi precizată cu exactitate data apariţiei acestui obicei, totuşi conţinutul poetico-literar al colindelor indică faptul că ele dinaintea formării poporului nostru, adică din secolul I, din vremea în care Sfântul Apostol Andrei propovăduia Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe teritoriul Dobrogei.
Colindul românesc, prin forma sa simplă şi prin mesajul pe care-l exprimă, este glasul sfânt al Evanghelii şi al Bisericii extins sau transmis în sufletele şi-n casele creştinilor.
De ce e perioada cadourilor?
Postul Naşterii Domnului este o perioadă dedicată dăruirii. Darurile se oferă ca milostenie pentru cei aflaţi în lipsuri. Darurile de Crăciun sunt simbol al răspunsului nostru la multele daruri duhovniceşti pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin întruparea Sa.
De asemenea, această perioadă este legată de daruri datorită Sfântului Ierarh Nicolae, serbat în 6 decembrie, care a îmbinat apărarea Ortodoxiei cu grija faţă de săraci, de orfani, de oamenii necăjiţi, însinguraţi şi înfriguraţi.
Aşadar, în acest post, pe lângă pregătirea duhovniceasca interioară, creştinul trebuie să facă şi milostenie, după modelul Sfântului Nicolae, dăruind altora, ca semn al iubirii frăţeşti, daruri spirituale şi daruri materiale sau măcar un cuvânt bun, o mână de ajutor, o încurajarea unui om sărac, singur, deznădăjduit sau întristat.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 979, Ultimul acces: 2026-11-10 19:44:31

Timp total: 0.05s...

[]:1