Ne-am învrednicit încă o dată să venim în această ţară binecuvântată a României

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ne-am învrednicit încă o dată să venim în această ţară binecuvântată a României – Patriarhul Ecumenic (MESAJ INTEGRAL)

[2018-11-23]

de Sorin Ioniţe

La sosirea Sanctităţii Sale în Bucureşti pentru a zecea oară, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a arătat emoţionat de momentul istoric la care urmează să participe.
„Ne stăpâneşte şi pe noi o emoţie nicidecum mai mică decât emoţia, bucuria şi veselia duhovnicească a Preafericirii Voastre, deoarece legăturile duhovniceşti, sfinte şi străvechi, unesc Biserica Preafericirii Voastre şi pe întreg poporul român cu Marea Biserică Mamă Constantinopolitană a lui Hristos şi a binecredinciosului nostru Neam”.
În cuvântul adresat la primirea în Catedrala Patriarhală, Sanctitatea Sa a subliniat bunele relaţii cu Biserica Ortodoxă Română şi contribuţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Sfântul şi Marele Sinod din 2016.
Mesajul integral:
Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iubit frate în Domnul şi împreună slujitor,
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,
Preacucernici părinţi şi diaconi,
Stimaţi Reprezentanţi ai Statului,
Binecuvântaţi fii ai Bisericii!
Din toată inima şi din tot sufletul, înălţăm rugăciuni de laudă şi de preaslăvire către Preasfântul Dumnezeu Cel în Preasfânta Treime lăudat, care ne-a învrednicit încă o dată să venim în această ţară binecuvântată a României, la invitaţia Preafericirii Voastre, pentru a participa la această mare bucurie a sfinţirii Catedralei Naţionale din Bucureşti.
Mulţumim anticipat, Preafericite Părinte Daniel, întrucât, încă din zilele când am prezidat împreună Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, în luna iunie, a anului 2016, în Creta, aţi invitat pe Smerenia Noastră, la acest moment mare şi istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi al întregului popor român.
De menţionat, iubiţi fraţi, faptul că această contribuţie a Preafericirii Sale la succesul Sinodului nostru a fost cu adevărat importantă, nu doar datorită pregătirii bogate dogmatice şi teologice, mulţumită căreia a putut să aducă o contribuţie substanţială privind anumite subiecte importante şi delicate, ci şi datorită orizontului larg pe care îl are şi caracterului său conciliant şi irenic. Acestea au fost apreciate foarte mult de către toţi fraţii noştri arhierei sinodali, de către Întâistătători şi de către ceilalţi.
Ne folosim de acest prilej ca să-l felicităm călduros şi să-i mulţumim în mod public încă o dată.
Invocăm de sus rugăciunile Sfântului Împărat şi Întocmai cu Apostolii Constantin, părintele romanităţii şi întemeietorul Noii Rome, şi a Maicii sale Elena, sub al căror Sfânt Acoperământ ne aflăm, dar şi al Sfântului Dimitrie cel Nou, făcătorul de minuni, ocrotitorul Bucureştilor, ale căror sfinte moaşte le avem în mijlocul nostru şi spunem din inimă după cum ne învaţă psalmistul Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! (Psalmul 133, 1).
Ne bucurăm în mod negrăit să vedem chipurile minunate ale celor prezenţi, atât clerici cât şi mireni. Întâlnirea noastră este rod al bucuriei comune şi al recunoştinţei faţă de Domnul Iisus Hristos, Cel Care, Cel dintâi şi până la sfârşit, ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, deoarece doreşte ca toţi să fie una (Ioan 17, 11). Lui I se cuvine slava si cinstea pentru această sfântă întâlnire a noastră, precum şi pentru binefacerile şi darurile Sale revărsate asupra noastră.
Construirea noii Catedrale Patriarhale, iubiţi fraţi, ştim că reprezintă sfânta făgăduinţă a poporului român pentru libertatea naţională pe care i-a dăruit-o Dumnezeu şi care datează încă din anul 1878, mai ales pentru formarea Statului Român în forma completă de astăzi, din anul 1918. Şi iată, după 100 de ani sau, dacă preferaţi, după 140 de ani, acea sfântă făgăduinţă şi vis al evlavioşilor părinţi, fiii vrednici ai lor au transformat în fapt şi au împlinit-o cu strălucire, cu vrerea şi ajutorul dumnezeiesc.
Suntem chemaţi să o sfinţim poimâine şi să o dăruim celui care ne-a dat libertate sufletească şi trupească, la 11 ani după ce s-a pus piatra de temelie. Ne stăpâneşte şi pe noi o emoţie nicidecum mai mică decât emoţia, bucuria şi veselia duhovnicească a Preafericirii Voastre, deoarece legăturile duhovniceşti, sfinte şi străvechi, unesc Biserica Preafericirii Voastre şi pe întreg poporul român cu Marea Biserică Mamă Constantinopolitană a lui Hristos şi a binecredinciosului nostru Neam.
Sunteţi literalmente os din oasele noastre şi trup din trup (Facerea, 1, 10). De secole întregi, suntem o turmă a lui Hristos, în braţele iubitoare ale Bisericii noastre comune, Patriarhia Ecumenică, împreună suferind cele rele, împreună trecând prin primejdii, ducând împreună lupta cea bună a bunei credinţe şi împreună mărturisind adevărul Evangheliei.
Fiecare bucurie, fiecare reuşită şi progres al Preafericirii Voastre este şi al nostru, precum şi invers, fiecare supărare, problemă şi dificultate întâmpinată le considerăm şi le simţim ca fiind ale noastre. Cunoaştem că există un sentiment de reciprocitate din partea Preafericirii Voastre şi astfel se adevereşte originalitatea frăţietăţii întrucât noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora (Romani 12, 5).
Rangul de Biserică Autocefală a fost acordat Bisericii României prin hotărârea noastră patriarhală şi sinodală prin Tomosul Patriarhal emis de către vrednicul de pomenire înaintaşul nostru Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea, în anul 1885.
Nici Biserica noastră şi nici Biserica Preafericirii Voastre nu au perceput această autocefalie ca pe o înstrăinare una faţă de alta. Doamne, fereşte! Aşa ceva ar fi o anulare a principiilor fundamentale ale eclesiologiei ortodoxe şi chiar cădere de la credinţă, urmând întotdeauna cuvintele să aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând… şi, in smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi (Filipeni 2,2).
Un exemplu foarte relevant pentru ceilalţi este dragostea Bisericii Mamă de a oferi Patriarhiei Române, conform structurii de organizare a Patriarhiei Ecumenice, Tronul Mitropolitan al Cezareei Capadociei, care deţine un loc de frunte.
Dar, Preafericirea Voastră şi iubiţi părinţi, fraţi şi fii binecuvântaţi ai Bisericii, nu dorim să vă îngreunăm mai mult. O să avem destule momente în această perioadă de şedere de trei zile să dezvoltăm bunele sentimente care umplu inima noastră şi a iubiţilor noştri membri ai cinstitei noastre delegaţii Patriarhale.
Acum vom încheia mulţumind din adâncul sufletului pentru minunata primire, precum şi pentru cuvintele calde şi politicoase pe care Preaiubita Voastră Preafericire, cu fierbinte dragoste frăţească, ni le-aţi adresat Nouă.
Totodată, adresăm călduroase binecuvântări şi cordiale urări din partea Bisericii Mamă tuturor binecredincioşilor Bisericii din România şi întregului popor român, dimpreună cu autorităţi politice şi de stat.
Fraţilor, harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 908, Ultimul acces: 2026-11-08 06:09:31

Timp total: 0.04s...

[]:1